Se tot vorbeste, in ultimul timp, de castigatorul Oscar-ului la summit-ul NATO desfasurat in aceasta saptamana la Bucuresti. Presa scrie de Bush, Putin, secretari de stat, ambasadori si prim-ministrii in fiecare colt al publicatiilor, iar online-urile sunt pline de galerii foto cu mai sus numitii.

Analistii politici sunt de parere ca Putin a dat lovitura de imagine, venind la summit si furand primplanul lui Basescu, Bush, Tariceanu, Rice, Sarkozy etc. “Analistii considera ca acesta si-a regizat la perfectie ultima participare la un eveniment international in calitate de presedinte”, scrie Cotidianul.

Castigatorii sunt, insa, romanii. Acei cetateni care au vazut pentru prima data la televizor oameni cu diplomatie, politicieni romani care stiu sa se comporte ca fiintele cu creier, un presedinte care s-a imprietenit, prin comportamentul sau degajat, cu primul om al lumii si un prim-ministru care, desi a facut cateva gafe, a reusit sa fie indragit de majoritatea telespectatorilor romani.

Oscar-ul merge, din fericire, la acei romani care au trait acele 3 zile (istorice intradevar) in fata televizoarelor fara sa ii injure pe cei care ne conduc tara, zambind si spunandu-si, fiecare in sinea lui, “uite ca se poate”. Au fost 3 zile in care romanii au fost mai fericiti ca niciodata. Din diverse motive, cel mai mare si general fiind organizarea cu succes a summit-ului la Bucuresti.

Desi mai putea fi zarit cate un caine pe strada, atmosfera era degajata, nimeni nu se gandea la incidente, iar sirenele ambulantelor si masinilor de politie nici ca se mai auzeau. Pentru 3 zile, tinerii nu se mai gandeau la plecatul din tara, pensionarii nu isi mai plangeau de mila din cauza pensiilor prea mici si televiziunile anuntau mereu, unul dupa altul, momente istorice.

A fost, intradevar, o clipa istorica. In niciun caz pentru Bush, pentru Putin, pentru America ori pentru Rusia. Ci pentru Romania. Pentru romanii care, incepand din 1989, au inceput sa isi piarda sperantele rand pe rand. Astazi, insa, miile de jurnalisti veniti in tara, sutele de politicieni si capi ai lumii cat si limuzinele de lux care patrulau pe strazile Bucurestiului au spus stop. De atunci, bonsaiul numit Romania a devenit arbore, iar razele soarelui care urmeaza sa il creasca fac parte din curcubeul care abia s-a abatut asupra tarii.

Romania mea este o tara in care Comunismul a fost condamnat public.Cu toate astea, oamenii care au sustinut un asemenea regim criminal zburda in mai toate structurile administrative ale Statului. Romania mea este o tara in care Constitutia nu serveste la nimic. In Romania mea nu pot alege pe cine vreu sa ma reprezinte in Parlament. In Romania mea oamenii au devenit simpli spectatori la nevoia disperata de a construi un Stat de Drept. In Romania mea politicienii mint fara impunitate. Traiesc intr-o tara in care nu exista justitie, o tara in care oamenii nu sunt egali. Romania mea, desi infestata cu corupti, nici unul nu e scos la iveala. In Romania mea politicienii rad de mine cand imi exprim nevoile. In Romania mea, oameni care m-au chemat la Securitate sa ma ancheteze, acum, ma reprezinta in Parlamentul European. In Romania mea, un om ales in functia de Presedinte, si in care speram sa ne rezolve toate problemele, este batjocorit zilnic de o hoarda de lachei corupti. Pentru o lume intreaga, totul merge inainte, iar pentru Romania mea mersul istoriei pare sa se fi oprit. Hienele intunericului ataca Romania mea neincetat. Europa, din care fac parte, imi arata ca nu ma poate ajuta si sincer as vrea sa pot sa ma ajut singur, dar constat ca nu sunt lasat. Politicienii corupti ma condamna la o viata de capsunar. Ei isi planifica economia pe cat pot eu aduce din munca mea de salahor. O prapastie enorma s-a format intre mine si clasa politica. Vreau sa ma ridic deasupra ei si nu pot, nu sunt lasat s-o fac. Ce fel de tara este Romania mea? De ce sunt sortit sa indur viata asta de cosmar? Cat timp va mai dura cosmarul in care se zbate Romania mea? Cat timp?

