Ma gandesc de o saptamana sa scriu o postare lunga despre un eveniment la a carui prima editie am participat si de la care am plecat aplaudand. Nu scriu insa niciun roman. Nici macar o postare. E o recomandare. Iar eu foarte rar recomand un eveniment pe blog. E vorba de un eveniment la care se vor aduna zeci de oameni faini, vor bea bere, vor manca popcorn si vor face orice ii indeamna sufletul in timp ce se uita la cele mai tari trailere.

Pentru ca tot urmeaza TIFF-ul si cu totii cunoasteti sentimentul care ne cuprinde vara in perioada festivalului, luati evenimentul de sambata, Noaptea Dependentilor de Trailere, care va avea loc in Irish & Music Pub, ca “un trailer” al sentimentului profund care va incearca pe durata Festivalului International de Film Transilvania. Cele mai tari secvente din filme, grupate pe categorii, in acelasi timp in care beti o bere-doua-trei si radeti alaturi de prieteni.

E un eveniment nascut dintr-o idee ivita la bere, intre mai multi prieteni, oameni exceptionali, plini de pasiune si entuziasm. E, practic, aproape un TIFF mai mic inghesuit intr-o singura noapte. Am fost, am mai scris si va spun cu incredere ca nu o sa regretati, merita! Ne vedem la NDT :) (click pentru alte detalii)

As scrie mii de semne despre TEDx Cluj si invitatii care vor sustine speechuri in fata publicului, in 20 mai, la Muzeul de Arta din Cluj-Napoca. Dar pot spune ca evenimentul are deja o traditie in orasul nostru si mai multe cuvinte ar fi de prisos.

Ce e important in aceasta luna? Ca Sergiu Biris, fondatorul Trilulilu si producatorul/prezentatorul TV Andrei Gheorghe vor fi, printre altii, cei care, sunt sigur, ne vor lasa masca (nu exagerez) prin prezentarile lor.

Iar cand spun printre altii imi doresc sa nu sune atat de banal precum sugereaza expresia. Asta deoarece la TEDx Cluj, in 20 mai, ii mai puteti asculta pe Daniel Homorodean (pe care l-am cunoscut si despre care am scris, un om exceptional), violonistul Alexandru Tomescu, fotograful Cristian Movila, teoreticianul Mukul Pal, desigur Cor Geertsma :), Dan Calinescu, Dragos Cirneci, Mihaela Panaite si, surpriza, Ioan Bocsa.

Eu voi merge sa-i ascult pe toti, cu urechile ciulite. Grabiti-va si inscrieti-va, mai sunt putine locuri si timpul trece repede. Astept apoi sa-mi spuneti daca in urma evenimentului mai e nevoie de cuvinte sau veti ramane doar cu un lung wow in minte.

Am citit poate cel mai captivant articol din presa vreodata. In New York Times, intitulat “Behind the Hunt for Bin Laden“. O sa redau mai jos schimbul de replici dintre Obama si seful CIA in secundele de tensiune maxima, relatate in articol:

Presedintele SUA si echipa sa au monitorizat uciderea lui Bin Laden in timp real de catre trupele speciale Navy SEALS

The code name for Bin Laden was “Geronimo.”
The president and his advisers watched Leon E. Panetta, the C.I.A. director, on a video screen, narrating from his agency’s headquarters across the Potomac River what was happening in faraway Pakistan.
“They’ve reached the target”, he said.
Minutes passed.
“We have a visual on Geronimo”, he said.
A few minutes later: “Geronimo EKIA”. Enemy Killed In Action.
There was silence in the Situation Room.
Finally, the president spoke up.
“We got him”.

Pare a fi scenariul unui film de actiune, dar nu am sa comentez (poate nu acum) subiectul uciderii lui bin Laden. Anyway, va recomand articolul, pe care il puteti citi aici, iar mai jos o infografie din Washington Post cu vila in care se afla bin Laden.

