Incepusem, saptamana trecuta, un proiect foto prin intermediul caruia mi-am propus sa ajut un prieten bun sa decoreze un tavan din localul sau. A fost o provocare pentru mine, dar am simtit ca acum e momentul sa fac ceva diferit in domeniul fotografiei, pe langa shootinguri si altele. Funky Faces este un proiect foto in premiera in Cluj-Napoca, cuprinde 122 de portrete close-up, alb-negru, listate pe A3-uri, care la finalul acestei saptamani vor decora tavanul unuia din cele mai prietenoase localuri de pe strada Piezisa, Funky Bar. Un proiect SimpleFOTO si ALTFELmedia, sustinut de Funky Bar si multi, multi oameni prietenosi.

Iar cand spun prietenosi ma refer nu doar la clientii localului, care au acceptat cu zambetul pe buze sa stea in spatele softboxurilor pentru un portret, ci si la cei care si-au rapit cateva minute din timpul lor pentru a urca pe Piezisa sa faca asta. Multumesc, de asemenea, zecilor care si-au pus portretul realizat ca poza de profil pe Facebook, unde au fost postate toate fotografiile intr-un singur album, iar toti cei pozati au primit tag-uri, proiectul ajungand astfel sa fie facut cunoscut unei mari mase de oameni. Intr-o seara, iesit din Funky  sa vorbesc la telefon, aud doua fete pe strada in momentul in care au trecut prin fata localului: Ce zici, intram aici sa ne facem o poza? Am zambit si mi-am dat seama ca ceea ce faceam noi inauntru nu era cunoscut doar unui mic numar de oameni :)

O persoana draga mi-a facut si o scurta descriere a proiectului si a ideii, pe care o puteti citi mai jos. De asemenea, avem si un mic filmulet de prezentare, cel final urmand a fi publicat indata ce vom lipi toate pozele pe tavan si il vom inaugura asa cum se cuvine. Va astept pe toti sambata la Funky Bar, la ora 16.00, pentru “vernisaj”, iar seara de la 21.00 la un party cu lume buna. Invitatie oficiala, RSVP :)

Mi-am dat seama că pentru a înțelege oamenii e nevoie să-i iubești înainte. A iubi oamenii cu toate minunile din ei nu-i ușor, dar nici imposibil. Am aflat însă că acest lucru este posibil și prin arta fotografiei.

Un spirit de artist poate să tranforme interiorul unui om într-o adevărată operă de artă pentru că vede acea frumusețe pe care ceilalți oameni nu o mai percep. Prinși în plasa lumii cotidiene, oamenii au uitat să fie frumoși, au uitat câtă lumină emană fața lor atunci când iubesc și când se iubesc pe ei înșiși. A-ți păstra naturalețea într-o lume din ce în ce mai artificială a devenit o adevărată provocare, deși nu ai nimic de făcut decât să fii… tu însuți.

Din fericire există încă oameni care, prin ceea ce fac le amintesc celorlalți că într-adevăr frumusețea vine dinăuntrul lor și că naturalețea n-a murit, trebuie doar adusă la lumină. Fotografiile de mai sus nu sunt decât o dovadă a acestui lucru, o oglindă a frumosului din fiecare, fețe a căror expresivitate trece dincolo de ceea ce se vede cu ochiul liber.

Mulțumim, Radu Neag, că ne-ai amintit să privim cu mai mult drag oamenii și mai ales, să fim mai îngăduitori cu noi înșine.

Multumesc, Adela Moldovan, pentru cuvintele frumoase. Si tot de la ea, un pasaj dintr-un film care poate descrie intr-o oarecare masura proiectul foto:

A trecut ceva timp de cand visam sa realizez un proiect foto caruia sa ma dedic in intregime. Astfel, acum ca sunt mai liber, i-am dat drumul (e in premiera deoarece asa cum va arata rezultatul final si locul unde vor fi expuse, din cate stiu nu cred ca a mai fost dat Clujului sa vada pana acum). E vorba de mai multe portrete close-up, alb-negru, facute cunoscutilor dar mai ales cunoscutilor Funky Bar (de pe strada Piezisa, nr. 21) care in final, listate pe A3-uri, vor fi expuse undeva. Unii stiu deja unde, dar m-am hotarat sa nu va spun inca, ci la momentul oportun. Pana atunci va las cu cateva mostre si un mic video. Va astept in Funky Bar in fiecare seara, in aceasta saptamana, pentru a va face o poza :)

Va invit, de asemenea, sa dati like paginii SimpleFOTO, unde de-a lungul acestor zile voi posta mai multe fotografii si alte detalii. ACCESATI ALBUMUL CU RESTUL POZELOR. Enjoy!

