“Totul e o minciuna”, spunea presedintele unui ONG din Rosia Montana care militeaza pentru protejarea zonei, in momentul in care am pasit in biroul sau. L-am intrebat la finalul discutiei de ce nu inchid toate birourile si asociatiile partenere si fac o cheta din banii stransi sau ramasi, cheama toti oamenii si pun umarul la salvarea zonei. Trebuie sa va spun – celor care nu ati fost acolo – ca o mare parte a zonei e inca poluata de vechile mine si de ce a ramas in urma exploatarii de acum doua secole. E un sat parasit, cu o carciuma in piata centrala, copiii alearga pe strazi alaturi de caini deoarece nu au unde se juca, iar batranii isi petrec ultimele clipe pe banci, in fata portilor, ori pe terasa barului.

ONG-urile sunt niste conglomerate infiintate pentru a mulge bani ori de la societatea civila, ori de la statul roman, ori de la RMGC. Nu vreau sa generalizez, mai sunt si oameni cu suflet care chiar cred ca vor salva zona si incearca sa tina piept celor care detin controlul (banii). Niste naivi.

Trebuie sa acceptam lumea in care traim ori sa murim cu refuzul de gat. Deoarece de secole, societatea noastra e condusa de bani si de cei puternici, respectiv cei care detin banii. Incerc sa fiu cat mai realist. Nu pot nici sa accept proiectul propus pentru aurul de la Rosia Montana, dar nici sa fiu de acord sa nu se faca nimic.

Nu imi pasa de aur – am renuntat de mult sa cred ca tara e a noastra, a oamenilor, atata timp cat iti e retrocedat un imobil intr-o fractiune de secunda si esti aruncat in strada – si de cei care vor beneficia de pe urma exploatarii. Pentru ca da, sunt sigur ca se va incepe exploatarea. Imi pasa, in schimb, de faptul ca se va investi in acea zona. Daca se respecta termenii contractului.

Intr-adevar, e o zona superba si care merita vizitata si nu vorbesc doar de Rosia Montana ci si de peisajele din imprejurimi. Dar nimeni nu o face. Vad doua variante: ori lasam totul sa se scufunde si sa dispara in neant, ori suntem de acord cu exploatarea, semnam un contract beton si ii lasam pe altii sa dea gaura iar in jur sa repare si (neaparat) sa respecte termenii contractului si raspunderea in totalitate. Alegeti voi, eu m-am exprimat deja.

Cineva spunea ca atata timp cat localnicii refuza, fiind pamantul lor, nu ar trebui sa se faca nimic. Asa e moral si legal. Dar ce mai e moral in ziua de azi? Sa fim realisti, inseamna mult prea mult Rosia Montana. Si oricum 80% din oameni au plecat deja din zona. Raman doar cei cu interese. De ambele parti, de la cel mai mic si pana la cel mai inalt nivel.

Dar toate cele de mai sus sunt de prisos daca (mai) credeti in Captain Planet…

Un (alt) tanar a decedat la ghidonul unei motociclete in Cluj-Napoca. Din fericire nu a mai omorat pe nimeni, cum s-a intamplat in alte cazuri. Interziceti motocicletele in Romania, deoarece imprudenta, amatorismul si vitejia unora o sa ne omoare in curand pe toti.

Interziceti BMV-urile, Mercedes-urile si Audi-urile. Salvati viata unor ipocriti care apasa pedala pana in podea. Salvati astfel si pietonii de pe trotuare sau din masinile mai ieftine care circula regulamentar, dar care n-au nicio sansa in caz de accident.

Interziceti etnobotanicele. Scapati-i de o grija pe parintii care n-au timp sa-si creasca si sa-si educe copiii (aici ma refer la minori, au fost inregistrate cazuri de copii de 12 ani, iar media e de 17 ani), care nu stiu ca fumeaza ingrasamant de plante si prafuri folosite la spalaturile vaginale.

Interziceti cluburile pentru toti cei de mai sus si luati masuri drastice in cazul celor sub 21 de ani care vor sa intre sa bea cocktailuri pana se pun in cap. Poate asa, rata de promovabilitate la Bac ar fi mai mare.