Recomand si o serie de fotografii pe acelasi subiect (cititi descriptionurile pozelor, altfel nu o sa intelegeti nimic).

Am protestat! Vezi poze aici, detaliile mai jos.

E imoral sa platesti de doua ori contributia la pensii si la sanatate, odata pe cartea de munca, odata pe drepturile de autor.

De data asta noi vom ridica mainile in aer

E strigator la cer ca statul roman sa te puna sa platesti retroactiv, din 2006 incoace, toate taxele pe care le-au introdus ei acum.

E injositor sa mergi lunar in alt judet, sa stai la coada la trei ghisee separate, pentru a plati contributia ta la stat.

Din acest motiv PROTESTAM, public, in zilele care urmeaza, in centrul municipiului Cluj-Napoca si in fata Prefecturii. Vom fi noi, jurnalistii din mass-media clujeana, artistii si angajatii operelor si ai Filarmonicii. E singurul lucru pe care eu, unul, il mai pot face inainte de a pleca. Macar o sa plec cu sufletul impacat, am sa stiu ca am incercat. Asa nu se mai poate…

***

Va astept pe toti prietenii si cititorii mei sa va alaturati acestei ultime strigari. LA PROTEST POATE PARTICIPA ORICINE. VENITI SA NE SUSTINETI!

Vezi detalii despre eveniment si confirma si prezenta ta!

***

UPDATE: Jurnalistii clujeni au stabilit detaliile protestului care va avea loc saptamana viitoare: (more…)

E o intrebare la care cu greu cred ca o sa ne poata raspunde un psiholog. Nu e nevoie de argumente prin care sa dam vina pe criza, pe relatii, pe familie, pe examene grele. Cred ca singurul motiv care ii determina sa faca asta e dat de faptul ca nu pot lupta cu ei insisi si cu problemele pe care le intampina in viata. Iubita, nota proasta, o drama in familie, bani imprumutati de la camatari, le vom spune, pe scurt, probleme. Alcoolul, etnobotanicele sau alte substante chimice care-ti induc “starea de plutire”, le vom numi, pe scurt, motive (nu as adauga aici adevaratele droguri usoare, cum ar fi cannabisul, deoarece nu cunosc niciun caz de deces in urma consumului de iarba).

Ma macina subiectul de azi dimineata, cand am stat langa un tanar de 20 de ani, decedat, vreme de trei ore. Din cele auzite era un baiat de gasca, student in primul an la Facultatea de Horticultura din cadrul USAMV, optimist, se implica in fel de fel de activitati de voluntariat, iar unei prietene ii promisese ca va merge cu ea, astazi, la o petrecere in aer liber. Nu s-a mai intamplat asta, deoarece in jurul orei 5.00 s-a aruncat de la etajul VIII al celui mai inalt camin studentesc din campusul Hasdeu. De altfel, saptamana trecuta, un student in anul IV la Arhitectura si-a pus si el capat zilelor, aruncandu-se de pe o cladire de birouri din Alba Iulia.

Intrebarea care-mi va ramane in minte, dar mai ales in mintile parintilor celor doi tineri, va fi de ce? De ce nu au putut lupta cu problemele, cu viata, cu varsta, cu motivele? Mereu imi spuneam cat de norocosi ne putem considera odata ce ne-am nascut si am inceput sa pasim in aceasta lume. V-ati intrebat vreodata cum ar fi fost daca nu ne aflam aici, sa nu gandim, sa nu vedem, sa nu interactionam cu cei din jur, sa nu simtim ceea ce simtim zilnic, sa nu facem ceea ce facem zilnic?

Asadar, de ce se sinucid tinerii? De ce cauta motive sa se sinucida si nu solutii pentru a tine piept problemelor, de orice natura ar fi ele? De ce, cand viata e frumoasa, berea e rece, ciocolata e dulce, iar anii care urmeaza asteapta sa-i exploram si exploatam la maximum…