Fotografiatul de placere e ca si scrisul de placere: incepi timid, iti cauti unghiul de abordare, privesti in ansamblu si, in final, declansezi. O persoana poate fi fotografiata in sute de ipostaze, din unghiuri diferite, la fel cum si un articol intr-un ziar/o postare pe un blog poate fi abordat in zeci de feluri. Nicio fotografie nu seamana cu alta, la fel cum niciun text nu seamana cu altul. Ori de cate ori ai incerca sa le refaci, ele capata sensuri diferite. Involuntar.

Fotografiatul, precum scrisul, trebuie facut cu placere, cu pasiune. Nu-mi plac pozele la kilogram si fotografii care, desi au aparatura de sute de milioane, ori nu stiu sa o foloseasca, ori isi bat joc, ori fotografiaza doar ca sa aiba ce vinde (de cele mai multe ori servicii care lasa de dorit). Cei fotografiati trebuie tratati cu respect, cu rabdare, au nevoie de timp pentru a te lasa sa le patrunzi in minte si in simtiri, sa se acomodeze cu tine, sa scape de crispare. A fotografia o persoana e asemanator cu a o desena: cauti sa scoti in evidenta cele mai frumoase trasaturi, expresii (nu neaparat zambete) si stari de spirit ale acelei fiinte.

Ador sa fotografiez oameni si sa-i privesc prin vizorul aparatului. E o lume in care toti sunt egali, indiferent de imbracaminte, stilul de a umbla/sta, povesti, zambi ori a se bucura. Nu e vorba de bani, e vorba de povesti create pe pietonale, in parc, in natura sau intr-o camera amarata si, dupa, de inspiratie, deoarece o umbra conturata intr-o culoare diferita poate schimba complet imaginea scrisa in megapixeli.

Cea mai mare bucurie pe care am avut-o pana acum legat de fotografie nu s-a datorat castigului, nici putinelor concursuri la care am participat, ci in urma feedbackului. Cel mai mult ma motiveaza cand vad ca zeci de persoane pe care le-am fotografiat, prieteni sau nu, se bucura inca de acele ilustrate, deseori vazandu-le, de exemplu, ca poza de profil pe anumite siteuri de socializare. O persoana apreciaza serviciul pe care i l-ai oferit nu atunci cand iti spune ca e multumita sau fericita, ci atunci cand le arata si altora asta.

Fotografia care imi place mie e despre oameni, povesti, bucurie, frumusete,  sentimente.

Va invit sa ne bucuram impreuna de toate astea pe paginile create special pentru fotografie: un site, un fotoblog si doua pagini de Facebook (profesional si personal) unde va indemn sa dati like :)

Au trecut mai bine de patru ani de cand stateam pe holul unei redactii, asteptand sa fiu primit in practica si – speram eu – sa scriu prima stire pe bune. La finalul zilei nu doar am scris-o, ci si am aflat ca va fi publicata in ziar. Era vorba de o amarata de stire. Dar atunci mi se parea ceva grozav. Ulterior am fost angajat, am trecut prin doua redactii de-a lungul timpului, am scris mii de stiri si cred ca tot atatea articole, am cunoscut un sir nenumarat de oameni, am fost martor la sute de evenimente. In prezent, privind inapoi, nu pot decat sa fiu recunoscator pentru tot ceea ce mi s-a intamplat, ca am luat deciziile potrivite, precum am simtit.