Interziceti cocalarii, indiferenta, proasta purtare, lipsa de respect, interziceti parintii care renunta la tot pentru a castiga cativa bani in plus sau renunta la educatia copiilor lor pentru a castiga un salariu pe care, constienti cu siguranta, il ofera pe tava acelorasi copii care noaptea merg in cluburi, baga etnobotanice cu vodka si Redbull, se urca bauti la volan sau la ghidonul unei motociclete, o “calca” si omoara oameni nevinovati.

De fapt e mai simplu sa interziceti tot in Romania.

Ironizand putin situatia, daca citim printre randuri ne dam seama ca in filmuletul de mai jos au fost expuse toate motivele pentru care ne-am ales cu un record la Bac 2011. Ce-ar fi ca acest clip sa ruleze la TV in locul comentatorilor, a stirilor in care e acuzat Funeriu sau Basescu pentru procentul mic de promovabilitate sau chiar Dumnezeu (citeam azi cum o eleva se plangea ca a picat deoarece nu i-au fost ascultate rugaciunile).

UPDATE: Super, azi am vazut clipul la TV. Sper sa ruleze inca o luna.

Ma amuza circul de la TV de fiecare data cand un important al patriei este perchezitionat, audiat, cercetat, retinut, arestat. E de importanta nationala chiar, e concluzia la care ajung atunci cand vad ca toata ziua ruleaza aceleasi imagini si se transmit aceleasi informatii despre un caz de spaga, trafic de influenta, santaj sau cine mai stie ce infractiune.

Cel mai interesant din intreg puhoiul de informatii mi se pare, insa, cum se deschide un dosar: pe baza interceptarilor. E punctul de la care pleaca procurorii de fiecare data cand urmaresc un cap al unei retele ori doar un mic pestisor.

Intrebarea pe care mi-o pun e cum ar lucra oamenii legii daca nu am dispune de telefonie. Daca printr-un scenariu SF, un dezastru electromagnetic ar pune la pamant toate retelele de telefonie mobila si fixa ori daca niciun infractor nu ar mai folosi un asemenea dispozitiv, niciodata ori atunci cand “face afaceri”…

Deoarece in tara noastra nu exista politisti sub acoperire, nu exista dovezi adunate ani la rand, solide, care sa fie apoi prezentate intr-un caz anchetat atat de bine incat vinovatul sa fie aruncat dupa gratii fara drept de apel, fara zeci de recursuri sau cercetarea sa in libertate.

Nu pot sa trag decat doua concluzii: ori justitia din tara noastra si procurorii sunt “varza”, la pamant, ori totul e doar un scenariu bine gandit, regizat, filmat si dat pe post zi de zi pe baza unor interceptari care nu fac decat sa agite spiritele telespectatorilor. O fi prima, o fi a doua, nu stiu, dar cert e ca m-am saturat de circ si inca nu am vazut nimic concret facut de mana procurorilor romani. Si da, e gresit sa spunem ca “uite ca se face ceva”. Nu, nu se face nimic, decat un spectacol ieftin care ni se da mura in gura la radio, in ziare si la TV.

Justitia clujeana se afla in fata unui precedent si totul seamana cu o tabla imensa de sah. Jocul e unul cat se poate de lung si ar daramana orice record: fara probe solide, doi tineri (suspectii de comiterea spargerii Bancii Transilvania din Cluj-Napoca, acum doi ani) sunt tinuti in arest mai bine de un an. Desi prima instanta – Tribunalul – i-a pus in “libertate” de trei ori, instanta superiora – Curtea de Apel – i-a mentinut dupa gratii tot de atatea ori. Motivul este aproape mereu acelasi: prezinta pericol public. O prima intrebare ar fi cum prezinta doi tineri care traiau din cules de capsuni un pericol public si nu sunt un pericol cei din Clanul Cordunenilor, eliberati din arest in urma cu nu foarte mult timp.

