Cred ca e prima data cand o fata e pusa in situatia sa faca primul pas :) Adica sa nu astepte ca baiatul sa o invite la o cina, sa o ia de acasa cu masina, sa o scoata in oras, dupa care sa o conduca acasa. De data asta, o fata trebuie sa arate ca vrea sa petreaca o seara in compania unui barbat si sa depuna un mic efort pentru a ajunge la asta.

Astfel, ma declar mandru ca baiat sa vad ca Iulius Mall a inceput o campanie pe Facebook prin care ofera sansa unei fete sa “munceasca” putin pentru a lua cina cu nimeni altul decat Catalin Botezatu.

Ce trebuie sa faca, deci, o domnisoara sau o doamna pentru a iesi cu celebrul designer? Sa se inscrie pe Facebook cu o poza, dupa care sa stranga cele mai multe like-uri la fotografia inscrisa. Mai simplu de atat nu se poate, respectiv sa iesi la cina cu Botezatu doar cu ajutorul unor clickuri. Hai fetelor ca se poate, sunt curios cine castiga (nu uitati sa cititi regulamentul). Ma gandesc chiar sa ofer si eu un mic premiu celei care depune cel mai mare efort pentru a iesi la o cina cu un baiat :) Poate o voi scoate la o sedinta foto sau, cine stie, o sa-i ofer un mic cadou sugestiv gen fata cu initiativa sau care si-a dat interesul :D

Grabiti-va, aveti timp pana in 4 martie! Catalin va sustine o prezentare de moda la Iulius Mall in urmatoare zi, iar seara va iesi la cina cu castigatoarea.

UPDATE Au fost multe domnisoare, in special, interesate de cina cu Botezatu. Ca sa nu fie suparare, deoarece doar una va putea castiga, Iulius Mall ofera sesiuni de shopping in Iulius Mall sau in Italia. Cum?

O sesiune de shopping in mall, de 100 euro, sau un abonament la Solarul Sunkiss pot fi castigate zilnic de transilvanenii care, intre 1 si 8 martie 2011, cumuleaza bonuri fiscale de 100 de lei. In plus, acestia pot depune taloanele in urnele care au ca destinatii: Roma, Milano si Florenta. Alaturi de persoana iubita, evident.

Inca un plus. Gratuit :)

In ziua de 8 martie, echipa Gett’s Color Bar va transforma look-ul doamnelor si domnisoarelor, oferind gratuit sedinte de coafura si make-up in tendintele acestei primaveri.

Le-as fi luat cate un cadou de Craciun. Pentru ca am avut cu totii un an greu, pentru ca ni s-au cam naruit sperantele, pentru ca, poate, nu mai vedem in noi si in restul un viitor stralucit. Dar mereu ne spunem ca merita sa mai zambim un pic si gasim un motiv aproape in orice sa o facem. Pentru ca suntem optimisti si pentru ca asta ne descrie fiecaruia caracterul.

Eu nu mai am bunici, dar am gasit altii care s-ar bucura sa primeasca un cadou. De fapt, i-au gasit Adi Hadean, Cristian Gog si Raluca Crisan. Ma alatur si eu demersului lor si voi fi prezent miercuri, de la ora 19.00, la Polus Center, unde va invit si pe voi sa donati orice pentru a aduce un zambet in viata unor batrani: un ulei, o punga de alune, un litru de lapte sau ce credeti de cuviinta.

Nu veti veni degeaba pana la Polus: super-bucatarul (:D) Adi Hadean va face o demonstratie de gatit, iar iluzionistul Cristian Gog ne va lasa fara glas, asa cum obisnuieste, prin demonstratiile sale “magice”, precum indoitul unei furculite. Iata aici toate detaliile

Anotimpurile au secretele lor. Sunt ca oamenii: calde, schimbatoare, reci, colorate, vii, surprinzatoare.

Vara e torida, de dimineata pana seara. E galagioasa.

Iarna ii intristeaza pe toti, frigul le intra in suflet si se inchide acolo. Fetele oamenilor sunt triste, ascunse, zgribulinde. Primavara ne dezamorteste pe toti si inflorim odata cu ghioceii.

