TweetNu-mi dorisem sa stau in casa ori in pat in ziua mea libera, respectiv duminica, dar nici sa merg la biserica ori sa ma aventurez pe strazile ploioase ale Clujului. La invitatia colegilor “sportivi”, am facut deplasarea la Alba Iulia, unde s-a disputat partida dintre “U” Cluj si Steaua Bucuresti.

Am plecat la 13.00 si am ajuns in “Cetate”, la portile stadionului, in jurul orei 15.00. Deoarece meciul urma sa inceapa abia peste trei ore, m-am aventurat putin pe aleile albaiuliene. Am ramas foarte impresionat de pietonala si parcul din fata catedralei din cartierul Cetate, dovada ca si la noi se poate. Nu, nu la noi in Cluj-Napoca.

Am coborat pe gazon in cele 90 de minute, asadar va las sa vizualizati cateva fotografii din timpul si de dinaintea partidei, dupa care sa adulmecati, la finalul acestei postari, frumoasa Alba Iulia. (more…)

TweetNu sunt fotograf, sunt doar un tip cu aparat foto care surprinde imagini aleator. Nu sunt artist, pentru a organiza o expozitie foto precedata de un vernisaj. Motiv pentru care voi realiza una in mediul virtual: nu costa nimic, intra cine vrea, se uita cine poate :)

Asadar, va invit la prima mea expozitie foto online, intitulata Sincron. Imaginile au fost surprinse atat anul trecut, cat si anul acesta. In fotografii e vorba de socializare, sincronizare, prietenie. Vizionare placuta:

[Show as slideshow]

TweetO rămăşiţă a florei de 100 de milioane de ani se regăseşte la Grădina Botanică din Cluj-Napoca. Cercetătorii văd planta ca un paradox. Tumboa este pe tot parcursul vieţii, circa două mii de ani, în stadiul plantei care încolţeşte.

Gimnospermul pe cale de dispariţie, expus în Cluj-Napoca, este o adevărată fosilă vie. Ocrotită de legi internaţionale, planta este considerată relict mezozoic, fiind considerată una dintre cele mai bizare plante de pe Pământ. Tumboa se mai numeşte şi Welwitschia mirabilis, denumire ştiinţifică latină care înseamnă „extraordinar, minunat”.

Se află la Cluj de peste 100 de ani

Nimeni nu ştie cum planta a ajuns să fie expusă la Grădina Botanică „Alexandru Borza” din Cluj-Napoca. „Nu am găsit nicăieri în istoria grădinii noastre notiţe despre ea. Nici Alexandru Borza nu a scris despre începuturile fosilei aici”, ne-a explicat Felician Micle, directorul de onoare al instituţiei. „Din câte ştiu eu, în 1902 a fost adusă la Cluj de către Universitatea Maghiară de pe atunci, dar Grădina Botanică a fost înfiinţată abia în 1920”, a mai declarat acesta. Alături de planta de 75 de kilograme este expusă şi perechea sa, o femelă de dimensiuni mult mai mici, iar în una din serele grădinii au fost plantate, acum 15 ani, două plante din aceeaşi specie. Acestea nu depăşesc, desfăşurate, mai mult de un metru.

Cercetătorul Chris Bornman a scris în cartea sa, „Welwitschia-Paradoxul Paradisului Uscat”, că botaniştii s-au aflat mereu într-o adevărată dilemă în ceea ce priveşte planta. „Dintre cele aproximativ 375.000 de specii de plante cunoscute de om, nici o altă plantă nu a reuşit să trezească atât de mult interesul botaniştilor precum tumboa, punându-i într-o mare dilemă când a trebuit clasificată“, a notat cercetătorul.

Un supravieţuitor extraordinar

Frunzele plantei care trăieşte chiar şi două mii de ani nu se usucă şi nu cad niciodată. Ele continuă să crească pe toată durata vieţii. Când a fost desfăşurată, o frunză avea peste 8,8 metri lungime.

