TweetLa primul meu protest am scandat, am urlat, am spart vitrine, am incendiat masini, l-am injurat pe Boc si pe Basescu, m-am legat cu lanturi. Nu! Am lucrat. Adica am facut poze si am filmat. Deoarece a trebuit sa trimit la Bucuresti si sa pun pe site.

Am reusit, insa, sa tin un banner pentru 5 secunde, cat timp un coleg a mers mai in fata sa urle. De aici si poza…

O galerie foto gasiti aici, iar mai jos un montaj de la eveniment.

Mai multe detalii despre protestul nostru puteti gasi aici. Nu am reusit sa il remarc decat pe Tudor Hossu de la CCDD, dar va multumesc tuturor celor care ati venit sa ne sustineti.

TweetAm protestat! Vezi poze aici, detaliile mai jos.

E imoral sa platesti de doua ori contributia la pensii si la sanatate, odata pe cartea de munca, odata pe drepturile de autor.

De data asta noi vom ridica mainile in aer

E strigator la cer ca statul roman sa te puna sa platesti retroactiv, din 2006 incoace, toate taxele pe care le-au introdus ei acum.

E injositor sa mergi lunar in alt judet, sa stai la coada la trei ghisee separate, pentru a plati contributia ta la stat.

Din acest motiv PROTESTAM, public, in zilele care urmeaza, in centrul municipiului Cluj-Napoca si in fata Prefecturii. Vom fi noi, jurnalistii din mass-media clujeana, artistii si angajatii operelor si ai Filarmonicii. E singurul lucru pe care eu, unul, il mai pot face inainte de a pleca. Macar o sa plec cu sufletul impacat, am sa stiu ca am incercat. Asa nu se mai poate…

***

Va astept pe toti prietenii si cititorii mei sa va alaturati acestei ultime strigari. LA PROTEST POATE PARTICIPA ORICINE. VENITI SA NE SUSTINETI!

Vezi detalii despre eveniment si confirma si prezenta ta!

***

UPDATE: Jurnalistii clujeni au stabilit detaliile protestului care va avea loc saptamana viitoare: (more…)

TweetAm sa va spun foarte putine: experienta e unica si, chiar daca nu va veti simti ca intr-un roller-coaster, ca sa fiti nevoiti sa zbierati ori sa inchideti ochii, v-ar placea. E doar un zbor liber, in adevaratul sens al cuvantului, iar cand spun liber ma refer la emotiile si sentimentele care iti trec prin nervi si creier in fiecare milisecunda.

Foto: www.rospotters.ro

Am zburat cu cei de la Aventuracard, un club privat infiintat de Attila si Roxana, doi soti super misto, plini de viata. Se fac zboruri de o jumatate de ora sau de o ora, in care aveti posibilitatea sa zburati peste Cluj-Napoca ori prin Cheile Turzii.

Experienta mea a fost scurta, dar intensa. Cred ca am zburat in jur de 20 de minute. Am decolat in 25 de metri, iar pilotul, cu o experienta de 20 de ani in pilotaj, a inceput sa ia cateva viraje care ma intorceau pe partea laterala. Am zburat fara usa: in primul rand deoarece era cald, iar in al doilea rand pentru a putea filma mai bine. In alte tari, avionul Savannah, din categoria STOL (Short Take Of and Landing), nici nu zboara vreodata cu usile puse. Oricum, acestea te protejeaza doar de vant, iar alt ajutor nu iti ofera :) Am zburat, astfel, cu o mana pe aripa si ochii in zare. (more…)

TweetCat esti de frumos, de cald, de primitor, de cuminte. Ti-am vizitat azi dimineata sprancenele, inainte sa te trezesti, si in oglindirea unor picuri de apa am putut observa si soarele, si luna, care-ti gadilau crestetul. Iti marturisesc ca azi-dimineata, pentru prima data, am ramas uimit de frumusetea ta la rasarit.

Am urcat aleile de pe Cetatuie singur, noaptea, dar ziua ma ajungea din urma. M-am oprit o secunda, pe la jumatate, privirea fiindu-mi furata de mirajul unei imagini care mi-a taiat respiratia: deasupra catedralei-emblema a Clujului, luna azvarlea cu semne de exclamatie spre steaua polara, care se afla la cativa ani lumina, sub ea.

Stralucirea le era furata incet de soarele care rasarea peste blocurile incolore, dinspre Marasti. In departare, doar sigla hotelului Melody mai palpaia. Era o liniste asurzitoare, nici macar tramvaiele de pornit, nu au pornit. Doi tineri, pe o banca ratacita, se tineau in brate, savurand fiecare secunda a pauzei dintre noapte si zi.

Tu, Clujule, ne faci atat de frumosi, de calzi, de primitori, de cuminti, de iubitori, cum nici nu iti poti macar imagina…

TweetNu in una goala, ci una in care locuiesti alaturi de alte sase persoane. Si supravietuiti din 280 de lei pe luna. O camaruta, doua dulapuri, o soba prapadita si doua paturi ude mereu. Tu, o sotie si cinci copii. Asemenea familiei Czanka.

I-am descoperit azi, dupa ce doua studente la jurnalism in anul I (Oana si Andrada, care au si realizat un reportaj audio pentru un proiect european – il puteti asculta pe fundalul colajului) i-au vizitat acum cateva zile. Locuiesc sapte persoane intr-o singura incapere, pe strada Traian la numarul 11, intr-o casa pe care o observi de la o posta, deoarece ai impresia ca vei vedea cu ochiul liber cum o locuinta se darama. Nici macar nu e a lor si curand vor fi dati afara.

