Dub Fx (Benjamin Stanford) e un street performer din Australia. Toata lumea a auzit de el si il apreciaza pentru modul in care isi compune piesele. Putini se opresc, insa, sa priveasca modul in care isi alege cuvintele. Chiar daca unele piese ale sale sunt triste, ele inspira si emana optimism.

Ascult o piesa de-a sa non stop, de circa o saptamana. Spre redactie, dinspre redactie, pe strada, in localuri. E simpla si spune lucrurilor pe nume. E sincera. You can love me or not, but either way i got sunrise looking in my eyes :)

PS: Da, aseara am cantat in Funky Bar cu Mara “I’m a bitch, i’m a lover” :)

Andrei Aronet a lansat o leapsa interesanta si amuzanta as spune si m-a invitat si pe mine sa imi prezint “cartea de jurnalist”, pe care senatorul Ioan Ghise vrea sa o ceara tuturor jurnalistilor din Romania.

Am si eu cartea mea. De fapt, am chiar trei:

1. Legea celor puternici, de Steve Fainaru, primul jurnalist de origine romana laureat al premiului Pulitzer:

Steve, al carui tata s-a nascut si a trait in Romania, a fost corespondentul celor de la Washington Post in Irak, inca de la inceputul razboiului. Incetase sa scrie de razboi, de initiativele americane si de armata propriu-zisa. Jurnalistul descoperise ceva ce nimeni nu a mai exploatat pana atunci: o armata particulara. Zeci de firme de securitate in care erau angrenati fosti militari, deveniti mercenari, erau platite cu bani grei, uneori chiar de guvernul american, pentru a pazi diverse obiective. Steve a mancat, a dormit si a trait luni intregi alaturi de acesti mercenari, s-a imprietenit cu ei si cu sefii lor. Le-a cunoscut pana si problemele personale.

Am ramas impresionat de relatarea sa si felul in care a facut-o. Un adevarat documentar in randuri, difuzat de o parte si de alta a paginilor unei carti de care o sa-mi amintesc mereu. Adevaratul jurnalism de razboi, dar practicat in stilul materialelor de geografie, inginerie etc. realizate de National Geographic.

2. si 3. We the Media (de Dan Gillmor) si Digital cultures: Understanding New Media (de Gleen Creber si Royston Martin):

We the Media is one of the most provocative and important books for the future of new media, Christopher M. Schroeder – former CEO and publisher washingtonpost.com si Newsweek Interactive. Cred ca asta spune tot despre volumul care mi-a intarit increderea si pasiunea fata de new media.

Digital cultures: Understanding New Media e, in schimb, prima carte in care am putut citi despre cultura digitala, tot mai raspandita in lume. De asemenea, in volum puteti afla ce urmeaza dupa new media, iar asta nu va ramane decat sa descoperiti.

Care e cartea ta de jurnalist, PR-ist, bancher, inginer, profesor, student sau indiferent de profesia pe care o ai?

Am refuzat pana acum sa scriu despre noul meu telefon HTC Wildfire, cu sistem de operare Android, din simplul motiv ca imi doream sa-l folosesc la capacitate maxima o luna – doua, inainte de a-mi da cu parerea.

Cred ca e prima data cand sunt atat de incantat de un telefon. Ultima data cand am fost entuziasmat de unul a fost in vremea cand aveam un Nokia 3250 – Rubik, insa acum e total diferit. Dincolo de forma si fiabilitatea sa, a touchscreenului mare si a camerei de 5 MP sta un sistem de operare care lasa in urma orice iPhone (cu tot respectul pentru utilizatorii telefoanelor de la Apple: sunt ok, se misca bine, arata bine, dar succesul mare e dat de strategia de marketing si nu de adevarata valoare a produsului; dar pe tema asta s-au umplut deja destule pagini).

E vorba de Android, dezvoltat de Google, un sistem de operare pe care nu ai cum sa nu-l indragesti. De la fade-ul meniurilor, viteza de raspuns, aplicatii si pana la unele functii precum butoanele de share rapid. Ceea ce ador, de asemenea, e o functionalitate de care iti vine sa te bucuri ori de cate ori iti suna telefonul: daca esti apelat si intorci device-ul cu ecranul in jos inceteaza automat sa mai sune si “se pune” automat pe mut, fara a fi respins apelul. De asemenea, imi place enorm si posibilitatea de a schimba desktopurile (am 5) doar printr-o singura atingere, de la stanga spre dreapta sau invers.

Stiu ca suna destul de ciudat, dar Android e ca un copil pentru mine. Ma joc adesea cu el, ca pe vremuri cu un Tamagoci (va mai amintiti? :D)

Printre aplicatiile cel mai des folosite sunt Tweetdeck for Android, Facebook for HTC, Foursquare – e evident un telefon dedicat social media – camera foto, cu care pot inregistra si video la calitate buna nelimitat, atat ca imi permite cardul, Gmail si music player. De asemenea, si browserul web e unul foarte rapid. Nu cred ca mai e cazul sa vorbesc de tastatura full QWERTY, de redarea fisierelor video si a MP3-urilor la cea mai buna calitate. Ah, e super misto atunci cand tastezi, vibreaza telefonul scurt ori de cate ori apesi o tasta :)

HTC Wildfire e, de departe, cea mai buna alegere pe care am facut-o vreodata in privinta unui gadget. Si cand ma gandesc ca era sa aleg iPhone…

Se spune adesea ca o poza face cat o mie de cuvinte. De data aceasta, sa presupunem ca o poza face cat un cuvant.

De asemenea, se mai spune ca primarul Clujului, Sorin Apostu, e arogant, mincinos, indiferent, muncitor, interesant, dictator etc. Va invit sa atribuiti cate un adjectiv sau substantiv sau chiar si altceva :) fiecareia din cele trei imagini de mai jos, in ordine. Puteti raspunde la fiecare (1, 2 sau 3) ori doar la una dintre poze:

Intr-o postare precedenta visam sa adunam piscine, stadioane pline de bancnote de un leu, bani pe care sa-i folosim, apoi, in folosul comunitatii.

1 leu costa o Eugenia, care ar face fericit un copil la fel cum si noi, la vremea noastra, jubilam cand parintii veneau de la serviciu si scoteau din desaga celebrii biscuiti cu crema de cacao.

1 leu e de ajuns pentru doua chifle, servite langa un pranz copios sau o supa calda intr-o toamna atat de rece.

1 leu costa un prezervativ la automatele din localuri sau din baile cluburilor. Te poti folosi de acel leu, iata, responsabil :)

Uneori, un leu e de ajuns pentru o lacrima de copil sau pentru un suflet necajit de cersetor. Poti face orice cu 1 leu. Tu ce ai face?