via Sorin (asdf.ro) am postat acest filmulet dupa ce am vazut entry-ul lui, asta seara, pe blog. Puteti gasi acolo imagini cu romani, clujeni, desfasurand si la noi in oras aceasta campanie, o campanie a Imbratisarilor gratis.

Studeti sau nu, oameni simpli, saraci sau bogati, toti suntem egali, astea sunt lucrurile pe care le sustin ei.

Mesajul transmis este acela ca, oricum am fi, chiar daca de cele mai multe suntem grabiti sau pierduti in treburile cotidiene, avem timp si nevoie de o imbratisare.

HELLOOOO !!!! Coming in Jun.

Pentru impatimitii de telefoane :)

Apple au anuntat la Macworld 2007, finalmente, un produs care incheie o lunga perioada de speculatii. Apple iPhone este asadar real. Inutil de precizat ca, daca exista macar o firma pe lume capabila sa creeze un telefon cu ecran tactil care sa nu fie catastrofal din punct de vedere ergonomic, aceasta este Apple.

• quad band GSM, conectivitate GPRS/EDGE, NU are 3G
• model format candybar, dimensiuni 115 x 61 x 11.6 mm, greutate 135 de grame
• un ecran tactil de 3.5″ (echivalent 8.4 cm), rezolutie 480 x 320 pixeli, dotat cu un senzor de proximitate care inchide mecanismul tactil, alimentarea ecranului si pune in pauza media playerul atunci cand apropii ecranul de fata pentru a vorbi la telefon
• NU are alte butoane si controale in afara de ecranul tactil !
• este capabil sa recunoasca gesturi facute cu mai multe degete deodata (maxim 15 ! patent Apple cu denumirea multi-point touchscreen)
• camera foto de 2 megapixeli
• conectivitate Bluetooth (ce suporta EDR – Enhanced Data Rate si A2DP) si WiFi (aparent, stie sa basculeze transparent intre WiFi si GPRS pentru o navigare neintrerupta pe Internet)
• iPhone are un accelerometru care sesiseaza orientarea acestuia si schimba automat modul de afisare pe ecran
• software-ul cu care iPhone functioneaza este o versiune de OS X (?!?) cu suport pentru Widgets, Safari pentru web browsing, integrare GoogleMaps, cont IMAP gratuit pe Yahoo datorita unui partenariat cu acestia
• evident iTunes este playerul media, cu aplicatia CoverFlow integrata pentru navigarea grafica prin biblioteca muzicala folosind copertile albumelor
• player video fullscreen, probabil formatele Apple Quicktime si iPod video
• memorie standard de 4, respectiv 8 GB
• nu s-au confirmat speculatiile privitoare la existenta a 2 acumulatori separati, unul pentru telefonie si unul pentru muzica. Autonomia este din pacate doar de 5 ore de talk time/video/Internet browsing si 16 ore atunci cand este folosit exclusiv ca music player

Toate bune si frumoase pana ajungem la capitolul pret, cand ni se ridica efectiv parul in cap. Apple iPhone este disponibil deocamdata doar in US numai prin operatorul de telefonie mobila Cingular, unde incheind un contract pe 2 ani se va putea cumpara un iPhone 4GB cu 499 USD (apx. 1370 RON) si unul de 8BG cu 599 USD (apx. 1650 RON). Nu indraznesc sa ma gandesc cat va costa acest mobil ca si pret nesubventionat, la toamna atunci cand va fi lansat in sfarsit in Europa.

Odata cu lansarea in business-ul de telefonie mobila, numele firmei Apple Computer, Inc. devine Apple, Inc. pentru a simboliza diversificarea afacerii. Targetul Apple este de a vinde 10 milioane de iPhones pana in 2008, adica 1% din marimea
estimativa a pietei mondiale de terminale de telefonie mobila.

Si, desigur, cu iPhone mai puteti face multe, cum ar fi cele prezentate in acest filmuletz:

:D glumeam, evident.

Unele informatii sunt preluate de pe GadgetMania.ro .