Azi le-am dus cateva haine (alaturi de Oana, Mara si Cristina), printre care am strecurat si un carnetel. Cel mai mic membru al familiei, Csaba, in varsta de 6 ani, si l-a insusit de cum l-a vazut. S-a apucat de desenat. Nu i-a luat mult pana ce sa ne arate creatia sa: o casa…

“Cand e senin ca acum suntem fericiti, cand ploua suntem tristi. Doua nopti am dormit uzi leoarca. Chiar si acum patul e inca ud”

Vezi o galerie foto: (more…)

TweetFrunze verzi, miros de tei, adierea unei brize. Undeva deasupra Clujului, pe Cetatuie, timpul se scurge sacadat, printre notele muzicale emanate de o trompeta in ritm de jazz. Odata pe minut, doi pasi marunti si grabiti urca sau coboara. E liniste, centrul orasului e invaluit in bezna, iar greierii suspina de fericire.

Avioanele care strabat vazduhul intunecat incearca sa strapunga noaptea cu reflectoarele puternice, incat ai impresia ca se apropie o vijelie. Fulgere, zgomot, turbulente. Pasagerii veniti de la Roma la miezul noptii saluta orasul cu manutele lor neobservate. Nava mov coboara incet spre orizont, cautand aeroportul. Incet, incet se pierde in zare. E noapte, iar pret de cateva secunde mai palpaie, inca, luminitele rosii-albastrui. Privesti impresionat ce se intampla, iar dupa cateva secunde… altul.

Stai sus, in varf, numeri blocurile abatute de lumina lampilor galbene, atat de vizibile la tot pasul, daca esti in strada. Doi copii beau bere, trei fete rad la telefon. Potecile sunt timide, invaluite in pustiu, nebagate in seama. Parca noaptea le doare cel mai tare.

Te uiti la Cluj, la orasul nedumerit, obosit, stresat, colorat. Eu nu o fac, eu stau si rad cu ochii. E ultima data, deoarece maine ochii-mi vor fi atenti in alta parte, La Cluj, la luminite, la avioane, la notele de jazz.

TweetVictor Rebengiuc si alte cateva zeci de cineasti romani au protestat intr-un mod impresionant fata de un proiect de modificare a Legii cinematografiei romanesti, initiat de Sergiu Nicolaescu. La Gala de Inchidere a TIFF 2010, actorul a citit Proclamatia de la Cluj, semnata atat de profesionisti din domeniu, cat si de invitatul special al festivalului din acest an, Wim Wenders. Cu totii au fost invitati pe scena.

Rebengiuc a spus ca daca Legea va fi modificata, cinematografia din Romania se va intoarce cu 15 ani in urma.

Sursa video: piticu.ro

TweetN-ai strigat niciodata jos cineva, ci sus altcineva. Eram un pusti si nu intelegeam ce e cu atata Revolutie, atata “Ceausescu nu mai e”, atata democratie peste noapte.

Intre timp, voi stateati zi si noapte in Piata Libertatii din Cluj, respectiv in fata la Universitate in Bucuresti si “trageati”de “cortina”. Doina Cornea & Co. reprezentau miscarea de rezistenta, acei golani, cum au fost numiti de unii. Cu diploma, cu ecuson. Iar tu ai venit frumos la papion si cu un mirific ecuson: Golan de la maison!

Victor Rebengiuc s-a opus comunismului cu fiecare colt al sufletului. I-am vazut emotiile si trairile pe viu, in cadrul TIFF, atunci cand ne povestea despre 1989-1990. In 21 decembrie 1989, cand s-a tras pentru prima data la Cluj, actorul se afla in orasul de pe Somes. Auzeam cum se tragea. Eram la Victoria. Colegii spuneau ca sunt niste porumbei care misuna pe acoperis. Apoi s-a auzit mai tare. Am spus clar ca se  trage. Tinerii strigau “Jos Ceausescu” si “Vrem libertate”.

Nu a trecut mult timp pana ce pe strazile orasului era feerie. Grupuri de tineri se plimbau prin oras si inconjurau actuala cladire a Prefecturii. Dintr-o data am auzit: “O fugit berestiaaaa”. Am vazut apoi la televizor, in casa unui om pe care nu il cunosteam, cum Ceausescu fugea cu elicopterul.

Dupa cateva zile, in Bucuresti, am spus ca trebuie sa facem si noi ceva. Nu stiam ce, dar trebuia facut ceva. Rebengiuc a participat aproape zilnic la intalnirile “golanilor” de la Universitate, unde a venit insotit de disidenta Doina Cornea purtand un ecuson: Golan de la maison. Deoarece toti tinerii care se adunau atat acolo, cat si in Piata Libertatii din Cluj-Napoca purtau ecusoane de golani, fiind numiti astfel de Ion Iliescu, dupa ce acesta a fost huiduit de sute de persoane pe platoul Salii Sporturilor, in cadrul unei vizite electorale. Doar ecusonul lui era, insa, diferit, deosebit, purtat de un om deosebit.

Multumesc, maestre, acum inteleg ce a fost cu atata Revolutie, atata “Ceausescu nu mai e”, atata democratie peste noapte.