Niciun anotimp nu e, insa, frumos ca toamna. Colorat, imbelsugat, visator, impunator, moale ca un covor.

Niciun anotimp nu ingheata noaptea asa cum o face toamna. La fel de colorat, de stralucitor, de minunat.

Iar Clujul, Clujul se transforma si e de nedescris noaptea, cand ingheata toamna:

Una din cele mai mari dorinte ale mele in domeniul in care profesez este de a-l intalni pe Neagu Djuvara si de a-i lua un interviu. Cred ca m-as pierde in povestile sale, in modul sau de a vorbi…

Foto: Jurnalul.ro

E o anecdotă pe care mi-a povestit-o bunicul meu acum 80 de ani. În vremurile astea se spune că ar fi fost vorba despre mareşalul Mackensen. Guvernul de la Bucureşti, în primul război mondial, cînd a trebuit să se mute la Iaşi, dă tuturor prefecturilor ordin să nu se facă rezistenţă în cîmpie, pentru că nu are nici un rost. Un primar dintr-o comună îl primeşte pe un ofiţer neamţ, pune masa în curte, o raţă pe varză, o ciulama cu mămăligă, vin, mă rog, de toate. După masă, ofiţerul neamţ vrea la umblătoare. Prin intermediul tălmaciului, primarul îi spune că poate să-şi facă nevoile în spatele casei, în porumb. După 30 de secunde se întoarce neamţul cu pantalonii în vine, cu cîţiva cîini după el, strigînd: „Keine Organisation! Keine Organisation!“. Atîta germană a înţeles şi primarul nostru şi a spus: „Domnule ofiţer, păi dacă aveam noi «organisation», nu veneaţi dumneavoastră să vă căcaţi aici, veneam noi să ne căcăm la Berlin“.

Nici acum, noi nu avem organizare. E ceva în creierul nostru care ne face ostili organizării. În prezent, cît de cît mai sîntem împinşi de la spate de Uniunea Europeană, dar cînd putem să dăm cu piciorul o facem cu voluptate.

Iar dupa, l-as intreba ce e viata:

Aveam nişte viziuni, încă de copil, cum va fi viaţa. Spre exemplu, o vedeam ca pe un fir care pleacă de undeva din partea mea stîngă, de jos, şi care trece prin spatele meu şi se înalţă spre cer pe lîngă umărul drept. Ce pot să spun despre viaţă este că multă-multă vreme nu ai nici un fel de frică de moarte.

Nu-ţi dai seama că tu, cu tot ce însemni, cu tot ce ai acumulat într-o viaţă, dispari pentru totdeauna. Şi, ca să-ţi dau un răspuns, aş zice că viaţa e un mic univers care, indiferent de inteligenţa şi aventura personală, dispare odată cu individul.

In cateva cuvinte, Neagu Djuvara – omul, caracterul – iti poate schimba ziua. Mie mi-a schimbat viata.

Sursa citate: Academia Catavecu

As construi un vapor, cu care sa fac inconjurul lumii, sa admir marea si sarea, apa si pamantul. Sa vorbesc cu pescarusii, sa imi iau ramas bun de la fiecare prieten bun pe care mi-l fac in porturile in care ma opresc. Sa numar pestii si coralii. De doua ori.

Mi-as proiecta o masina, cu care sa ma pierd prin toate colturile planetei, unde sa adorm sub cerul liber.

As vrea o bicicleta, sa pedalez pe stradutele cochete ale marilor orase europene, occidentale, orientale. Sa fotografiez fiecare zambet, sa colectionez fotografiile, dupa care sa fac cea mai fericita expozitie.

As construi un tren si o cale ferata care sa lege intre ele continentele. Sa privesc pe geam dealurile, raurile, muntii, iar seara sa ma bucur de bezna zguduita de rotile alergande. Sa numar kilometri. La cuseta.

Mi-as face un avion, sa amestec culorile curcubeului. Sa ma intrec cu pasarile si sa trasez pe cer liniute.

As construi o racheta, cu care sa plec in spatiu, sa strabat vazduhul si sa ajung mai aproape de stele. As construi una in plus si pentru tine, sau chiar mai multe, pentru fiecare dintre voi.

As face-o, doar da-mi putin timp…