De la dorinta de a intra intr-o redactie de ziar, la publicarea primei stiri, trecand apoi prin nenumarate evenimente, doua redactii, zeci de deschideri de ziar, unele chiar si la nivel national, am ajuns sa trag o linie. Sa privesc in urma si sa unesc cu o linie punctele, momentele prin care am trecut (connecting the dots Zambeste.De luna viitoare voi porni pe un nou drum. Un nou inceput. Simt ca vreau sa fac altceva. Privind inainte nu-mi pot da seama ce va urma, incotro ma voi indrepta, dar stiu ca am mai facut o data asta si, la final, totul a fost clar. Rupeti-va 15 minute din timpul pe care il aveti si ascultati un discurs sincer al celui mai inspirat om de pe planeta:

Luna trecuta a fost cea mai intensa din viata mea. Surprize peste surprize, am fost inconjurat de cei mai buni prieteni, am trait every fucking minute la intensitate maxima. Nu credeam ca ma voi putea bucura vreodata atat de mult intr-un timp atat de scurt. Ma caracterizeaza buna dispozitie, optimismul si entuziasmul. La fel si pe Andi, alaturi de care am creat pagina/grupul/proiectul ALTFEL. Am “cooptat” in el si alti prieteni, care stiu sa se bucure de viata.

Dar ce ne-am propus eu si Andi? Ceva ce multora li se pare ciudat in ziua de azi. A zambi mereu, a vedea in fiecare maruntis un motiv de fericire, a trai fiecare clipa si, mai mult, a promova buna dispozitie. Nu ne e deloc greu, tinand cont ca asta ne caracterizeaza. Nu suntem altfel decat alti oameni, dimpotriva, suntem normali, avem doua maini, doua picioare, un creier si o inima. Dar stim sa le folosim altfel, sa simtim altfel si sa facem lucrurile altfel. Altfel din punctul celorlalti de vedere, deoarece pentru noi e ceva perfec normal.

Sa va spun o poveste:

Da, ne bucuram de fiecare clipa. E un mod de a trai, dar savurand asta am pornit si proiectul ALTFEL, astfel incat promovand buna dispozitie prin filmuletele realizate de noi dar si prin fotografii ori carti, citate si clipe din viata de zi cu zi care ni se par interesante incercam sa aratam si celorlalti ca da, se poate sa ne trezim zilnic cu ranjetul pe fata.

In entuziasmul nostru am realizat un clip premiat atat de public, cat si de juriu, luna trecuta, la cel mai mare concurs de parodiat reclame din tara.

In nebunia noastra, vom realiza un serial filmat in vacanta din Grecia, difuzat pe cel mai vizitat si indragit site din tara, Trilulilu.ro (al carui episod pilot a si aparut deja).

Iar cand ne vom uita inapoi, peste o saptamana/luna/an vom realiza ca nu avem ce regreta. Le-am facut pe toate, le-am incercat pe toate, ne-am bucurat de toate. Culmea, au si iesit (vor iesi) toate bine, deoarece, nu-i asa, atunci cand faci lucrurile cu placere si te mai si bucuri de ele, nu are ce sa nu iasa bine.

Va asteptam pe pagina ALTFEL sa punem proiecte la cale. Poate participa oricine, noi stam cu bratele deschise nu doar noilor idei, ci si celor care au curajul sa le propuna.

Imi cer scuze, fetelor, nu exista. Eu sunt simplu, imi plac lucrurile simple, lucrurile marunte, ma bucur de rasarit dimineata, imi place ploaia, ador sa vad un zambet dimineata, imi place sa mangai si sa privesc in ochi, nu sa rotesc cheile pe deget, nici sa nu raspund la telefoane doar de dragul de a va pune pe ganduri, nici sa nu spun noapte buna. Imi place sa spun noapte buna atunci cand am cui si imi place sa sun atunci cand am pe cine. Imi place sa fac ce simt. Daca imi impun sa nu, atunci as fi superficial. Dar sunt destui superficiali, bucurati-va de acestia.

Aud pe la colturi ca fetele se plictisesc de lucrurile simple repede. Unele nici nu le vor, le place cocalarul, ipocritul, indiferenta, cei care le fac sa sufere. Probabil o sa negati cu toate, dar sa stiti ca asa e, ganditi-va mai bine. Va raman in cap fostii indiferenti si ii iubiti pe cei nesimtiti, partial ignoranti. Nu sunt oameni rai, poate, dar sunt oameni care nu stiu sa va arate ce simt si, cel mai probabil, nu simt sau nu vor sa simta. Iar voi va plangeti apoi de toti baietii si spuneti ca nu mai exista oameni cum visati voi. Dar in cele din urma visele sunt diferite de realitate, de ceea ce va doriti.

