Aseara a fost dezmat. Cupa Presei la Cantat s-a ales cu zeci de petrecareti, cateva butoaie de bere moca si dans pe mese pana dimineata. Andi Daiszler (Monitorul de Cluj) s-a ales cu sticla de Zaraza, premiul oferit pentru locul I.

Janis Pub, ora 21. Ultima camera din local, rezervata pentru noi, cateva mese care asteptau spuma presei din Cluj. Era devreme, cativa colegi de la Monitorul asteptau incingerea petrecerii. In aproximativ o ora, locul s-a umplut. TVR, Antena, Pro TV, Alpha TV, One TV, Realitatea, Ziua de Cluj, Monitorul de Cluj, Clujeanul, Agenda Clujeana, Foaia Transilvana si altii.

Tin minte ca pe usa scria “servirea se face la bar”. Ajuns in camera rezervata pentru noi, intreb si eu ca tot omul daca vine cineva sa ne serveasca sau mergem noi la bar, barul fiind la vreo 30 de metri departare. La care raspunsul vine rapid: “uite dozatorul din spatele tau, acolo te servesti, berea e moca”. Presupun ca acest raspuns l-au primit si ceilalti colegi de breasla, fiindca in cateva minute, la dozator se statea la coada.

Sosise si ora 22, karaoke-ul statea sa inceapa. 7 concurenti, emotii, galagie, aplauze si o trupa in spate, Hazard. Asa a inceput cheful de aseara sau cel putin atat isi amintesc unii. Deoarece au curs dansurile, berea si distractia ca nicaieri altundeva. In scurt timp s-au aflat si castigatorii, clasamentul rezultand astfel:

• Locul 1: Andi Daiszler (Monitorul de Cluj)
• Locul 2: Tibi Farcas (Ziua de Cluj)
• Locul 3: Irina (Realitatea)
• Premiul publicului: Aida Ilie (Clujeanul)

Andi a cantat foarte bine piesa celor de la , Liquido, Narcotic, dar trebuie sa spun ca mi-a placut foarte mult si cum a cantat Tibi, a avut si un joc de scena deosebit. Are experienta in astea, fata de Andi, care a cantat live pentru prima data. Si Irina a interpretat foarte bine piesa Feel a lui Robbie Williams.

Petrecerea a continuat apoi pana spre dimineata, baietii si fetele topind cateva butoaie de bere si, desigur, sticla de Zaraza castigata de Andi :)

Download: piesa cantata de Andi (Liquido – Narcotic)

Anghel Iordanescu, fostul selectioner al Romaniei, s-a retras marti din fotbal definitiv si a declarat ca nu vrea sa redevina antrenor, pentru ca acum prioritate au afacerile sale.

Becali cand va face oare asta?

Cat despre Iordanescu… nu s-a mai auzit mai nimic de el de ani buni. Trebuia sa taca acum, lumea il credea retras din fotbal oricum.

Au venit si romanashii nostri sa puna muzica. Si au pus mai bine decat ma asteptam. De la comerciala lor sa treaca la un adevarat profesionalism e ceva de remarcat. Au fost si clipe in care au dat-o in bara cu melodii mai nereusite sa zic asa, insa in mare a fost reusit tot evenimentul.

A fost Raoul. Care m-a ridicat pur si simplu. Desi eram fara chef si nu imi venea sa dansez, deoarece eram cu gandul undeva la “mai, astia nu imi plac. nu e minimal, nu e mixat, e doar plagiat intr-un fel sau altul”. Dar nu a fost asa. Raoul ne-a ridicat pe toti. Si desi nu ma simteam intr-un club iubit sau cu publicul obisnuit, a fost tare.

Barbulescu a rupt sala. La propriu. Cand si-a luat CD-J-ul pe genunchi in fata pupitrului si a inceput cu fel de fel de scratch-uri pe melodie. Foarte tare frate, credeam ca vrea sa il faca publicului cadou :D sau sa faca la fel cum a facut Frankie Wilde in “It`s all gone” :) (pt. cunoscatori).

Si da, chiar vorbeam cu prietena mea despre ce scria pe afis, cica back2back. M-am mirat, deoarece asta nu se face intre 4 Dj. Dar a fost back2back. Intre Optick si Eftimie. A inceput totul atat de linistit incat credeai ca e warm-up. Ciudat, neplacut pentru mine :) Eram incalzit si era nevoie de ceva care sa ma mentina la starea initiala. Dar nu, hop s-au trezit ei cu un deep-house (subgen al muzicii electronice) foooarteeee jos, cu care a pus iar sala pe scaune. Pana la urma am luat-o razna toti si am dansat pana dimineata.

Printre randuri, a fost un eveniment reusit si chiar nu regret ca am mers. Chiar ma bucur. Desi vroiam sa aman deoarece aveam ceva teme pentru cursul din ziua urmatoare (Legislatia media) si i-am si promis domnisoarei profesoare ca merg … dar mi-am cerut scuze si totul e ok. Macar in acea seara am facut ce am avut de facut, printre zbenguieli si filmari. Mi-am intalnit o groaza de fosti colegi si colegi, prieteni vechi si .. mai toti prietenii. O seara frumoasa din toate punctele de vedere.