Pe meleagurile Africii, temperaturile din timpul zilei ating 40°C, urmate apoi de frigul aprig şi vânturile nopţii. Deşi majoritatea plantelor depind în totalitate de rădăcini pentru a absorbi apa din sol, tumboa trăieşte altfel. În deşertul Namib, cantitatea medie de precipitaţii nu depăşeşte 25 de milimetri pe an. Uneori nu plouă deloc ani întregi. În astfel de condiţii, planta continuă să crească, frunzele rămânându-i verzi.

Oamenii de ştiinţă îi intrigă de mult acest lucru. În cele din urmă, s-a descoperit că secretul plantei constă în capacitatea frunzelor de a absorbi umiditatea din ceaţa matinală adusă de vânturile care bat cu regularitate dinspre coastă.

Caracteristici

Welwitschia mirabilis este singura specie a genului Welwitschia şi a familiei Welwitschiaceae. Ea se deosebeşte atât de mult de orice altă plantă, încât oamenii de ştiinţă au încadrat-o într-o familie şi un gen în care ea e singura specie. Ea este răspândită numai în sud-vestul Africii, în zona deşertică a Namibiei. Specia este extrem de veche, fiind o rămăşiţă a florei de acum 100 de milioane de ani. Denumirea speciei a fost dată în onoarea doctorului Friedrich Welwitsch, cel care a descoperit-o în anul 1860.

Articol publicat in ziarul Adevarul. Vedeti aici mai multe articole publicate in presa scrisa si online de Radu Neag

TweetÎn instituţia unde învaţă 253 de elevi, care este dotată chiar şi cu un izolator pentru gripa porcină şi camere de supraveghere, s-au investit peste trei sute de mii de lei. Deşi nu este alimentată momentan cu apă curentă, comuna Ceanu Mare se mândreşte cu o şcoală cu internet wireless.

Şcoala cu clasele I – VIII din comuna clujeană Ceanu Mare funcţionează fără autorizaţie, deoarece nu dispune de apă curentă şi potabilă, nevoile instituţiei fiind alimentate de un hidrofor. „Chiar dacă şcoala arată foarte bine, ea nu are autorizaţie sanitară din cauză că nu au apă curentă şi potabilă”, a explicat Peter Tunde, director adjunct în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean (IŞJ) Cluj. Între timp, în clase au fost montate temporar mai multe dozatoare de apă.

În ciuda acestui aspect, şcoala a fost dotată cu zeci de calculatoare, geamuri termopan, detectoare de fum, tavanul bibliotecii are un design modern, umplut de spoturi, iar deasupra uşii de la intrarea în şcoală veghează o cameră video. După ce problemele vor fi remediate, şcoala din Ceanu Mare va beneficia şi de încălzire centralizată.

De la gropi în podea la wireless şi tavan cu spoturi

Dotările în stil SF pentru locuitorii comunei nu s-au oprit, însă, aici. Calculatoarele şi copiatoarele de care dispune instituţia ar fi fost aproape inutile dacă în şcoală nu ar fi fost instalat internetul, printr-o conexiune de doi megabiţi pe secundă. Nu orice conexiune, însă, ci una wireless.

Şcoala dispune şi de un laborator AeL (Advanced eLearning), în care lecţiile sunt ţinute pe calculator. În total, instituţia dispune de 30 de calculatoare desktop, trei laptop-uri şi patru copiatoare performante, dintre care două color.

Nicolae-Leontin Petruţa, directorul şcolii din Ceanu Mare consideră că tehnologia va fi un factor deciziv în educaţia viitorului . „După cum vedeţi avem multe calculatoare şi am ales să instalăm internetul wireless deoarece acesta e viitorul”, ne-a spus acesta. Elevii sunt şi ei încântaţi de noile metode de a învăţa. „Folosim internetul la cursuri, iar videoproiectorul la lecţii. Ne e mai uşor aşa, cu aparatura”, ne-a povestit Denisa Pavel, elevă în clasa a VII-a.