De ce zic asta? Aseara, 1 martie 2007.. s-a intamplat, din nou, sa iesim la bere, suc, povesti, ce vreti voi, cu domnul profesor Tropa si cu Gratian. Cei 2 indragiti ai facultatii noastre, facultate uneori jalnica, insa deseori frumoasa, parti care te fac sa zambesti si sa iti creasca inima. Asta din cauza lor, celor 2 si a inca unora care ne arata fata frumoasa a lucrurilor, cat si a colegilor, o gasca de invidiat, si de altii, si de profesori :)

Nenea Gratian, cum obisnuiesc sa ii spun, mi-a lasat o impresie foarteeee buna. Asta deoarece nu prea vorbisem cu el pana acum, nu aveam tangente :) Am vorbit deschis de alti profesori, de redactii, de ziare, de chefuri, de bere, de.. tot :D Uneori e “partea buna” care ne face sa alegem lucrurile bune, atunci cand suntem rasculati sau mai stiu eu ce. Un tanar care a ales acel drum bun in viata, a invatat atunci cand a trebuit si a profitat atunci cand a fost de profitat (nu de cineva sau de lucrurile cuiva). Face parte din redactia saptamanalului local “Agenda Clujeana”, unde isi mai petrec veacul si cativa colegi de-ai mei :)

Cat despre domnul Tropa (foto dreapta).. am aflat aseara multe. Profesor de engleza odata, profesor de germana altadata, profesor la facultatea noastra la fel si fel de materii,
un spirit si un caracter “realistic” sa spun asa. Spune cat se poate de concis lucrurilor pe nume, deloc subiectiv, ii place mult sa priveasca. Priveste, baga la cap, reactioneaza mereu cu cuvinte frumoase si iti da o buna dispozitie si atunci cand crezi ca urmatoarea gura de aer va fi ultima din viata ta.

Poate daca nu ar fi fost el in facultatea noastra, nu stiu ce s-ar fi intamplat. As putea sa enumar muuulte.. de la plecat, la uitat. Dar s-a intamplat sa ne fie profesor in anul I la un curs la care toti radeam doar si faceam mishto. Incepuse sa ne vorbeasca de coloana vertebrala a uni vietuitoare iar apoi de dentitia la maimuta. Va dati seama, lucrurile acestea, credeam noi, nu aveau ce cauta in facultatea noastra, una in care vrem sa auzim doar de jurnalism, reporteri, ziare, televiziuni, alea alea. Insa cu ce incepuse, punea bazele. Punea unele baze care si acum mi-au ramas in minte si de care ma folosesc chiar mereu. Inca nu am reusit sa ii multumesc pt sentimentul care l-a creat. Si cum a recunoscut si el, ne-am atasat toti. Relatia, in cazul nostru, profesor – student e una greu intalnita altundeva.

Marti fusese prezent la un curs de-al nostru, unul pe care sincer il aveam in minte ca fiind sec, asta inainte de a incepe. Probabil deoarece era cu Rad.. in fine. Si, nu intamplator, domnul Rad venise in clasa cu un om.. care purta o palarie si un fel de palton in care isi ascundea fata. Intentionat sau neintentionat. Dadea Rad din gura si iar dadea.. pana cand incepe sa vorbeasca despre “prietenul lui”.. care era de fapt domnul Tropa. Mi s-au blocat ochii in acel loc si mintea parca incepuse sa mearga inapoi, amintindu-mi fiecare curs cu domnul Tropa.

M-am gandit si la examenul pe care l-a sustinut la materia la care ne era profesor. Am fugit de la lucru, nu aveam prea mult timp. Am intrat peste el si peste o studenta care era in timpul examenului, i-am cerut sa ma asculte cat mai curand pt ca ma grabeam sa ajung inapoi. Afara era coada. El ramasese uimit de ce se intampla si imi ceruse sa astept pana ce termina cu colega. Apoi, am intrat eu. Ma intrebase ce vreau sa fac dupa facultate si de ce am ales-o. I-am raspuns: mi-ar placea publicitatea, iar aceasta facultate e cea mai apropiata de ceea ce vreau sa fac, aici, in Cluj. Atunci mi-a spus sa ii prezint o reclama la tocul lui de ochelari. A fost cel mai uimitor examen din viata mea.

Pe scurt.. stie sa te faca sa stai sa te gandesti mai bine atunci cand simti ca vrei sa fugi, sa pleci in lume, sa uiti, sa regreti…

Pentru mine e un profesor de admirat, pe care il admir enorm pt ceea ce poate sa faca si pt ceea ce reuseste sa vada. Si ii ofer cel mai mare respect :)

Radu NEAG, 2 martie 2007

Bai.. ma enerveaza. La culme. Mai ales cand vad ca nu noteaza cunostintele, ci noteaza aiurea dupa nush ce criterii ale lor. La fel cum a facut profu` meu de la Jurnalism de investigatii zilele acestea, cand, in urma examenului, aflu ca am luat nota 4. Deci l-am picat. Frumos. Mi-e egal ca l-am picat, toata faza a fost alta.