N-as fi scris postarea asta daca nu as fi avut o discutie interesanta as zice, cu cateva minute inainte.  Sorry, dar eu nu ma schimb pentru nimic si pentru nimeni. Un singur lucru am invatat in viata:  sa realizam cine suntem de fapt si sa incercam cu toate fortele pe care le mai avem sa fim noi. In copilarie stiam destul de bine cine suntem, apoi a venit societatea si a inceput sa ne invete cine ar vrea sa fim, spunea Andrei Rosca.

Well, take me as I am or watch me as I go, e simplu :)

Nu va faceti griji. Eu am incredere. Vedeti, putem reusi sa facem orice ne propunem, le-am spus prietenilor inainte de a se afla castigatorul celui mai mare concurs de parodiat reclame din tara, Grand Spoof 2011, organizat de IQads. Am fost intrecuti de alti finalisti, dar mai apoi am revenit. Si am castigat. Noi, cei din provincie, cei din Ardeal, o mana de oameni care intr-o seara s-au adunat in fata unui magazin si au filmat parodia la o reclama (detalii aici). Eram toti obositi, flamanzi si vroiam acasa. Dar ne-am distrat. Andi isi dorea sa realizam spooful, noi aveam incredere de la inceput si, cu putina vointa, a fost filmat.

La aflarea castigatorului, dupa inscrierea sa in concurs, una din singurele terase populate inca in Cluj-Napoca, cea de la Booha Bar (deoarece odata cu plecarea studentilor Clujul devine pustiu) si-a indreptat atentia catre masa noastra. Abia dupa incheierea competitiei am realizat ca a fost un concurs serios, foarte cunoscut pe plan national. Pana atunci am luat-o ca pe o distractie, am fost niste naivi, asa cum ne place noua sa fim si sa traim majoritatea momentelor. Intr-adevar, n-am fi reusit fara ajutorul celor care ne cunosc, dar si al celor care care (inca) nu au facut asta. Fara voturile lor probabil nu am fi fost aici, dar ei au considerat ca meritam.

Spooful castigator:

Vedeti, putem reusi sa facem orice ne propunem, au fost cuvintele pe care le-am rostit din nou. Intr-adevar, putem reusi sa castigam un concurs cu un spot filmat de unul din cei mai profesionisti cameramani din Cluj nu ca tehnologie, studio si alte echipamente pe care le-au folosit competitorii nostri, ci prin daruirea, increderea si tehnica sa (jos palaria, Vlad Anca), dar si prin voie buna.

E remarcabil cât de mult îţi poate fi influenţată viaţă de doar câteva persoane. Simpla lor prezenţă în apropierea ta te poate duce de la o potenţială mediocritate la o probabilă excelenţă, în doar câţiva ani. Mă mai întreb uneori, când îmi amintesc, câţi dintre noi am mai fi ceea ce suntem azi dacă acele două, trei, sau poate patru persoane nu ar fi existat, ori ar fi fost un pic mai altfel decât sunt.

Iar unii dintre ei, oamenii care au declanşat în noi acea furtună atât de necesară strălucirii, nici măcar nu vor şti vreodată cât de mult din ceea ce suntem le datorăm. Poate că nici măcar nu şi-au propus să facă asta. Tot ce au avut de făcut a fost să vadă în noi o strălucire pe care noi simţeam că nu o avem.

Cuvintele inclinate de mai sus completeaza poate una din cele mai bune carti romanesti, Suntem furtuni, semnata de Andrei Rosca. Intr-adevar, putem fi niste furtuni si intr-adevar, putini stim ca in viata conteaza mult mai putin tehnica, tehnologia, norocul, banii, smecheria, minciuna, precum oamenii pe care noi ii alegem sa ii avem in preajma.

Noi am facut-o si pe asta. Pentru ca nu putem trai unii fara altii si pentru ca stim sa fim oameni. Iar pentru a intelege mai bine ce inseamna oamenii din jurul meu, iata cu ce m-au surprins de ziua mea weekendul trecut.

Prieteni, ce urmeaza? :)