Închirierea unui apartament nu ar trebui să fie la îndemâna oricui. Pe de altă parte, nu orice apartament ar trebui să fie de închiriat. Dacă te plimbi o săptămână prin Cluj-Napoca cu ziarul de anunţuri în mână, rişti să dai peste adevărate „bombe”. Nu e nevoie să stai mult în ele pentru a-ţi da seama că unele emană un puternic miros de naftalină, că bucătăria e mobilată doar de umplutură, iar în baie, igrasia s-a prelins frumos, din colţul unui perete, încercând să îmbrăţişeze întreaga încăpere.

Într-un asemenea hal se află 80% din zecile de apartamente anunţate în Piaţa de la A la Z ca fiind de închiriat. 80% dintre chiriaşi sunt studenţi, cei care vin în Cluj-Napoca din alte localităţi ale ţării. Cei care visează la modern, lux, cultură, curăţenie, dar aceia care ajung să locuiască în „bombe”, astfel încât li se urăşte de un asemenea oraş.

Pe asemenea apartamente, un proprietar nu ar trebui să ceară niciun ban, spunea un bun prieten zilele trecute. Ba chiar ar trebui să ofere ei bani cuiva pentru a le locui apartamentele bătrâneşti, clasice, pline de igrasie şi naftalină.

Cititi mai multe pe site-ul Grup de Lux

Foto: Sebi Olar

Stiti prea bine cu totii de cate lucruri si facilitati se bucura orasul nostru. Avem, printre altele, mall-uri, parcuri (chiar daca sunt putine), lacuri, cinematografe, fantani arteziene prea colorate, sali culturale, sali de sport, stadioane, bazine si chiar o faleza.

Nu avem, insa, multe alte lucruri, mai simple si mai marunte, ori care necesita investitii masive. Nu avem o linie de tramvai moderna, nu avem o Filarmonica, piste pentru biciclete, carnavaluri, spectacole stradale, calesti trase de cai si multe altele.

Va propun un exercitiu de imaginatie si va invit sa comentati ce v-ati dori sa avem in Cluj-Napoca. Amintiti-va orasele europene pe care le-ati vazut, povestile spuse de prieteni/parinti/bunici sau filmele pe care le-ati urmarit.

In ce ati investi daca ati fi primar? Ce ne lipseste, de ce am avea nevoie si ce v-ar incanta sa intalniti pe strazile orasului? Ce nu gasim in Cluj-Napoca? (raspundeti prin intermediul rubricii de comentarii de mai jos)

Cuvintele dintre ghilimele fac parte dintr-o expresie ce apartine, evident, unui clujean. Prima persoana intervievata de Pro TV dupa marea explozie, care a avut loc weekendul trecut pe strada Paris din Cluj-Napoca. Un restaurant a fost ras de pe fata Pamantului, din cauza unei acumulari de gaz, iar alte cateva case si familii au fost afectate. Din fericire, nu au existat victime, motiv pentru care ne putem amuza, noi, cei din Cluj, pe seama expresiei barbatului:

Cat de tare s-a auzit explozia?

Ioi, ca o bomba.

Dupa cum vedeti, orice exclamatie facuta de un clujean incepe cu “ioi“. Cand incepe un clujean discutia, aceasta va fi precedata de “no“. Asadar, video: (more…)

Cluj-Napoca e un oras mort. E plin de batrani, fetele sunt prea incruntate, iar cladirile prea gri. Se spune despre oras ca e unul studentesc. Un turist n-ar spune asta. Nici clujenii nu prea spun asta. Doar pentru ca aici vin multi tineri sa studieze? Atunci, mai degraba as spune ca orasul e profitabil pentru rectorii universitatilor. Oras cultural? Pentru ca aceleasi cladiri stau nezugravite de o suta de ani, pentru ca Filarmonica e in lacrimi saptamanal in ziare, ori un teatru clujean ia un premiu pe undeva prin lume?

Foto: Iosif Solomon

As colora cartierele in nuante diferite si le-as transforma in parti mici ale unei scene de teatru pentru studenti, unde sa aiba loc non stop petreceri, evenimente dedicate lor. Marastiul sa fie campusul fetelor, care sa fie vizitate de baietii din campusul din Manastur. In Zorilor si in Buna Ziua as da cele mai mari petreceri, iar in Gheorgheni si Grigorescu as face cele mai tari baruri si cluburi.

Oamenii normali nu ar trebui sa locuiasca in Cluj. Fara familii care merg la serviciu zi de zi sau batrani. Pentru ei ar exista Florestiul. Totul ar trebui sa fie un campus mare, un zambet imens, voie buna, euforie, optimism. Afara cu gunoaiele de festivaluri ale berii. Cu second-handurile. Cu primarii incompetenti. Cu politica si administratiile banale.