La inceput, ne-a spus ca examenul consta in 5 puncte. Iar proiectul la seminar, la fel, 5 puncte. Total 10. Ok, am inteles. Faza e ca, am predat proiectul, am scris tot la examen si am fost notat cu 4. Un coleg, care nu a dus ancheta, plus ca a copiat de la mine examenul, si nu tot, doar jumatate, a fost notat cu 5. Ma bucur pt el, sincer, imi e prieten. Insa ce vreau sa evidentiez e faptul ca profesorii sunt niste magari. Si noi suferim, noi platim, noi invatam iar.

Nu mai stiu ce sa zic.. imi tot spun in gand “pana cand?”. Ei ne fac pe noi cea mai proasta generatie din ultimii 4 an. De ce? Pentru ca suntem singurii care spunem ce avem de zis, la ei in mailuri, pe forumuri, in fata. Iar ei s-au obisnuit ca toti sa poopam in fund si sa facem cum vor ei. Nu frate, pana aici. Gata cu magareala in tara asta, ne luam lumea in cap si facem cumva sa scapam de semi-comunistii astia, altfel nu stiu cum sa le spun. Comunisti nu le spun deoarece, zic ei, astia nu mai exista. Ok, ii compar atunci prin jumatati de masura.

Si dragi colegi, petitii nu se fac impotriva secretarei care nu ne aduce niciun necaz, astea sunt pe moment, ne enerveaza, inteleg, dar pe moment. Insa impotriva profesorilor nu e nimeni. De ce? Va multumiti cu nota 4 pt ca apoi sa scoateti milioane din buzunare si sa platiti, asta din cauza lor? Multi transmitem mesaje si multi avem ceva de zis, dar tot de noi depinde daca facem ceva. Pt ca se poate. Totul depinde de a vrea si de a renunta la pupaceala asta in foond pentru nimic.

Era o zi obisnuita, in care soarele isi facea loc printre cei cativa nori care prindeau forme la fiecare bataie a vantului. Statea pe o banca undeva la marginea parcului cu ochelari de soare pe ochi. Picioarele ii erau intinse si capul pe spate. Langa el, pe banca, se asezase o batranica.

-buna ziua draga copilas.

isi intoarse foarte indiferent privirea spre batrana si apoi o saluta si el

-buna ziua tanti.

Se ridicase in fund si isi dadu ochelarii jos.

-e un soare frumos si o zi linistita, spuse baiatul admirand armonia verdelui si ciripitul pasarilor.

Nu primise inapoi nici un raspuns, batranica privea si ea undeva mai incolo de portiunea cu flori. Prin fata lor trecuse un grup de copii galaciosi, care lasase in urma lor cateva ambalaje de ciocolata si o sticla goala de suc. Observase reactia femeii si fara sa ezite a ridicat de jos si a aruncat murdaria lasata la gunoi.

Batrainica i.a zambit si acesta isi luase politicos ramas bun de la dansa. Isi aruncase ochelarii pe ochi si porni spre iesirea din parc. Aparitia ei pe banca ii lasa un sentiment ciudat iar dupa cativa metri isi intoarse privirea spre banca unde se odihnise. Femeia nu mai era acolo. Surprins misca din umeri si pasi mai departe. In doar cateva clipe cerul se innorase, iar picuri mari de ploaie incepusera sa cada. Grabit se adapostise undeva sub poarta unei cofetarii. Privise pe geam inauntru si observase la masa o domnisoara cu par saten si obraji rosi. Privirea ii ramase blocata. se intreba daca sa intre, se intreba ce o sa.i spuna. “Poate ca asteapta pe cineva, mai bine nu merg… dar poate e singura si o sa.i faca placere” . Inima ii batea rapid iar mintea ii era invadata de o mie de scenarii. Deschise usa incet, si timid pasi spre tejghea.

- un cola si o prajitura va rog. multumesc.

Locurile nu erau toate ocupate. Trase aer in piept, odata, si inca o data … apoi se apropiase de masa ei si intreba :

-buna, as putea sa ma asez cu tine la masa?

Fata il privi in ochi, apoi mai luase o inghititura din prajitura si il privi din nou. Baiatul ramasese nemiscat asteptand un raspuns.

-asteptam pe cineva dar cred ca nu o sa mai apara …

- te.am vazut de afara si mi.am dorit sa te cunosc.

Baiatul s.a asezat iar conversatiile lor curgeau fara grija. Usa cofetariei se deschise brusc iar pe ea intrase un baiat imbracat la patru ace cu un buchet de flori in mana care cauta disperat pe cineva. Privirea lui se indrepta spre cei doi. Apoi se repezi spre masa :

-imi pare rau ! stiu ca am intarziat din nou! uite florile sunt pentru tine! te rog sa ma ierti.