“Jocul” a inceput in acest an, cand Tribunalul Cluj i-a pus in libertate pe cei doi prima data. A fost inlocuita masura arestarii preventive cu obligarea celor doi de a parasi localitatea sau tara. A urmat “mutarea” procurorilor, care au facut recurs, Curtea de Apel urmand sa il admita. Au avut loc alte doua “mutari” asemanatoare, ultima avand loc ieri, cand avocatii au probat ca cei doi tineri au fost tinuti in arest ilegal din data de 2 aprilie, pe motiv ca nu le-a fost prelungit mandatul de arestare preventiva. Au probat deoarece Tribunalul le-a dat castig de cauza si au motivat ca, intr-adevar, nu a fost prelungit termenul.

Ar fi trebuit sa fie eliberati de indata ieri dimineata, la ora 8.00. Procurorii au facut imediat recurs, iar acesta s-a judecat in regim de urgenta (au redactat recursul si au depus toate cele necesare la dosar intr-un timp record, de cateva ore, desi motivarea ultimului recurs nu a fost inca redactata! – e vorba de zile intregi). Culmea, in tot acest timp, cei doi ar fi trebuit eliberati, asa cum a cerut Tribunalul, de indata, potrivit Codului de procedura penala.

Nu se stie din ce motiv, insa, procurorii si/sau Curtea si-a permis sa incalce legea – deoarece s-a cerut eliberarea lor de indata – sa-i mentina pe acestia inchisi in sectia exterioara a Penitenciarului Gherla, respectiv o celula din cadrul Palatului. Asa cum au aratat avocatii celor doi, Hosu si Baciu ar fi trebuit sa astepte recursul la o cafea, pe pietonala. Intervine o a doua intrebare: depinde de cine are picioare mai lungi pentru a fi mai presus de lege sau nu mai conteaza deloc legea? (Vezi aici tot ce s-a intamplat ieri, timp de opt ore, pe holurile Tribunalului si a Curtii de Apel Cluj)

Dincolo de faptul ca cei doi au fost plimbati de cateva ori, intr-o singura zi, din celula in sala de judecata, dincolo de faptul ca a trecut mai bine de un an de la arestarea (preventiva!) a acestora, dincolo de faptul ca au fost privati de libertate, potrivit legii, dincolo de cine a instrumentat dosarul si de probele mai mult sau mai putin credibile aduse, dincolo de martorii citati in dosar care au la activ mai multe marturii mincinoase, dincolo de faptul ca cei doi ar putea fi ori nu spargatorii bancii, se cuvine o ultima intrebare: cat de justa e justitia?

Am ajuns la concluzia ca justitia clujeana e in imposibilitatea de a avea castig de cauza, deoarece in acest caz nu a dat deloc credibilitate. Datorita motivelor enumerate mai sus. Mergand pe principiul ca doar ce e palpabil e credibil, consider ca cei doi ar trebui eliberati pe motiv ca nu exista probe (indiferent ca ar putea fi adevaratii spargatori sau nu), la fel cum sunt tinuti in arest pe motiv ca ar putea influenta martorii si bunul mers al anchetei. Care ancheta – ca nu am vazut nimic credibil – si care martori – cei judecati de mai multe ori pentru marturii mincinoase?

Mai ramane o singura intrebare: cine va da sah mat in cazul BT?

Vezi şi Tribunalul a decis eliberarea suspecţilor în dosarul „Jaf la BT“ si un video cu primele imagini din timpul spargerii Băncii Transilvania!. Am mai scris despre inceputurile anchetei si de ce cred ca totul e o mascarada.

Ea e hostessa. El e “his own boss”.

S-au intalnit pe Facebook. Lui ii placea mult decolteul ei. Dupa ce i-a dat like la pozele cu craci si sani bombati, a abordat-o nu in private, ci public, pe wall: Te-am vazut aseara in club. Da, trebuie sa stie toti din lista ei, dar si din lista lui, ca el a vazut-o aseara in club. Cocalarii din lista cocalarului dau toti like la postare, iar pitzipoancele din lista pitzipoancei lasa comment cate un zambet. Intre ele, insa, in private se intampla alte lucruri, au loc alte discutii: tu, ce bun e; ce sprancene are; ce camasa Armani; ce ceas are pe mana.

