Va cer un simplu like. Acum sa va spun de ce :) (vezi mai jos UPDATE-urile, respectiv ce am realizat nou in cadrul campaniei)

Un concurs foto demarat online si deschis oricui, fara niciun fel de cerinta legata de pozele inscrise, ofera ca premiul I un aparat foto Nikon D90. Concursul este unul la kilogram, i-am zis eu, deoarece premiul va fi oferit celui care strange cele mai multe likeuri la fotografia inscrisa.

O fotografie de anul trecut, surprinsa la Cabana Motilor din Marisel, Cluj, Romania

Ma intrebam daca poti castiga un aparat foto cu ajutorul unor likeuri si, culmea, e exact aparatul pe care vroiam sa dau eu cateva milioane luna asta. Astfel mi-a venit ideea de a demara nu doar (more…)

Detaliat, raspunsul il gasiti pe internet, printr-o simpla cautare. Cert e ca eu am vazut cu ochii mei ce patesti de la etnobotanice, acele substante sintetice pe care le baga in ei toti copiii prost crescuti si inconstienti: anul trecut am scris despre un student care s-a aruncat din caminul 16 din Hasdeu, in Cluj-Napoca. A murit la impact. S-a confirmat (e un dosar intreg in care sunt implicati zeci de minori) ca a bagat in el asemenea substante.

Sa va mai spun un caz. Doi elevi clujeni si-au dat ochii peste cap la ore, au facut crize si spume la gura. Abia i-au trezit cei de la SMURD. Tot de la etnobotanice.

Am scris despre astea amanuntit la vremea lor, iar in ziua de azi daca as vedea un copil ca baga in el asa ceva si mai si da bani pe ele, l-as plesni si l-as pune sa manance nisip. La cei care se imbogatesc din asa ceva le-as baga in fund bancnote umplute cu sare de baie, iar autoritatilor, care ar trebui sa ia masuri drastice impotriva lor, nu sa stea DIICOT-ul cu ochii pe amaratii care baga in ei cannabis, de la care nu a murit nimeni – fapt confirmat – mai bine i-ar pune la corectie nu doar pe acesti inconstienti, ci si pe parintii lor.

Statul nu mai are ce sa faca, baietii destepti au incasat comisioane suficiente pana ce substantele au intrat in Romania in cantitati uriase. Acum poate fi interzis totul, ca se va vinde la extra-pret pe piata neagra.

Nu ne-a mai ramas de facut decat campanii de constientizare, deci e de apreciat semnalul tras de Imagistica, prin ideea lui Dragos Razvan. Daca tot nu cred tinerii imbecili ca vor ajunge paie intr-un ierbar in caz ca mai baga in ei asemenea substante, nu-i nimic, de mult visez sa imi construiesc o fabrica de palmi – ii cazam acolo. Pe ei, pe parintii lor, pe comercianti si pe guvenanti.

Ati vazut cu totii pe Facebook, probabil, cum fetele s-au “aprins” si au inceput sa-si puna statusuri provocatoare: Imi place pe pat, imi place pe fotoliu, imi place pe jos, imi place pe pervaz. Nu, nu e vorba de unde ar face-o :) cum probabil multi ati gandit, ci e vorba de o campanie pentru promovarea acestei luni ca luna luptei impotriva cancerului la san, respectiv unde le place sa… isi lase geanta :)

Majoritatea fetelor de pe Facebook au primit urmatorul mesaj:

O prietena mi-a sugerat ca trebuie sa facem ceva deosebit pe Facebook pentru a promova Octombrie ca luna luptei impotriva cancerului la san.

Este simplu de facut si va rog sa ne unim toate, in maniera in care sa facem acest eveniment memorabil. Anul trecut, ideea era ca femeile sa posteze, ca status pe Facebook, culoarea sutienului pe care il purtau in acel moment.

Aceasta initiativa a lasat barbatii in dubiu mult timp , deoarece credeau ca femeile scriau culori la intamplare. Anul acesta, jocul se va referi la gentile voastre. Scrieti, la status, unde va place sa lasati geanta atunci cand intrati in casa. Statusul trebuie sa inceapa:”imi place… ” si scrieti locul in care lasati geanta cel mai des.

De exemplu: “imi place pe scaunul din bucatarie”, “imi place in cuier”, “imi place pe noptiera”,”imi place pe canapea”, etc. Puneti raspunsul la status, iar acest mesaj trimiteti-l la cat mai multe femei. Insa aveti grija! trebuie sa fie un mesaj confidential, astfel incat sa nu-l vada ceilalti.

Anul trecut, jocul cu sutienele a ajuns foarte mediatizat! Incercam sa facem la fel si cu aceasta initiativa pentru a demonstra cat de puternice suntem noi, femeile! Atentie! puneti DOAR RASPUNSUL jocului la status si nu raspundeti la acest mesaj.

***

Daca stau sa ma gandesc, pana la urma nu e vorba de cat de puternice sunt femeie, cum se arata in mesajul initiatoarelor, ci cat sunt de inventive :) Totusi, dupa cum comenta cineva pe Facebook: Foarte matura modalitate de a promova o campanie pentru ceva destul de serios.

Pe de alta parte, o campanie in social media se face de obicei insotita de un tag, adica un cuvant cheie, care sa duca spre acelasi raspuns orice intrebare. De exemplu pe Twitter scriem #petrecereadepitoni dupa fiecare tweet legat de acea petrecere. Asa ca, fetelor si initiatoarelor, nu e nici macar teasing ce se intampla :)

Asa ca, fetelor, mai bine militati in strada, scrieti o postare pe un blog, povestiti verisoarelor, surioarelor sau rudelor voastre mai mici ce inseamna cancerul la san, deoarece un status pe Facebook nu schimba lumea si nici nu ajuta la gasirea unui leac pentru o asemenea problema.