Baiatul se ridicase fara sa isi ia ramas bun iar la iesire mai privi inca o data spre fata cu par saten si rosie in obraji . . . Era mai trista acum. Dar se vedea bucuria ptr florile primite. Cu siguranta il va ierta isi spuse baiatul. Afara era din nou soare asa ca baiatul isi puse ochelari la loc si pasea pe strazile ude. Undeva peste padurea de la orizont un curcubeu imens. Ciripitul pasarelelor parca era mai melodios . . .

[ Dupa aproximativ doua luni ]

Soarele ardea mai tare, era in toiul verii iar pe strazi aproape ca nu era nimeni. Pe strada care ducea la parc unde se afla si cofetaria in care baiatul o cunoscuse pe fata se afla doar o batranica tolanita pe un scaun fluturand un evantai. Pe banca de la marginea parcului sedea baiatul, cu picioarele intinse si capul lasat pe spate. O batranica se asezase langa el. Dupa cateva minute baiatul se ridicase si porni spre iesire.

Undeva in fata cofetariei o fata cu par saten si rosie in obraji astepta . Baiatul se opri si privi de la marginea parcului. Trecusera cateva zeci de minute, apoi o ora, si alte cateva zeci de minute si fata astepta.

De data asta nu a mai aparut nimeni cu un buchet de flori si fata vroia sa plece. Baiatul a rupt din parc o panseluta si a fugit spre ea :

-Asteapta ! heiiiiiii ! Asteapta ! Asta e ptr tine ! Am asteptat aproape doua luni …

Am vrut sa diversific. Ia sa mai las viata de noapte, clubbing si bubuieli si sa vad si eu un film. Cautam si cautam cand ruleaza Babel, apoi exact in momentul acela primesc invitatie de la prietena mea (si a surorii ei) la film. Ia ghici: Babel :D ciudat. placut. impresionant. awwww …

In primele minute ale filmului mi s-a parut ca totul e un haos total. Ca lumile paralele despre care se vorbeste nu au nicio legatura logica una cu cealalta. Si primul lucru pe care mi l-am spus: ‘Bine ales titlul!’. Oricum, ca o parere generala…Brad Pitt s-a intrecut pe sine de data aceasta. A avut o interpretare aproape senzationala, as putea spune.

Asadar, sa vedem ce e cu filmul. Ideea principala: un incident tragic ce implică un cuplu american în Maroc duce la un lanţ de evenimente prin care trec patru familii în colturi diferite ale lumii. Legaţi de împrejurări, dar separaţi de continente, cultură, limbă, fiecare personaj descoperă că familia e cea care-ţi oferă până la urmă mângâiere.

Din joaca unor copii marocani se declanseaza totul. Tatal lor primise o pusca de la un japonez si le-o da celor doi fii ai sai sa pazeasca oile. Intr-o competitie de a vedea care trage mai bine cu pusca, unul dintre frati trage, de pe varful unui deal, intr-un autobuz cu turisti. In prima instanta, nu pare ca glontul si-a atins tinta, dar dupa cteva momente totul e clar. Glontul o atinsese pe o turista americana, Susan, interpretata de Kate Blanchett, sotia lui Richard (Brad Pitt). Lupta lui Susan de a supravietui si incidentul sunt vazute ca un adevarat atac terorist. Actiunea se muta in America, la casa celor doi, Susan si Richard, unde cei doi copii sunt sub supravegherea bonei lor, Amelia (imigranta ilegal din Mexic). Aceasta vrea cu ardoare sa participe la nunta fiului ei in Mexic, si neavand cu cine sa lase copiii, ii ia cu ea. Dar cand se intorc inapoi in America, la granita, vamesii devin suspecti si de aici apar tot felul de probleme. In cel de-al patrulea plan al actiunii, in Japonia, Chieko (Rinko Kikuchi), o adolescenta surdo-muta se lupta cu putinul pe care i l-a oferit viata si cu lipsa de afectiune.

Filmul da o lectie de viata. Si anume faptul ca familia ramane intodeauna cel mai mare sprijin si ca doar in mijlocul ei iti poti gasi adevarata implinire si liniste. Pe parcursul a numai cateva zile, fiecare personaj se crede pierdut, se simte lipsit de orice putere si identitate.

Filmul e filmat pe trei continete in patru limbi diferite. Se acopera atat latura emotionala, cat si cea puternic politica.