De asemenea, în sala de cercetare, respectiv biblioteca, tocmai urmează să se monteze o tablă interactivă, pe care exerciţiile vor fi afişate cu ajutorul unui computer. Tavanul acestei încăperi este animat de 183 de spoturi de iluminat.

„În urmă cu trei ani, în direcţiune erau gropi în podea. Şcoala nu a mai fost reabilitată din anul 1960”, a declarat directorul. Investiţiile în modernizarea şcolii se ridică la suma de 342.000 lei, bani alocaţi în mare parte anul trecut, potrivit IŞJ Cluj.

Întreaga comună, fără apă curentă

În trecut cea mai bogată localitate din judeţ, comuna Ceanu Mare suferă din cauza administraţiei proaste, cu care s-au confruntat cetăţenii în ultimii 20 de ani. Deşi locuinţele le sunt alimentate cu gaz metan şi energie electrică, oamenii suferă la capitolul alimentării cu apă.

„În comună s-a introdus apa acum trei ani, însă atât de proaste au fost făcute lucrările încât dacă dăm drumul la apă acum, în localitate va fi plin de ţâşnitori”, ne-a explicat Virgil Păcurar, primarul din Ceanu Mare. El speră ca angajaţii Companiei de Apă Someş să termine reparaţiile la reţea în următoarele două săptămâni, astfel încât locuitorii comunei şi instituţiile aferente să poată fi alimentate cu apă potabilă în cel mai scurt timp.

Dotaţi anti gripa porcină

Pereţii holului principal de la parterul clădirii conţin numeroase informaţii şi recomandări despre gripa porcină. De la „Ce putem face pentru a ne proteja de infecţie?” şi până la „Întrebări frecvente”, pe un afişier sunt postate toate informaţiile necesare atât elevilor, cât şi profesorilor cu privire la noul virus. La etaj a fost amenajat un izolator pentru noua gripă, o mică încăpere dotată cu un dulăpior ce conţine pansament, vată şi spirt medicinal.

Articol publicat in ziarul Adevarul. Vedeti aici mai multe articole publicate in presa scrisa si online de Radu Neag

TweetClujeanca Milena Prună a reuşit să integreze în societate zeci de autişti, deşi boală de care suferă ei îi ţine captivi într-o lume total diferită. După foarte mult timp în care în România nu se ştia nimic despre autism, copiii care prezintă asemenea simptome ar putea fi depistaţi şi trataţi gratuit în urma unui proiect de lege pe care femeia l-a realizat.

Afecţiunile pe care autiştii le prezintă duc la ruperea legăturilor psihice cu lumea exterioară și intensa trăire a vieții interioare, motiv pentru care copiii diagnosticaţi cu această boală trăiesc, parcă, într-un balon de săpun.

Milena Prună luptă de şapte ani cu paranormalul, de când a aflat că fetiţa sa, Mara, are autism. Ea s-a născut prematur, la doar 29 de săptămâni, fiind primul copil din Transilvania care a supravieţuit în incubator datorită surfactantului, o substanţă importată din America. La vârsta de doi ani, medicii au diagnosticat-o cu autism, copilul suferind de sindromul Asperger, acelaşi pe care îl avea şi Einstein.

În 2002, România era ţara în care nu se ştia nimic despre autism. Căutările pe internet după această denumire aduceau doar patru referinţe în limba română. „Medicii prescriau un tratament cu medicamente, care nu ajuta aproape deloc. Ne spuneau că le pare rău, dar că nu au ce face şi trebuie să trăim cu asta toată viaţa”, ne-a povestit mama copilului.

Peste graniţă, însă, se deschidea o nouă lume. „Am cumpărat cărţi despre autism din SUA, am găsit o sumedenie de informaţii în limba engleză despre autism şi chiar am renunţat la un moment dat şi la slujba pe care o aveam. Ne era greu, locuiam în chirie, dar am făcut totul pentru ca fetiţa mea să aibă o viaţă mai normală”, ne-a povestit Milena Prună, în vârstă de 36 de ani. După mai mulţi ani de documentare, femeia a început terapia cognitivă şi comportamentală cu fiica sa.

