TweetLa primul meu protest am scandat, am urlat, am spart vitrine, am incendiat masini, l-am injurat pe Boc si pe Basescu, m-am legat cu lanturi. Nu! Am lucrat. Adica am facut poze si am filmat. Deoarece a trebuit sa trimit la Bucuresti si sa pun pe site.

Am reusit, insa, sa tin un banner pentru 5 secunde, cat timp un coleg a mers mai in fata sa urle. De aici si poza…

O galerie foto gasiti aici, iar mai jos un montaj de la eveniment.

Mai multe detalii despre protestul nostru puteti gasi aici. Nu am reusit sa il remarc decat pe Tudor Hossu de la CCDD, dar va multumesc tuturor celor care ati venit sa ne sustineti.

TweetPrintre putinele lucruri de care sunt mandru e ca imi pot sustine si argumenta parerile. Mereu. In jurul nostru traiesc, insa, oameni care incearca intotdeauna sa iti arate ce nu merge, de ce nu merge, de ce nu o sa poti, de ce nu ai sa reusesti. Nu-i acuz si nu ii judec, poate o fac neintentionat, insa niciodata nu o fac aducand argumente.

In trecut ii spusesem unui coleg de liceu ca vreau sa dau la jurnalism. Bai, nu merge, lasa, ce e cu domeniul ala? Alege si tu Drept, ISE, nu ai sa te poti descurca in viata din jurnalism plus ca uite si tu cati fac jurnalism in ziua de azi si cati fac ISE. De ce crezi ca aleg ISE-ul? Ca e mai bine. Am dat la jurnalism, m-am angajat in presa, ma descurc in domeniu, imi place, ma sustin singur din cat castig si imi mai permit si sa ies in orasul in care m-am mutat de cinci ani. Acei multi care au dat la ISE sunt acasa. Colegul meu s-a intors, de asemenea, in orasul natal, unde nu face nimic si nici nu-i pasa.

In urma cu doi ani lucram la Monitorul de Cluj. In momentul in care am primit oferta de a pleca la Adevarul, unul dintre colegii care nu au mai ramas nici ei prea mult acolo mi-a spus: N-ai sa poti, e greu, mai bine stai aici si vezi ce-o sa mai fie. Nu e usor, dar pot. Sunt inca la Adevarul.

Prietenii mereu mi-au spus sa nu-mi fac credite, n-am sa le pot plati, o sa ma inec in datorii. Am avut. Trei. Din care am inchis deja doua.

Mi s-a spus sa nu-mi iau laptop Acer, acum 3 ani, deoarece se misca de parca ploua, se strica repede si serviceul nu e bun in tara noastra. Functioneaza si acum, merge mai bine decat multe laptopuri vazute de mine, l-am oferit parintilor deoarece e mai mult decat ar avea ei nevoie. Mi s-a spus sa nu-mi iau un anumit telefon, deoarece are culori sterse. A fost cel mai laudat telefon al meu de pana acum, mai ales in ce priveste culorile sale. Mi s-a spus sa nu-mi iau nici imprimanta, ca ce, la ce o folosesc? Am golit 3 cartuse in doua saptamani.

Nimeni, niciodata, cand imi spunea sa nu fac ceva ori “ma sprijinea”, spunandu-mi ca nu am sa pot, nu aducea vreodata argumente. De ce nu am sa pot? De ce sa nu imi iau? De ce sa nu merg acolo?

Le-am spus ca am sa plec din tara. Ca nu mi-e bine aici, vreau sa o iau de la capat intr-o alta lume, una mai buna. Deoarece m-a afectat bataia de joc a guvernantilor si mi-e scarba de toti gretosii din cluburi, mall-uri, restaurante, de pe drumuri.

Mi s-a spus ca nu am sa pot. Ca am sa curat WC-uri, o sa servesc mosnegi in restaurante, e scump, n-am sa ma pot intretine. Depinde, insa, de fiecare. Poate cei care nu au trecut de curatatul WC-urilor nu si-au dorit mai mult. Eu zic ca daca am reusit aici, voi reusi oriunde. Asa ca va spun o singura data, intr-o limba de circulatie internationala: This time don’t judge me, just watch me!

TweetSa mai ciocnesc un pahar de vin cu prietenii cei buni, sa intalnesc persoanele cu suflet mare din alte colturi ale tarii, pe care le-am cunoscut doar virtual, sa-mi pup pe frunte nepotica pe care nu am cunoscut-o inca sau sa mai fac un gratar, ca pe vremuri, in curte cu parintii. Sa ma bucur cand atletii romani mai castiga noi medalii de aur la renumite campionate mondiale, sa apuc sa vad noi meleaguri din aceasta tara. Dar nu, nu mai simt nimic. Ba mai rau decat atat, parca ura si furia ma cuprind.

Amintirile ma chinuiesc...

As mai fi stat sa ma cert cu Orange Romania pentru modul abuziv in care ma obliga sa le folosesc serviciile. As fi platit pana si amenda primita zilele trecute pe autobus. Poate chiar m-as fi imprumutat din nou la o banca din Romania. Dar nu, nu mai fac nimic.

Nici nu stiu cum sa mai merg maine fericit la munca. Sa ies la o cafea cu colegii pe terasa redactiei. Sa ma mai bucur de materialele bune ori sa ma stresez cand nu am subiecte.

Nu cand aflu ca trebuie sa platesc personal impozitul pe veniturile provenite din drepturi de autor pe luna trecuta. Sa ma deplasez la doua institutii, sa achit o suma de bani muncita de mine.  Asta in primul rand pentru ca e abuziv sa ti se ia bani fara ca tu sa ii fi imprumutat. Cand stii ca tu i-ai lucrat, nu i-ai imprumutat. Nici camatarii nu procedeaza astfel.