Cu toate astea, felicitari Studcard.

De ce zic asta? Aseara, 1 martie 2007.. s-a intamplat, din nou, sa iesim la bere, suc, povesti, ce vreti voi, cu domnul profesor Tropa si cu Gratian. Cei 2 indragiti ai facultatii noastre, facultate uneori jalnica, insa deseori frumoasa, parti care te fac sa zambesti si sa iti creasca inima. Asta din cauza lor, celor 2 si a inca unora care ne arata fata frumoasa a lucrurilor, cat si a colegilor, o gasca de invidiat, si de altii, si de profesori :)

Nenea Gratian, cum obisnuiesc sa ii spun, mi-a lasat o impresie foarteeee buna. Asta deoarece nu prea vorbisem cu el pana acum, nu aveam tangente :) Am vorbit deschis de alti profesori, de redactii, de ziare, de chefuri, de bere, de.. tot :D Uneori e “partea buna” care ne face sa alegem lucrurile bune, atunci cand suntem rasculati sau mai stiu eu ce. Un tanar care a ales acel drum bun in viata, a invatat atunci cand a trebuit si a profitat atunci cand a fost de profitat (nu de cineva sau de lucrurile cuiva). Face parte din redactia saptamanalului local “Agenda Clujeana”, unde isi mai petrec veacul si cativa colegi de-ai mei :)

Cat despre domnul Tropa (foto dreapta).. am aflat aseara multe. Profesor de engleza odata, profesor de germana altadata, profesor la facultatea noastra la fel si fel de materii,
un spirit si un caracter “realistic” sa spun asa. Spune cat se poate de concis lucrurilor pe nume, deloc subiectiv, ii place mult sa priveasca. Priveste, baga la cap, reactioneaza mereu cu cuvinte frumoase si iti da o buna dispozitie si atunci cand crezi ca urmatoarea gura de aer va fi ultima din viata ta.

Poate daca nu ar fi fost el in facultatea noastra, nu stiu ce s-ar fi intamplat. As putea sa enumar muuulte.. de la plecat, la uitat. Dar s-a intamplat sa ne fie profesor in anul I la un curs la care toti radeam doar si faceam mishto. Incepuse sa ne vorbeasca de coloana vertebrala a uni vietuitoare iar apoi de dentitia la maimuta. Va dati seama, lucrurile acestea, credeam noi, nu aveau ce cauta in facultatea noastra, una in care vrem sa auzim doar de jurnalism, reporteri, ziare, televiziuni, alea alea. Insa cu ce incepuse, punea bazele. Punea unele baze care si acum mi-au ramas in minte si de care ma folosesc chiar mereu. Inca nu am reusit sa ii multumesc pt sentimentul care l-a creat. Si cum a recunoscut si el, ne-am atasat toti. Relatia, in cazul nostru, profesor – student e una greu intalnita altundeva.

Marti fusese prezent la un curs de-al nostru, unul pe care sincer il aveam in minte ca fiind sec, asta inainte de a incepe. Probabil deoarece era cu Rad.. in fine. Si, nu intamplator, domnul Rad venise in clasa cu un om.. care purta o palarie si un fel de palton in care isi ascundea fata. Intentionat sau neintentionat. Dadea Rad din gura si iar dadea.. pana cand incepe sa vorbeasca despre “prietenul lui”.. care era de fapt domnul Tropa. Mi s-au blocat ochii in acel loc si mintea parca incepuse sa mearga inapoi, amintindu-mi fiecare curs cu domnul Tropa.

M-am gandit si la examenul pe care l-a sustinut la materia la care ne era profesor. Am fugit de la lucru, nu aveam prea mult timp. Am intrat peste el si peste o studenta care era in timpul examenului, i-am cerut sa ma asculte cat mai curand pt ca ma grabeam sa ajung inapoi. Afara era coada. El ramasese uimit de ce se intampla si imi ceruse sa astept pana ce termina cu colega. Apoi, am intrat eu. Ma intrebase ce vreau sa fac dupa facultate si de ce am ales-o. I-am raspuns: mi-ar placea publicitatea, iar aceasta facultate e cea mai apropiata de ceea ce vreau sa fac, aici, in Cluj. Atunci mi-a spus sa ii prezint o reclama la tocul lui de ochelari. A fost cel mai uimitor examen din viata mea.

Pe scurt.. stie sa te faca sa stai sa te gandesti mai bine atunci cand simti ca vrei sa fugi, sa pleci in lume, sa uiti, sa regreti…

Pentru mine e un profesor de admirat, pe care il admir enorm pt ceea ce poate sa faca si pt ceea ce reuseste sa vada. Si ii ofer cel mai mare respect :)

Radu NEAG, 2 martie 2007