Mara sau cum să te naşti a doua oară

A reuşit să o integreze în societate după o aşteptare de de patru ani şi o muncă intensă de trei ani, moment în care tot mai multe familii de români au început să audă de reuşita sa. În prezent, Mara are nouă ani şi merge fără însoţitor la o şcoală normală, Liceul de Muzică „Sigismund Toduţă” din Cluj-Napoca. Mai mult decât atât, fetiţa este şi premiantă şi poate recunoaşte instant peste 40 de cvartete ale unor compozitori celebri, precum Mozart, Bethoven sau Vivaldi. De asemenea, poate cânta versurile a peste patru sute de melodii şi cântece.

Oricine ar povesti cu Mara ar rămâne impresionat de cultura pe care deja o are şi, de asemenea, de modul în care se exprimă, asemenea unui adult. „Muzica e cel mai bun prieten al meu. Nu ştiu în ce epocă ne aflăm, dar aş vrea să trăiesc în epoca Barocului. Urăsc totuşi să port perucă albă, nu vreau să dau impresia că sunt prea bătrână”, ne-a spus fetiţa. Ea mai are un frate mai mic, Mihai, care s-a născut fără simptome de autism.

A adus rata de recuperare a autiştilor peste media UE

Milena Prună a decis să ducă vestea mai departe şi să ajute familiile care se confruntă cu aceeaşi problemă. Doar în judeţul Cluj există, în acest moment, aproximativ două sute de persoane cu autism. Astfel a înfiinţat, în urmă cu trei ani, Asociaţia de Autism Transilvania (AAT) şi a urmat un curs de terapie cognitiv-comportamentală, pentru a putea lucra mai departe cu copiii bolnavi.

Totul este susţinut din fondurile părinţilor, care contribuie pe şedinţă cu sume cuprinse între 17 şi 25 de lei, iar terapiile sunt ţinute de 28 de voluntari specializaţi în terapie cognitiv-comportamentală, psihopedagogie, asistenţă socială şi psihologie. În centrul din Cluj-Napoca al asociaţiei, rata de recuperare a bolnavilor de autism este de 50%, cu 20 de procente mai mare decât media Uniunii Europene, potrivit vicepreşedintelui AAT, Călin Marta.

Proiect de lege pentru ajutorarea autiştilor

Ultima iniţiativă a clujencei, sprijinită de asociaţia fondată de ea, de Asociaţia Autism Europa din Bistriţa şi de deputatul clujean Mircia Giurgiu, a fost realizarea unui proiect de lege care ar putea schimba drastic viaţa autiştilor din România.

Proiectul se află în dezbatere, iar dacă va fi votat, va permite medicilor de familie să efectueze obligatoriu un screening copiilor până în doi ani, pentru identificarea eventualelor simptome de autism, iar terapiile să fie decontate prin casele de asigurări de sănătate.

„În acest moment, media de vârstă la care se pune diagnosticul de autism este de cinci ani, pe când un copil, ca să aibă şanse de recuperare, trebuie depistat cel puţin de la doi ani. Dorim ca screening-ul pentru copii de până la 24 de luni să devină obligatoriu. Sunt copii care nu au şansa la o viaţă normală pentru că nu li se alocă aceste 15 minute, pentru efectuarea screening-ului”, a subliniat Milena Prună.

În prezent, cei afectaţi de acestă boală sunt încadraţi cu un handicap de gradul I, iar statul le oferă o subvenţie de 500 de lei doar dacă au certificat de boală. În familiile cu copii autişti nu poate munci, însă, decât un singur părinte, pentru că celălalt trebuie să rămână cu copilul 24 de ore din 24.

Ce presupune tratamentul

Pentru tratarea autismului, copiii trebuie să urmeze o terapie comportamentală zilnică, prin care vor învăţa să perceapă lucrurile şi sentimentele ce îi înconjoară. Autismul nu se poate vindeca, însă, complet. Cursurile au loc zilnic şi durează până la patru ore, unde copiii imită gesturi, se joacă, lucrează la măsuţă sau reproduc sunete.