Centrul orasului ar trebui sa fie ca un patut pentru un nou-nascut. Linistit, bland, calduros, sigur, fin. Plin de terase, spatii de recreere, parculete si flori de trandafir. Restul sa se mute in mall-uri, iar masinile sa dispara. Sa vedem doar pasi marunti,  biciclete si trotinete.

Seara sa fie cuprins de magia carnavalurilor, a micilor festivaluri medievale, evenimente muzicale sau alte manifestari artistice. In vitrinele fiecarei incaperi aflate la parter sa fie afisate tablouri si fotografii, explicate in romana, maghiara si engleza, iar pervazurile sa tina in brate mii si mii de plante colorate si frumos mirositoare. Fara fantani arteziene kitschoase, brazi imbroboditi si culori obositoare…

Continentalul sa fie sediul Conservatorului, muzeele sa iasa mai in fata, cu strategii de promovare, Filarmonica sa ocupe actuala cladire a Prefecturii si a Consiliului Judetean, iar Primaria veche si cladirea alaturata acesteia, ocupata de diverse sedii de partide, sa se transforme in sali mici de teatru de papusi si camere unde sa te poti uita la diafilme.

Sa ne dorim, sa ne impunem sau macar sa visam sa devenim o mica Venetie din punct de vedere cultural, o Viena in ce priveste aspectul cladirilor, un Harvard Yard in ce priveste campusurile studentesti si macar un Zurich din punct de vedere al mentalitatii.

Cum ar arata Clujul vostru?

Andi Daiszler a demisionat de la Monitorul de Cluj din cauza faptului ca i-a fost schimbat titlul unui material despre tinerii anchetati in jaful de la Banca Transilvania din Cluj-Napoca. Titlul aparut in ziar si pe site suna asa: Doi mucosi de Manastur, suspecti in jaful de la BT. Am cerut schimbarea titlului sau scoaterea semnaturii mele de pe materialul online in ziua publicarii, lucruri care nu s-au intamplat. Imi cer scuze cu aceasta ocazie familiilor celor doi “pusti” (asa erau in titlul meu) sau oricaror cititori care s-au simtit (pe buna dreptate) lezati/ofensati de titlu, spune el pe blogul personal.

Andi mi-a fost coleg si datorita lui am ajuns sa lucrez in presa. La recomandarea sa, am facut practica la Monitorul de Cluj, in 2008, unde am si ramas mai apoi timp de un an de zile.

Chiar daca multi il considera un personaj greu de inteles, eu il respect pentru corectitudinea de care da mereu dovada (sau cel putin uneori :) ). De data aceasta a avut „coloana”, cum ii spunem noi, ceea ce putini mai au in ziua de azi, mai ales in astfel de vremuri grele.

Il las acum sa se desparta cu greu de Monitorul, asa cum am facut-o si eu, din cauza oamenilor faini care lucreaza sau au lucrat acolo in acea perioada. Succes pe viitor, Andi :)

In 1990, clujenii se strangeau in Piaţa Libertatii, unde isi manifestau sentimentele anticomuniste si invatau pe viu ce inseamna democratia. Actuala Piata Unirii fost varianta clujeana a Pietei Universitătii, si poate mai mult decat atat. A fost si un spatiu liber de comunism, dar si locul unde, din vorba in vorba, mii de clujeni au invătat abecedarul democratiei.

Astfel a inceput, dar iata cum a continuat: (more…)

Ce faci cand RADP iti blocheaza rotile pentru ca ai parcat neregulamentar? Scoti bomfaierul din portbagaj si: (more…)

Un nou mare club va fi inaugurat pe 1 noiembrie la Cluj. Acesta va dispune de doua pupitre de mixaj, trei baruri si un sistem multimedia asemanator cu cel din cluburile Space si Privilege din Ibiza. Astfel incepea primul articol despre clubul Midi, publicat in urma cu doi ani in Monitorul de Cluj. Duminica, in 1 noimbrie 2009, clubul implineste doi ani, odata cu aniversarea a zece ani de muzica techno in Romania.

Imi amintesc si acum primele fotografii pe care le-am realizat acolo, care ruleaza si acum in slideshow-urile de pe site-ul lor, sau inregistrarile video care au strans sute de impresii venite din toata tara, dar si din afara. Intre timp, clubul s-a bucurat de prezenta multor DJ-i de renume, printre care Magda, Luciano, Ricardo Villalobos, Sasha, Audiofly, Satoshi Tomiie, Loco Dice, Dubfire, Marco Carola, Tania Vulcano si multi multi altii. Iar asta datorita unor impatimiti ai clubbingului, care au planuit amanunt cu amanunt deschiderea clubului aflat, in prezent, pe locul 57 in lume.

E vorba de trei tineri, Cristi Tomoioaga (cunoscut ca DJ Kid Chriss), Raluca Nicola si Mihai (cunoscut ca DJ Mihigh). Cu ocazia aniversarii clubului am considerat ca e momentul potrivit pentru a da drumul serialului Oamenii care fac lucrurile sa mearga, initiat pe acest blog in urma cu cateva zile, dar despre care aflati doar acum. O campanie menita sa aduca in prim-plan story-uri pozitive intr-o perioada pierduta de sub control, o lume a senzationalului, a politicului si a neglijentei personale.