Peter Badesco

Andi vorbea despre cum arata Clujul sau. Dar cum arata, oare, Romania mea? Comentariul de mai sus descrie exact ceea ce sunt si eu obisnuit sa cred despre o tara prea iubita in trecut si batjocorita de cativa ani incoace. Aceasta este Romania mea… A voastra care este?

Directoarea Colegiului National “Mircea Eliade” (CNME) din Sighisoara, Mariana Gorczyca, va fi, cel mai probabil, noul inspector scolar general al judetului Mures.

Desi nu a sosit inca actul oficial de numire in functie, care trebuie semnat de ministrul Educatiei, Cristian Adomnitei, Gorczyca este favorita la functia de inspector scolar general. Citata de Citynews, directoarea CNME sustine ca a fost intrebata in urma cu cateva saptamani daca accepta acest post, iar dupa ce s-a consultat cu sotul sau a hotarat sa accepte provocarea.

Totodata, ea sustine ca va accepta functia doar daca nu i se va cere sa renunte la mandatul de director, deoarece se simte foarte legata de CNME. “Daca este nevoie de mine voi accepta functia, dar nu este un scop pentru mine. Proiectul meu personal este legat de activitatea culturala”, a declarat Gorczyca, citata de Citynews.

Nota: Gorczyca mi-a fost profesoara de romana in liceu si directoare in acelasi timp. Chiar daca doar in ultimul an de liceu mi-a dat motive sa o apreciez, pe aceasta cale ii urez succes.

Un prieten m-a intrebat ce imi place sa citesc atunci cand navighez pe internet, mai exact, ce blog-uri citesc (ca tot e la moda acest subiect). Tin sa mentionez insa, de la inceput, ca bloggingul a inceput sa devina deja un concept care tinde spre matrimoniale. Sau cel putin asa il vad unele persoane. Nu am sa dau acum exemplu si link-uri, insa am vazut numeroase blog-uri narcisiste, umplute cu poze de genul “asta sunt eu” si comentarii de genul “ce buna esti”. Pacat, mare pacat, deoarece exista numeroase jurnale care chiar merita urmarite, de exemplu cele pe care le urmaresc eu de cateva luni incoace. Este vorba despre blogurile Reuters (Reuters Photographers), unde am citit mai multe lucruri interesante in cateva zile decat in 10 carti intr-un an.

Reuters/blog presupune mai multe jurnale, impartite pe anumite teme, cum ar fi tehnologie, shopping, sport etc. Ce m-a atras pe mine in mod special este blogul foto, unde, pe langa imaginile postate, este descrisa foarte interesant fiecare fotografie. Desi nu practic fotografiatul, ma atrage foarte mult. La fel ca si scrisul, insa parca in fotografiat exista ceva mai special, greu de descris.

Len a creat o aplicatie foarte interesanta, numita Harta blogosferei romanesti. Despre ce e vorba? Este prezentata blogosfera romaneasca prin link-uri, ce legaturi exista intre anumite blog-uri, care unde a comentat, de unde a primit comentariu, cu cine se leaga etc. Mi-a fost greu sa imi gasesc blogul printre atatea, insa am ramas uimit cand am vazut ca aplicatia tine minte de comentariul meu postat pe un anumit site acum o saptamana. Ma bucur ca in blogosfera romaneasca mai exista si oameni inovativi si cu idei demne de admirat.

Poza de mai jos reprezinta un printscreen la aplicatia de pe site-ul sau, iar harta poate fi vizualizata aici. Lista cu blogurile inserate in aplicatie poate fi accesata aici.