Articol publicat in ziarul Adevarul. Vedeti aici mai multe articole publicate in presa scrisa si online de Radu Neag

TweetLichidul conţine particule de aur coloidal, despre care se spune că e capabil să vindece toate bolile. Bănăţenii căutau marmură în Munţii Rodnei în urmă cu patru ani, în momentul în care au dat peste izvorul din care curge cea mai rară apă din lume.

Cunoscută în trecut ca „Aurum potabile”, această apă este considerată de celebrul alchimist Paracelsus (1493 – 1541) ca fiind un elixir medieval, capabil să vindece toate bolile şi să păstreze trupul indestructibil, având proprietăţi regenerante şi întineritoare, informaţia fiind menţionată în mai multe cărţi de specialitate. Această apă este extrem de rară, existând puţine asemenea izvoare la nivel mondial.

Au căutat marmură şi au găsit aur

În 2005, membrilor familiei Bucovan nici prin cap nu le-a trecut peste ce au dat. „Căutam marmură în Munţii Rodnei, când am dat peste acest izvor. Am zis că nu e normal să stricăm aşa frumuseţe, mai ales că nu am mai văzut aşa ceva, să iasă apă din marmură”, ne-a povestit Terezia Bucovan, în vârstă de 58 de ani. Au gustat apa şi au descoperit că are un gust plăcut, deosebit. Atunci au început mai multe teste, realizate de specialişti. Cu ajutorul unui detector de metale şi-au dat seama că apa conţine elemente speciale.

„Am realizat mai multe teste la institutul Frezenius din Germania. Apa este magnezică, uşor mineralizată şi conţine particule de aur coloidal, particulă de suspensie care nu cade niciodată. Practic, această apă nu îngheaţă”, a explicat doctorul specialist Cornel Merlaş, de 74 de ani. De asemenea, aurul coloidal nu are gust şi nu conţine toxine.

Se va distribui şi în România

În urma descoperirii, familia Bucovan a pornit o afacere. Mihai Bucovan, „capul” familiei, în vârstă de 59 de ani, a cumpărat terenul, şi-a scos o licenţă de la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) şi a devenit, astfel, proprietarul izvorului. Nu a trecut mult timp până ce au găsit un investitor, venit tocmai din Austria.

„Apa de aur”, denumită „Dora”, este distribuită în prezent doar în Austria, de compania Compralife. „Estimăm ca din primăvară să reuşim să o aducem şi pe piaţa din România”, ne-a spus Mihai Bucovan. Acesta a explicat faptul că „apa de aur” nu poate fi îmbuteliată decât în sticlă, pentru a nu-şi pierde proprietăţile.

În România, o butelie de apă de cinci litri se va vinde cu circa 5 lei, a precizat proprietarul izvorului. Izvorul din Munţii Rodnei are un debit de 20 de litri pe secundă, este inepuizabil, iar apa nu îşi pierde calităţile, consideră Bucovan.

Vindecătoare de boli

Apa ar putea revoluţiona tratamentele pentru boli neurologice, neuropsihice, depresiile, psihozele şi, printre altele, stimulează forţa vitală, îmbunătăţeşte activitatea celulelor sau creşte capacitatea de concentrare. „În călătoria lor prin corp, microbii lasă urme, toxinele, care sunt distruse de aurul coloidal. Această apă este cel mai bun antibiotic”, a explicat doctorul Cornel Merlaş.

Conform dermatologului Gustavo Marchago, “una dintre proprietatile aurului este aceea ca ofera o mare siguranta in tratament, datorita caracteristicilor antiinflamatorii si antialergice nemaipomenite”. Are multiple efecte anti-aging, este un excelent antioxidant, foarte rezistent la radiatiile UV, de aceea unele firme de produse cosmetice au inceput sa-l introduca in formulele chimice de preparare a cremelor.

