TweetAm sa va spun foarte putine: experienta e unica si, chiar daca nu va veti simti ca intr-un roller-coaster, ca sa fiti nevoiti sa zbierati ori sa inchideti ochii, v-ar placea. E doar un zbor liber, in adevaratul sens al cuvantului, iar cand spun liber ma refer la emotiile si sentimentele care iti trec prin nervi si creier in fiecare milisecunda.

Foto: www.rospotters.ro

Am zburat cu cei de la Aventuracard, un club privat infiintat de Attila si Roxana, doi soti super misto, plini de viata. Se fac zboruri de o jumatate de ora sau de o ora, in care aveti posibilitatea sa zburati peste Cluj-Napoca ori prin Cheile Turzii.

Experienta mea a fost scurta, dar intensa. Cred ca am zburat in jur de 20 de minute. Am decolat in 25 de metri, iar pilotul, cu o experienta de 20 de ani in pilotaj, a inceput sa ia cateva viraje care ma intorceau pe partea laterala. Am zburat fara usa: in primul rand deoarece era cald, iar in al doilea rand pentru a putea filma mai bine. In alte tari, avionul Savannah, din categoria STOL (Short Take Of and Landing), nici nu zboara vreodata cu usile puse. Oricum, acestea te protejeaza doar de vant, iar alt ajutor nu iti ofera :) Am zburat, astfel, cu o mana pe aripa si ochii in zare. (more…)

TweetV-am spus ca am fost la Pianu de Jos, in acest weekend, la Golf Community Challenge. Puteti urmari fotografii si alte detalii in postarea anterioara. Va las acum sa urmariti ce s-a intamplat, de fapt, la turneul de golf.

V-ati prins care sunt eu?

TweetNu profesionist, ci sufletist :) Asta deoarece evenimentul Golf Community Challenge, organizat la Pianu de Jos, in Alba, organizat de Qual Media si City Plus si-a propus sa stranga fonduri pentru a ajuta doua fundatii din Cluj, respectiv Sebes. Voi fi si eu prezent acolo, la invitatia lui Florin Avram.

Cum spune si marele organizator Stefan Teisanu :) si daca nu jucati golf aveti ati fi avut motive să veniti la Pianu: cursuri de golf, competitii de golf pentru amatori, activităti outdoor, piscina si alte minunătii. Apoi, dupa-amiaza, ne-am reunit (golferi si invitati) pentru un pranz tarziu, distractie, relaxare si licitatii cu scop caritabil, evenimentul fiind şi un prilej bun pentru networking de calitate.

Au mai fost prezenti (printre cei pe care i-am observat si cu care m-am distrat) Andrei Crivat, Groparu, Mironeasca, Psaico, Lorand, Ruben, TVdece, Vlad Georgescu.

A inceput turneul. Fotografii din prima seara si deschiderea oficiala: (more…)

Tweet

Cladirea Parlamentului din Ungaria

Prima data in viata, de Pasti nu am mai mers acasa la parinti, ci in tara vecina, Ungaria. Nu mi-a parut rau si va spun asta cu mana pe inima, deoarece am avut sansa sa vad un adevarat oras cultural, aflat la un pas de asa numitul oras de cinci stele – Cluj-Napoca. Mai e mult de investit, lucrat, educat in urbea din Transilvania noastra pana ce orasul sa ajunga asa cum primarul il crede. Sa nu mai zic de Bucuresti…

***

In Budapesta strazile chiar se spala, nu e praf (credeti-ma pe cuvant cand va spun asta), masinile arata de parca zi de zi ar fi lustruite in casele fiecaruia, cladirile au colturi rostuite, drepte, pe care tencuiala nu e crapata. Geamurile lucesc, peretii sunt netezi, de parca tot orasul ar fi construit din calcar si marmura (nu doar cladirea Parlamentului lor, inscrisa in patrimoniul UNESCO – cu adevarat o capodopera).

