Strop cu strop, ploaia e cel mai darnic fenomen al naturii, atat din punctul de vedere al cantitatii de precipitatii cat si din cel al curateniei. In Cluj-Napoca insa, apa cazuta din ceruri nu ajuta decat la crearea unor adevarate parauri pe soselele de lux ale municipiului si la adunarea mizeriei acolo de unde a fost curatata cu o seara inainte.

Lustruite de apa de ploaie sunt doar pneurile autoturismelor, care cu greu inainteaza prin puhoaiele formate ca in jungla pe toate strazile orasului. Si culmea, doar pe strazile cele mai circulate. Gurile de canal rasufla parca obosite si dau impresia ca au personalitatea barbatului de rand, care, dupa ce vine rupt de beat de la crasma, da pe dinafara. Canalizarea pare depasita, astfel incat apa care (nu prea) se scurge pe strazi nu apuca sa fie inghitita de gurile rele de metal, pe care scrie reprezentativ si falnic: Uzinele de Apa si Canalizare Cluj (1930). Dimpotriva, apa rezultata in urma precipitatiilor mai mult sau mai putin abundente da afara prin gurile canalelor.

Situatia pare cu mult depasita atunci cand bordurile (nu ale lui Videanu, de Cluj vorbim) par a fi cu mult mai scunde fata de puhoaie, iar apa incepe sa castige teren si pe trotuare. Multi dintre voi injura cand si la intrarea in curtea blocului calca adesea intr-o baltoaca adanca a carei apa ajunge pana la glezne (of Bocule si stravechiule Funar).

Culorile orasului se pierd o data cu norii gri ce asupresc inaltimile de deasupra urbei. Verdeata, florile si crengile batrane ale copacilor se predau parca in fata ploilor care tin mai mult de o ora. Iarba e culcata la pamant si incet incet rasare pamantul murdar in care ea creste. Gunoaiele sunt aduse in primele randuri, de unde admira spectacolul unui Cluj inrobit, strop cu strop, de o zbuciumata si inofensiva ploaie.