Prezentare în premieră naţională

Familia Bucovan îşi prezintă produsul, în acest weekend, la Expo Transilvania din Cluj-Napoca, în cadrul forumului internaţional Ecovita, în care sunt prezentate cele mai noi terapii neconvenţionale. Târgul va fi deschis astăzi şi mâine între orele 10.00 şi 22.00, iar duminică între orele 10.00 şi 16.00. Majoritatea terapiilor alternative care sunt prezentate în cadrul târgului pot fi testate în mod gratuit.

Articol publicat in ziarul Adevarul. Vedeti aici mai multe articole publicate in presa scrisa si online de Radu Neag

TweetUn strop de natură, menţinut în viaţă de peste o sută de mii de specii de plante, salvează Clujul de la sufocare. Grădina Botanică „Alexandru Borza” adună la un loc fauna de pe toate continentele. Peste o sută de mii de vizitatori îi trec pragul anual.

„Balta” de verdeaţă din centrul oraşului este mai mult decât o oază de linişte. Aflată sub patronajul Universităţii “Babeş-Bolyai”, Grădina Botanică din Cluj-Napoca serveşte şi ca bază de cercetare pentru studenţii de la Facultatea de Biologie din cadrul aceleiaşi universităţi. Aici, natura este atotstăpânitoare pe cele 14 hectare de teren ondulat, dificil şi accidentat, care oferă un avantaj în ceea ce priveşte cultivarea unei mari varietăţi de plante.

“Dacă vă întrebaţi care e secretul grădinii noastre, l-aţi aflat. Terenul crează peisaje deosebite şi oferă microclimate diverse”, ne-a povestit Felician Micle, directorul de onoare al instituţiei. Rezultatul: peste zece mii de specii de plante, adunate din toate colţurile Africii, Americilor, Asiei, Europei şi Australiei convieţuiesc pe deluşoarele pe care e situată Grădina Botanică din cartierul Zorilor, aflat la o aruncare de băţ de centrul oraşului.

Deţine cel mai mare ierbar din ţară

Şase sere adăpostesc plante variate, de la palmieri până la specii mediteraneene. Una dintre cele mai interesante este lotusul de pe Amazon, care ocupă mare parte din bazinul central. Frunzele acestuia ajung până la doi metri în diametru şi pot susţine greutatea unui copil, iar florile, ce se formează de primăvara până toamna, durează doar 24 de ore, schimbându-şi culoarea de la alb spre roz.

În incinta Grădinii Botanice se află şi Muzeul Botanic, unde sunt expuse plante şi fragmente de plante conservate în cel mai mare ierbar din ţară, ce conţine 650.000 de coli cu plante din România şi din restul lumii. “Este, cred, cel mai de preţ lucru pe care îl avem. Ierbarul este o importantă bază de cercetare pentru botanişti”, ne-a spus Micle, adăugând că doar anul trecut, peste 150 de cercetători din întreaga lume au venit la Cluj pentru a-l studia.

Muzeul găzduieşte şi plante pe cale de dispariţie, ocrotite prin legi internaţionale, precum este şi un gimnosperm cu un diametru de circa patru metri, plantă considerată relict mezozoic.

“Ambasadorul Japoniei a rămas impresionat”

Un loc unic în Transilvania dar şi cu un farmec aparte este Grădina Japoneză, unde speciile din flora acestei ţări se îmbină perfect cu elementele de arhitectură specifice Japoniei. De asemenea, în zonă este amenajat şi un pârâu şi o căsuţă în stil japonez. “Ambasadorul Japoniei a rămas impresionat când a văzut-o, în timpul unei vizite la Cluj”, îşi aminteşte cu drag directorul onorific, care sărbătoreşte peste câteva luni 50 de ani de la primii paşi făcuţi în grădina în care şi-a trăit cea mai mare parte din viaţă.

Grădina Romană este presărată cu plante din vremea Patricienilor, care sunt dominate de statuia Zeiţei Ceres. În jurul acesteia se găsesc piese arheologice care datează din vremea când Clujul era municipiu roman. Zona montană se confruntă, însă, cu o problemă majoră. „Locuitorii de mai sus ai cartierului în care se află şi grădina poluează pârâul care trece pe  noi. O dată la câteva luni se umple aici de apă menajeră şi detergenţi, iar autorităţile nu fac nimic, ori de câte ori le spunem”, a declarat timid Micle.