Budapesta e mai europeana ca intreaga Grecie, pana si oamenii sunt mai agitati putin. Pietonalele sunt pavate cu piatra dura, dreapta, mult mai lata decat cea de la noi. Orasul e intesat cu spatii verzi, de la parcuri, pana la mici oaze de verdeata, pe care te poti intinde fara ca autoritatile sa te amendeze. Da, intr-adevar, ai voie sa calci iarba, sa sezi pe ea, sa simti ca exista verdeata in orasul respectiv.

Cladiri de birouri nu exista in centru. Nici in apropierea centrului. Ori cel putin nu le-am vazut, datorita formelor constructiilor, care mentin aceeasi linie arhitecturala. Si apropo de cladiri si arhitectura, la ei totul e reabilitat, renovat si curat.

Dunarea si Citadela de deasupra orasului sunt, parca, un cuplu adorat si indragit de toti locuitorii maghiari. Si nu numai. Orasul e plin ochi de turisti. Stati linistiti, stiu si sa-i atraga, si sa-i lase sa plece cu amintiri frumoase…

Oamenii? Cu zambete pe fata, calmi, relaxati. Vreti sa va spun doua amanunte pe care cu siguranta le veti observa la ei, dar nu si la noi? Taximetristii sunt imbracati la patru ace, iar soferii autoturismelor dau prioritate de fiecare data biciclistilor! Cititi aici totul despre Budapesta.

Toate aceste aspecte ma fac sa cred ca acesta e motivul pentru care unii dintre noi nu pot convietui cu ungurii si nu-i plac de nicio culoare. Pentru ca sunt mai deschisi, mai occidentali, mai curati, mai diplomati…

***

Ar fi multe de spus despre capitala Ungariei, care m-a impresionat poate mai mult decat orasele grecesti din unele puncte de vedere. Dar o comparatie pe aceasta tema cu alta ocazie.

Cum m-am simtit in Budapesta? (more…)

TweetIn urma cu zece ani construiam autostrazi de nisip, in fata caselor, impreuna cu prietenii mei de atunci. Inainte cu cativa ani, tot cu iei ma jucam cu masinutele in casa zilnic, mai cu pofta atunci cand afara ploua. Tanjesc si acum dupa vremurile acelea, cand nu aveam nicio obligatie, decat cea de a merge la gradinita ori la scoala. Cu scoala a fost mai greu, deoarece cand veneam acasa eram nevoit sa imi fac temele si doar pe urma sa ies la joaca.

Daca as fi fost acum micul scolar de pe vremuri nu mi-as fi facut niciun fel de grija, deoarece ma puteam mandri chiar si in curtea scolii cu asemenea jucarii, care-mi fura ochii si acum, la 23 de ani, atunci cand ma plimb prin mall-uri. Parca as da copiii la o parte, furandu-le telecomenzile din maini.

Vremurile s-au schimbat mult. Tind sa cred ca s-au schimbat in rau, mult mai rau, deoarece foarte putini copii mai stiu sa se joace. Asta spun nu doar studiile, cat si medicii, parintii sau specialistii in domeniu. Pacat de ei, pentru ca nu mai stiu sa aprecieze bucuriile copilariei.

Cine nu si-ar fi dorit, oare, acum 10 sau 15 ani, sa fie mandrul posesor al unei jucarii asemenea acestor elicoptere cu telecomanda? As fi dat orice guma Turbo, orice vara la mare si oricate kilograme de dulciuri ca sa am unul :)

Daca as fi parinte, i-as cumpara fiului meu un asemenea elicopter teleghidat si poate unul chiar si mie. Ca sa va dezvalui un mic secret, ma uit si acum pe Youtube la filmulete cu , yacht-uri, masini, avioane si elicoptere telecomandate. Parca imi fac pofta. Sa nu va mai spun ce senzatie placuta ai atunci cand „conduci” unul.