Andreea are 24 de ani. S-a nascut in Tarnaveni, cu trei saptamani mai repede decat mine.  E casatorita recent si as putea spune ca e cea mai fericita si mai muncitoare fata din cate am cunoscut pana acum.

In timp ce unii dintre noi ne dorim sa fugim in strainatate sau ne dam pumni in cap acasa, in tara noastra, Andreea fuge dintr-un colt in altul, pleaca dimineata si se intoarce seara, face tot posibilul si, ferice de ea, reuseste sa aiba viata pe care si-o doreste: pe teren, dand cu pumnul in birourile clientilor sau gasindu-si linistea in bratele barbatului care o iubeste. Face din toate acestea ceva special deoarece traieste fiecare moment cu zambetul pe buze.

Lucreaza in advertising. Creatie, PR, cate si mai cate… “N-as mai putea lucra vreodata la birou, sa stau, sa nu ma misc” e una din frazele rostite de Andreea care mi s-au intiparit in minte. De anul trecut, are propria firma gratie careia s-a lovit de zidul maturitatii in domeniu. L-a daramat cu usurinta.

Povestea incepe, insa, cu cativa ani inainte. Ne-am cunoscut la TIFF in urma cu trei ani, ea facand parte din echipa fara de care festivalul nu ar fi ceea ce a devenit in ultimii ani. A absolvit Facultatea de Stiinte Politice, Administrative si ale Comunicarii din cadrul UBB, sectia relatii publice, in urma cu doi ani, iar de atunci a cochetat cu PR-ul in nenumarate randuri.

A lucrat pentru D’Avantage Consult, unde a fost, pe rand, PR account executive, iar apoi PR manager. Pana anul trecut, cand a spus stop si a ales sa lucreze pentru ea. Nici ca se putea sa ia o decizie mai buna. Experienta a schimbat-o complet. Daca in trecut nu prea aveam ocazia sa o vad, in prezent o intalnesc acolo unde lucrurile se misca. Uneori ea le face sa se miste, creand campanii pentru diversi clienti.

Am avut posibilitatea sa lucrez si eu cu ea, in urma cu o saptamana, cand mi-a oferit ocazia de a avea primul parteneriat in afara presei: fotograf la prima cupa de fotbal pentru juniori din Cluj-Napoca. A demonstrat ca se poate lucra cu profesionalism in PR si a aratat, culmea, ca seriozitatea pare mai sincera atunci cand e presarata cu zambete.

Zambea mereu, glumea cu organizatorii evenimentului, care de altfel erau clientii ei si i-a facut sa isi doreasca nerabdatori sa o contacteze si la editia viitoare. Nu stiu cum au parut lucrurile inside, dar de afara totul era lapte si miere.

Secretul consta, cred, in optimismul emanat si in faptul ca face totul din placere. Pentru ea munca e o dorinta pe care si-o indeplineste in fiecare zi. Inca stau si ma intreb unde e oboseala, stresul…

Dincolo de toate acestea, Andreea mai are un motiv pentru care sa fie fericita. Cipri, sotul sau, pe care desi l-am intalnit doar de doua ori m-a facut sa par un prieten vechi de-al sau. Rar se intampla sa intalnesti doua persoane asemenea lor.  Am revazut pozele de la nunta lor de cel putin trei ori si, vorba unei prietene, la cata fericire emana, ai fi putut face pozele si cu o sapuniera ca tot ar fi iesit superbe :) Lasand gluma la o parte, cred ca si fotograful lor a fost impresionat, reusind sa surprinda cele mai frumoase momente.

In final, Andreea este o persoana care face lucrurile sa mearga. Lucrurile din jurul ei, dar si cele din jurul celor pe care ii influenteaza prin prezenta sa. Atitudinea sa ar trebui sa devina o lectie de viata, oferita copiilor, dar si celor mari, in manuale.

Citeste alte povesti din serialul Oamenii care fac lucrurile sa mearga

Iti spun eu! Zilele trecute te intrebam daca stii despre ce campanie sau concurs e vorba, odata cu amplasarea In Piata Unirii, in Iulius Mall si Polus Center a cate un cub cu latura de doi metri din plexiglass, personalizate cu un tanar adolescent.

E vorba de noua imagine a campaniei organizata de fundatia Clujul are suflet, care are grija de circa 215 copii, intr-un centru de zi amplasat pe strada Gheorghe Doja.

Cuburile au fost umplute cu fluturasi inscriptionati cu 1 leu, reprezentand un colt de factura. Mai exact 600.000 de fluturasi, echivalentul sumei pe care BT o va dona in acest an catre Clujul are suflet. Pe langă aceste cuburi mari mai exista cuburi mici, cu latura de 0,5 metri, care se regasesc începand de azi în unitatile BT din judetul Cluj.

Te intrebam si ce faci tu cu #1LEU? Majoritatea ati raspuns ca nu foarte multe, insa printr-un efort minim, de a plati facturile de utilitati la ghiseele BT, banca doneaza un leu catre Clujul are suflet. Leu cu leu, se fac 600.000 de lei, bani cu care adolescentii vor avea acces la servicii de educatie, consiliere, dezvoltarea emotionala la nivelul varstei, integrarea scolara si multe altele.