Pitzipoanca are incredere in fete si, desi ea nu e asa sigura de prima data ca ar putea avea o legatura cu cocalarul, merge pe mana lor. Daca fetele zic ca e bun, iar el pe mine m-a abordat, inseamna ca sunt wow! Ii raspunde, incep sa discute prin cuvinte din care mananca litere, pun virgule intre subiecte si predicate, nau auzit de cratima. Pentru cei care n-au facut parte din generatia Hi5 devine gretos, insa pentru ceilalti se intrevede o infiripare…

Trece o saptamana, iar pitzipoanca e in a relationship cu cocalarul. Duduie Facebookul de like-uri. Se cutremura, apar poze lipicioase, comentarii de genul ce scumpik e, ce dulshi santetzi. Dupa inca o saptamana apare albumul Noi, plin de radiatii pentru cei slabi de inima. El incepe sa-i dedice piese pe acelasi wall, ea sa puna inimioare.

Trece o luna, trec doua, dar nu mai mult de trei. El ii da papucii, ca s-a saturat de decolteul ei. Aceiasi sani bombati, aceeasi craci, prietenii lui la fel de cocalari s-au saturat sa o tot vada, iar el a vazut aseara in club un nou decolteu. Sterge albumul, ea ii lasa comentarii, el le sterge, pitzipoanca insista, cocalarul ii da ignore.

Dupa cateva minute, pitzipoanca schimba relationship statusul si pune o fata trista in dreptul lui. Pitzipoancele de serviciu sar ca arse: Tu, ce ti-a facut tu, ce s-a intamplat? Il omor.

Pitzipoanca plange, fredoneaza manele de dor in gand, urla in gura mare cat de mult l-a iubit. Iese din casa dupa o saptamana, ca sa il uite, im(dez)bracandu-se mult mai strident, purtand alt decolteu si alta fustita. Se va indragosti altul de ea, isi spune incet, dar pitzipoanca nu realizeaza ca aratandu-i tot din prima seara, cocalarul nu o va pastra decat pe post de accesoriu.

In ziua de azi nu se mai ciocneste un pahar de vin seara, in liniste, ci cocalarii beau direct din sticla de sampanie. De partea cealalta nu se mai citeste feminismul in nimeni. Pitzipoancele isi arata si sanii, si fundul peste tot pe unde se duc, dandu-le “onorea” purtatorilor de muschi si aur sa nu mai aiba de descoperit nimic. In ziua de azi, intre tinerii de azi, fetele sau (si) baietii iau locul unei bratari de lux, devin un accesoriu. Nu mai exista tandrete, dor, surprindere, naturalete. Pentru ei e un lav story. Iar restul e Facebook.

Mereu am fost curios carui fapt i se datoreaza emotiile pe care ti le poate transmite o anumita persoana. Nu trebuie sa cunosti omul respectiv, nici sa il ai in fata. Conteaza sa faca el ce stie mai bine atunci cand ia tangenta cu tine. Se demonstreaza, astfel, ca prima impresie conteaza.

Omul din filmuletul de mai jos se numeste Bogdan, un pianist roman care a plecat sa lucreze in Norvegia. Cara fotocopiatoare pentru a-si castiga painea. Patronul sau, insa, care-i e si singurul prieten, a vazut ce talent are si l-a impins sa participe la competitia care a aratat intregii tari nordice talentul sau.

Pentru ca Romania l-a vazut, dar nu l-a bagat in seama. Pentru ca in tara noastra sunt promovate manelele si ipocrizia, prostia si kitschurile, fustitele si BMW-urile.

Ce nu a facut intr-o viata in Romania, Bogdan a reusit intr-un minut in Norvegia. A impresionat o tara intreaga. Asadar, nu e importanta doar prima impresie si talentul emitatorului, ci si deschiderea si mentalitatea receptorului.