TweetVa provoc la un exercitiu de imaginatie si nu oricum, ci urmarind doua filmulete cu cele mai atragatoare si sexi femei in viata (o spune revista Esquire). Jocul pe care il vom juca se adreseaza atat fetelor, cat si baietilor. Inainte de toate, sa urmarim cele doua filmulete. Relaxati-va (baieti) si concentrati-va (fetelor). (more…)

TweetNu va e dor sa dati beepuri fetelor, iar ele sa va raspunda inapoi tot cu beepuri? Fetele, la randul lor, sa le dea beep-uri baietilor, iar ei sa le raspunda…

Sa le numarati. La primul apel sa stii ca se gandeste la tine, iar la doua apeluri sa-ti spui ca te iubeste :) Sau sa crezi asta daca primesti beep la ore fixe. In cate si mai cate nu credeam, oare, in acele vremuri. Da, ce vremuri…

Voi va dadeati beepuri? Ce va amintiti din acele vremuri?

Mihaela Racoviţan: tin minte ca era si un cod. Trei bipuri insemnau ceva, doua inseamnau altceva, cred ca operatorii bateau marunt din degete la vremurile alea. Nu prea isi scoteau banii:))

Mihaela Hiticaş: Aviz incepatorilor: Ora fixa = Te iubesc, un minut dupa ora fixa = Te doresc.

Mihai Biriş: 1 x ţârr = ma gândesc la tine; 2 x ţârr = te iubesc. Asta se cheama dragoste cu ţârâita :)

Letiţia Câmpan: O-> BIP! ….O+ BIP…….. O-> BIIIIP? …..O+ BIIIIP!…….O-> biip…….. O+ bip

Constantin Covaliu: Da da, cu bipuri la fix :)

Daniel Rus: Sau de vremea cand scriai la sarsitul mesajelor “sms back”.

Mihai Biriş: Vremurile actuale ne aduc dragostea “în retea” – vezi ofertele de mii de minute în retea. O murit bip-ul. Adevarul e undeva la mijloc: mai bine vorbesti un pic decat sa tat dai bipuri, dar nici prea mult ca… ce dracu sa tot zici? btw, nu-i tentativa de reclama la Cosmote :)

Monica Teglaş: Ce mai astepti? Da-mi un beep :)

Cezara Cartes: Mie nu mi-e dor de beep-uri, chiar deloc…ca si asa este unul care ma hartuieste cu ele de cateva luni :)

Mihaela Hiticaş: Eu inca mai dau bipuri :) Lui tata, care traieste in alta tara si caruia asa imi permit si eu mai des sa ii amintesc ca ma gandesc la el.

Andreea Enea: Chiar mi-e dor si mie. La noi parca era cu datul de beep cu numar necunoscut :)) Si da, beep la ora fixa, din ora in ora :D Mesaje tot la fel, numere pe care nu le stiam, ast sms :)) Pe atunci pretuiam. Si pretuiam fiecare cent. Si beep.

Tweet

UPDATE: Au fost castigate toate invitatiile. Va multumesc si va doresc distractie placuta la Student Parade. Astept sa reveniti cu impresii, poze, filmulete dupa party :)

Petrecareti, studenti, baieti, fete, doamnelor si domnilor, vi se pregateste ceva: cate o invitatie gratis de o persoana pentru Student Parade 2009, care va avea loc vineri, 13 noiembrie, la Sala Sporturilor din Cluj-Napoca. Am scris aici ce surprize va asteapta.

Tot ce trebuie sa faceti e sa raspundeti la o singura intrebare, prin intermediul rubricii de comentarii de mai jos si sa trimiteti linkul mai departe :)

Ce impresie v-a creat pana acum Student Parade si cum caracterizati evenimentul clubbing care se desfasoara de trei ani in Cluj-Napoca?

Astept raspunsurile voastre originale. Ca sa va fie mai usor, va puteti folosi de cuvintele: fete, baieti, DJ-i romani, invitatul special,  party pe camioane, animatoare, atmosfera, lasere, lumini, sonorizare, bautura, naspa, oameni de treaba, pitipoance, cocalari.

PS: Va rog introduceti adresa reala de e-mail, pentru a va putea confirma daca ati castigat o invitatie la eveniment.