Relieful variat permite, de asemenea, aranjamente de arhitectură peisagistă, unde sunt grupate plante din Munţii Himalaya, Caucaz, dar şi din zona Balcanilor ori a Mediteranei. Aici au fost cultivate plante cu importanţa economică, melifere, medicinale, textile sau industriale. Totodată, se încearcă protejarea şi înmulţirea unor plante rare, ce sunt ameninţate cu dispariţia.

Reparaţii capitale

Dacă în prezent Grădina Botanică din Cluj-Napoca poate concura cu Kew Garden din Londra în ceea ce priveşte diversitatea speciilor, Felician Micle ne-a povestit că oaza de linişte a trecut printr-o criză de personal până în anul 1989, când a fost preluată de universitatea clujeană. “De atunci, condiţiile au fost altfel. S-au alocat sume mari de bani pentru modernizarea infrastructurii, s-au refăcut trotuarele care erau degradate în totalitate, iar serele şi institutul botanic au suferit reparaţii capitale”, ne-a declarat directorul onorific.

Pe de altă parte, Micle a observat două diferenţe între cele două perioade. “Dacă înainte de ’89 duceam lipsă de personal, acum avem angajaţi tineri, doctori, specialişti. Îmi amintesc că documentele se făceau la maşina de scris. Acum, însă, avem calculatoare, iar uneltele de grădinărit sunt performante”.

Grădina Botanică “Alexandru Borza” a dezvoltat relaţii de colaborare cu circa 450 de grădini botanice din 80 de ţări ale lumii, prin acest mod achiziţionându-se plante noi.

Scurt istoric

După înfiinţarea primelor universităţi, grădinile de plante medicinale existente pe lângă mănăstiri s-au subordonat acestora, constituindu-se treptat în adevărate grădini botanice, în care ştiinţele botanice cu diferitele lor ramuri au devenit discipline de studiu.

Este şi cazul Grădinii Botanice din Cluj-Napoca, a cărei baze au fost puse de către profesorul Alexandru Borza în 1920. Unitatea a fost organizată după Unirea Transilvaniei cu România şi este împărţită în mai multe compartimente: ornamental, fitogeografic, sistematic, economic şi medicinal.

***

Viaţa printre plante

Adriana Bercean lucrează de 27 de ani la Grădina Botanică din Cluj-Napoca, fiind astfel una dintre cei mai vechi angajaţi ai instituţiei. Ştie totul despre udatul, curăţarea şi tratarea celor peste zece mii de specii de plante prezente aici. “E şi asta o ştiinţă”, ne-a spus îngrijitoarea, ţinând să sublinieze faptul că în prezent nu mai sunt pregătiţi tinerii pentru a face o astfel de muncă.

“Faci agricultură ca la CAP”

“Există tot felul de maşinării şi soluţii chimice pentru îngrijirea plantelor. Noi o facem tradiţional, că aşa ştim şi e mai bine pentru plante”, a continuat Adriana. Mai mult decât atât, femeia crede că e nevoie de pasiune pentru o astfel de slujbă. “Aici faci agricultură ca la CAP. Dacă nu îţi place, nu ai ce căuta într-un asemenea loc”, a mai spus îngrijitoarea.

Programul este de opt ore pe zi, însă, spune Adriana, nu faci acelaşi lucru zilnic. Femeia e de părere că mereu are de învăţat lucruri noi despre plante, trăind printre ele şi observându-le problemele.

“Trebuie udat, împrospătat pământul şi tratat”, ne-a povestit femeia, în timp ce schimba solul crinilor de iarnă (foto). În cazul acestor plante, tratarea solului se face o dată la doi-trei ani, ne-a spus Adriana, deşi unele plante necesită plivitul şi udatul zilnic.