Voi vorbi, insa, despre Cristi si Raluca, pe Mihai cunoscandu-l mai putin, cu toate ca el a fost cel care mi-a dat primele informatii despre club, inainte de deschiderea sa, fiind si o piesa de baza in trio-ul care alcatuieste managementul Midi.

***

Cristi si Raluca. Poza furata de pe MySpace

Deschiderea unui nou club si ce urma sa ofere el nu a fost de ajuns pentru majoritatea curiosilor stransi pe forumuri, pe chat sau pe la colturi, care-si puneau mereu intrebarea: Al cui e clubul?

Cristi si Raluca nu s-au ascuns niciodata de micile curiozitati ale unora dintre noi, insa au preferat sa nu iasa in fata. El era cunoscut in toata tara ca DJ Kid Chriss. Raluca era cunoscuta mai putin, insa era si este inca o impatimita a muzicii electronice.

Traindu-si viata in cluburi (la propriu), cei doi, alaturi de Mihigh, au decis deschiderea celui mai cool club din Transilvania.

Din fericire, au reusit sa faca mult mai mult: spatiul unic, creat de Sani Stranszki, a devenit locul principal pentru organizarea unor evenimente precum gale fashion sau private party-uri. Pe de alta parte, Midi se afla in topul cluburilor din tara in ce priveste sonorizarea, se situeaza pe locul trei la nivel national si, cum am ai spus, pe 57 in lume.

In 2007, locatia din spatele fabricii de bere Ursus din Cluj-Napoca, unde avea sa fie “desenat” Midi, nu era decat o incapere goala. Mare, de un alb imaculat.

Raluca

Prima tangenta cu ea am avut-o dupa o experienta destul de… ciudata. Dupa party-ul de deschidere, am postat pe internet primele filmulete din Midi, care au fost vizualizate de sora sa, Patricia. Fiind in Londra, a putut urmari marele eveniment doar online. Imediat dupa aceea mi-a facut cunostinta cu Raluca, ulterior organizandu-se o noua petrecere.

Cu toate ca traim intr-o lume in care imaginea unui patron/manager/sef o asociem unui animal cu colti, realitatea mi-a confirmat ca nu e mereu asa, Raluca fiind o persoana deschisa la tot ce e nou, dornica de comunicare si foarte atenta la detalii.

Mai mult decat atat, e inconjurata tot timpul de prieteni, insa fara a fi in centrul atentiei. Desi as putea spune ca e (si) clubul ei, Raluca nu si-a delimitat o zona fata de altii, un birou inconjurat de sticla fumurie, de unde sa priveasca desfasurarea lucrurilor. Cu multe pe cap, niciodata nu a uitat sa se mai si distreze, de multe ori regasindu-se pe ringul de dans sau pierduta prin multime.

Cristi

Un tanar Sven Vath al meleagurilor noastre, Kid Chriss nu a stat niciun moment deoparte, in prezent mixand in clubul pe care il detine. Initial, warm-up-ul era oferit de alti DJ-i invitati, insa Cristi (cat si Mihigh) au ales sa mixeze chiar ei, primul fiind chiar DJ cu experienta si cu un renume pe plan national.

El nu s-a limitat doar la atat, fiind si persoana care se ocupa de promovarea localului. Trimitea mail-uri, dadea telefoane, raspundea la intrebari. Pe de alta parte, Cristi mergea si la aeroport, pentru a-i intampina pe marii DJ-i care aveau sa mixeze in clubul clujean.

Kid Chriss e un tanar serios atunci cand isi face treaba, afirmatie sustinuta si de faptul ca, atunci cand e la pupitru, foarte rar il vezi zambind. In rest, insa, parca nimeni nu-i mai poate dezlipi zambetul de pe fata. Nu am mai mers in club de foarte multa vreme, insa ori de cate ori o faceam Cristi nu ma ignora niciodata, oprindu-se pentru cateva secunde pentru a ma saluta.

***

In concluzie, Cristi si Raluca sunt doi tineri respectuosi, cu simtul umorului si mereu atenti cu cei din jur. Niste manageri care nu tin cont doar de calitatea serviciilor oferite, ci si de cei care beneficiaza de ele. Se numara printe Oamenii care fac lucrurile sa mearga.

Primul filmulet filmat in club. Happy birthday Club Midi!

Urmeaza: Edwin Keleti, primul roman care a pilotat un monopost de Formula 1

Povestea, vazute prin ochii autorului, face parte din serialul Oamenii care fac lucrurile sa mearga, o campanie menita sa aduca in prim-plan story-uri pozitive intr-o perioada pierduta de sub control, o lume a senzationalului, a politicului si a neglijentei personale.