Babel e o producţie Anonymous Content, o producţie Zeta Films, un film de Alejandro González Ińárritu. Produs de Jon Kilik, Steve Golin şi Alejandro González Ińárritu, filmul e scris de Guillermo Arriaga. Echipa din spatele scenei îi include pe nominalizatul la Oscar pentru imagine Rodrigo Prieto (Brokeback Mountain), scenografa laureată cu Oscar Brigitte Broch (Moulin Rouge), operatorul de montaj laureat cu Oscar Stephen Mirrione (Traffic), şi compozitorul câştigător al Oscarului Gustavo Santaolalla (Brokeback Mountain).

Desi nu pare sa fie un film socant si desi e evident de la inceput legatura dintre cele patru lumi apparent paralele, nu pot spune ca nu e un film. Actorii sunt foarte bine alesi, iar culturile in care ei traiesc sunt foare bine intruchipate.

A fost nevoie doar de internet, un forum, o tema propusa si 2 echipe. Iar noi, micii jurnalisti (echipele anului 1 si anului 2), a.k.a. jurna 1 vs. jurna 2, venim cu argumente pro si contra unei teme date.

Totul incepuse intr-o zi cand un prieten, Andy, adminul forumului si fostul sef de an al nostru, cei din anul 2 din cadrul Facultatii de Stiinte Politice, Administrative si ale Comunicarii, sectia Jurnalism, imi ceruse o idee cam cu ce ar mai putea pune pe forum. Eu.. liniste. Ajungand acasa, dintr-o prostie, vazusem ceva, de la asta a pornit, nu mai stiu exact ce, propun un battle, intre jurna 1 si jurna 2. Ideea era sa ne comparam forumurile, sa aducem argumente pro si contra. Dar Andy a “slefuit” ideea si a adus ceva informativ si educativ la suprafata.

Asa a luat nastere un nou topic, unul in care se desfasoara “lupta” propriu zisa
Topic: battle grounds – rules, theme and actual fight

Totul se intampla pe Forumul anului 2, Jurnalism

Andy propune urmatoarele:

“Regulile jocului si punctajul aferent:

battle grounds consta intr-un debate intre doua echipe asupra unei teme date. In fiecare duminica seara, ora 20.00, lupta saptamanii care se incheie ia sfarsit iar o noua tema va aparea pe forum. temele variaza, dar promit sa fie de interes.

Cele doua echipe sunt jurna 1 si jurna 2. Jurna 1 sunt actualii bococi, in timp ce din jurna 2 fac parte fostii boboci. Numarul membrilor unei echipe nu conteaza. Fiecare membru al unei echipe trebuie sa-si treaca echipa la sfarsitul fiecarui post.

Temele vor fi de forma X sau Y? Primul post din partea unei echipe decide taberele. De exemplu, daca la ora 20:01 apare pe forum un post din partea lui PIQ cum ca “X e mai bun decat Y din cauza ca …” , atunci jurna 2 va sustine X si va contraargumenta Y, iar jurna 1 va argumenta pro Y si contra X.

Nu conteaza numarul de posturi al fiecarei echipe. Tot ce conteaza e ca argumentele folosite sa fie plauzibile si puternice. Va puteti folosi de exemple in argumentarea voastra.
Nu sunt admise argumentele furate de la cealalta echipa in sustinerea propriului punct de vedere, dar sunt admise contraargumentele bazate pe un argument al echipei adverse. Cu alte cuvinte, puteti demonta argumentul echipei adverse printr-o demonstratie.

Punctaj:
La finalul fiecarei zi cele mai bune argumente vor fi repostate de catre mine, fiecare argument beneficiind de un punct, adunat in punctajul echipei. Un post care nu aduce nici un argument atrage dupa sine pierderea unui punct de catre echipa din care face persoana care a postat.
La finalul fiecarei zile punctajele sunt reactualizate.
Argumentele trebuie sa fie universal valabile (nu sunt admise argumente specifice unei persoane … de genul “eu nu sunt de acord cu X pentru ca nu mi s-a intamplat niciodata sa fiu in situatia aia”)

Premii:
La finalul unui battle (duminica seara ora 20:00) este desemnata echipa castigatoare, iar cele mai bune doua persoane din echipa castiga o invitatie la film…

Inca o data va reamintesc… Nu conteaza numarul membrilor unei echipe, la fel cum nu conteaza cine posteaza cel mai mult. Conteaza care echipa e cea mai convingatoare in sustinerea punctului de vedere.”

Radu NEAG, 12 februarie 2007, ora 14.56

Prin asta inteleg eu reclama bine facuta, imaginatie, futurism, realism si inovatie. Enjoy. Pt mine e cea mai tare.

Imaginatia… imi da de gandit. Mai ales cand e vorba despre aceasta reclama plina de ea. O idee fenomenala…