În micul “atelier” în care lucrează Adriana Bercean se află două mese, una pe care se aşterne pământul, iar alta pe care se aşează frunze umede, folosite ca îngrăşământ natural pentru plantele din ghivece. “Totul se face manual, nu avem alte aparaturi”, a subliniat îngrijitoarea.

Articol publicat in ziarul Adevarul. Vedeti aici mai multe articole publicate in presa scrisa si online de Radu Neag

TweetCampionul vânat de nazişti a fost înmormântat, azi, în Cimitirul Evreilor din Cluj-Napoca. Probabil unul dintre cei mai buni sportivi din istoria Clujului s-a stins din viaţă la 92 de ani. Fata vitregă şi concubina sa l-au condus pe ultimul drum.

Un cimitir pustiit, câteva voci şi un pământ roşu. Un sicriu construit din câteva scânduri a fost ascuns, în câteva clipe, într-o groapă din Cimitirul Evreilor de pe Calea Turzii. Astfel arată ultima imagine legată de Paneth Farkas, dar nu şi cea care va rămâne în memoria clujenilor şi a românilor.

Mulţi îşi vor aminti de el ca fiind cel mai mare sportiv din istoria Clujului, o persoană care a trăit pentru sport, scăpând chiar şi din mâinile naziştilor pentru asta. De trei ori. A bătut un record mondial, a luat 50 de medalii de aur, câştigând tot atâtea titluri mondiale şi europene la tenis de masă. Pentru mulţi cunoscuţi ai săi, Paneth a fost prinţul unui Cluj care pe vremuri a fost cetatea tenisului de masă.

Cu zâmbetul pe buze

S-a stins din viaţă marţi seara, la 92 de ani. Bătrâneţea l-a răpus, însă cine şi-ar fi imaginat că un om ca el, cu o viaţă complicată ca a sa, ar putea trăi atât? Pe ultimul drum, un grup de circa 40 de persoane, format din apropiaţi ai săi, l-au însoţit cu zâmbetul pe buze. „E un moment trist, dar e mai plăcut să ne amintim doar de lucrurile frumoase. Îmi amintesc că ne povestea multe, foarte multe, a avut o viaţă incredibilă. Îmi amintesc când mi-a povestit despre chinezi, care îşi tăiau vârfurile pantofilor fiindcă le era prea cald”, ne-a descris fiica sa vitregă, Iulia Olari.

Este fata Iulianei Popa, care a trăit cu Paneth Farkas în ultimii 22 de ani. Nu s-au căsătorit niciodată oficial. „Pot spune că noi suntem cei care ne bucurăm că am putut să-i oferim o familie, mai ales după momentele grele prin care a trecut”, a mai spus Iulia, adăugând că, înainte de toate, pentru ea a fost un tată. Un prieten apropiat al său, dar şi vecin, Ioan Bărbos, îl cunoştea de 15 ani. „Discutam multe în domeniul sportului. Eu am şi înfiinţat un club privat de sport. Era un om excepţional”, ne-a spus acesta.

Bărbatul a avut şi o dorinţă, la fel ca şi alţi clujeni care au comentat subiectul în ultimele zile: noua sală polivalentă, care se va construi la Cluj, merită să-i poarte numele. Ţinând cont de principiile şi orgoliile autorităţilor, aceştia sunt, însă, mai pesimişti în ce priveşte îndeplinirea dorinţei. Dar cum spunea şi Bărbos, toţi cei care l-au cunoscut pe Paneth nu vor uita niciodată că a fost cel mai mare jucător de tenis de masă al României.

Benjamin Muller, oficiant de cult al Comunităţii Evreieşti din Cluj-Napoca: „Îl cunoşteam din copilărie şi pot spune despre Paneth Farkas că m-a impresionat. M-am bucurat mereu pentru el şi l-am apreciat”.

Citeste si: A murit Paneth Farkas, eroul lui Spielberg de la Cluj

Articol publicat in ziarul Adevarul. Vedeti aici mai multe articole publicate in presa scrisa si online de Radu Neag