Iar daca nu o voi face pana maine, sa ma trezesc cu o amenda de 5.000 de lei pentru ca nu am platit o taxa care mi se cere in mod abuziv. Ca ce chestie? Pentru ca stau in tara asta de 2 bani? Nu, merci, nu mai vreau si nu o sa mai stau.

In al doilea rand, e din nou abuziv sa aflu azi ca pana maine trebuie sa achit acea suma, ceruta de stat in mod abuziv? Daca nu am timp? Daca sunt plecat? Daca nu am bani?

Asadar, dragule stat roman, da-mi toate amenzile posibile si imposibile, da-ma in judecata, fa ce vrei, pana o sa ma cauti nu o sa mai dai de mine. Voi fi in acea tara ai carei locuitori nici nu au auzit de Romania. Iar tu ramai cu amenda mea de la RATUC si cu factura de la Orange!

TweetDincolo de faptul ca pe Facebook si pe Twitter, caci despre asta voi vorbi, se afla toti prietenii mei, dar si alti cunoscuti din mediul virtual cu care interactionez, mediile sociale au reusit sa-mi influenteze viata in doua feluri: pe plan personal, datorita faptului ca am inceput sa comunic mai mult si pe plan profesional.

Cum pe plan profesional?

Unele voci sustin – si nu stiu de ce sunt atat de curioase ce fac eu cu viata mea :) – ca “pierd” toata ziua pe Facebook ori ca stau pe Twitter. In primul rand “stau” aici deoarece sunt mai mereu la birou, iar cele doua instrumente pentru mine au devenit o prima sursa de informatie. Nu doar prima, ci si cea mai rapida.

In ultima jumatate de an am realizat mai multe materiale in ziar inspirate sau “venite” din social media decat, sa zicem, articole realizate in domeniul administratiei locale. Cateva exemple: Internetul revitalizeaza patriotismul romanilor sau chiar cel de astazi, cu studentul clujean care pune pe Youtube smecherii din trafic. Va asigur, insa, ca au mai fost multe :)

De asemenea, social media e foarte utila in cazuri de forta majora, gen inundatii sau cutremure. Cand au avut loc inundatiile in Huedin, luna trecuta, am realizat un material in editia online a Adevarul al carui intreg continut a venit din social media (Facebook, Twitter, Youtube), cu exceptia declaratiilor autoritatilor. Ei, iata, nici nu a mai trebuit sa ne udam la picioare! (Nu renunt in totalitate la presa traditionala si de calitate – normal ar fi trebuit sa fim acolo – insa de aceasta data, din cauza unor probleme logistice nu ne-am putut deplasa pana in orasul amintit).

Dincolo de toate acestea, in alcatuirea agendei cu evenimentele care au loc in oras am renuntat sa mai utilizez site-uri precum 24Fun sau Zile si Nopti. Aflu totul, ba chiar un numar mai mare de evenimente, la sectiunea Events de pe Facebook. Stati linistiti, daca cineva organizeaza un eveniment in oras, il veti gasi cu siguranta acolo.

Tocmai din aceste motive, editia de Transilvania a cotidianului Adevarul e prezenta in social media de mai bine de un an. Am creat un fan page al Adevarul Cluj pe Facebook, unde pot fi citite zilnic cele mai proaspete stiri, iar pe Twitter ne stiti cu siguranta cu totii :) Trebuie sa ma laud ca am fost primii din presa ardeleana care au transmis de la un eveniment (TIFF 2009) live text pe Twitter.

Dar pe plan personal?

Folosesc Twitter pentru comunicare, iar Facebook pentru promovare, deci nu, nu stau toata ziua cu ochii atintiti pe ce mai fac prietenii. Sa va explic…

In primul rand, vei deveni o persoana frustranta si incet incet neinteresanta daca pe siteurile de sociale postezi mereu linkuri, unul dupa altul, cu noile postari de pe blogul tau. Din acest motiv e nevoie sa “colorezi” putin viata celor care te urmaresc: urci poze, postezi o piesa, dai share la un articol interesant etc. E profilul personal, iar lumea vrea sa te cunoasca in primul rand pe tine, apoi ceea ce faci (sunt convins ca multi din lista de prieteni de pe Facebook nici nu se incumeta sa vada ce scriu pe blog).

Dar cum ma promovez? Sa iau exemplul ziarului Adevarul. Cotidianul national e produsul de baza al trustului, iar editiile locale Adevarul de Seara consolideaza pozitia pe piata a nationalului. Practic, ziarele mici promoveaza ziarul mare.

Gandeste-te la acest exemplu si considera ca blogul meu e produsul de baza. Mediile sociale reprezinta doar unealta cea mai utila de a aduce utilizatorii de internet pe blog, dar si de a duce vorba mai departe – a promova o postare noua sau o fotografie noua (dupa cum stiti am si fotoblog). Inainte se dadeau mass-uri pe Yahoo! Messenger, in ziua de azi se da share pe Facebook si Twitter :) In new media, totul se bazeaza pe linkuri.

In jumatate de an am reusit ceea ce mi-am propus si anume cresterea traficului pe blog cu ajutorul social media. Cel mai important referrer web al blogului meu acum: Facebook.

Asadar, va astept sa ma urmariti pe Twitter si sa-mi dati add pe Facebook :)

Tu din ce motiv folosesti social media?

TweetDoua decenii de speranta, 20 de ani in care am crescut pentru a intelege mai bine “De ce?”, dar mai ales “Pentru ce?”. Doua secole in care am gustat si “Ion”, si “Miorita”, si povestile bunicilor despre comunism, si variantele mass-mediei despre ce si cum a fost.

Studiu IRES: Ceausescu ar fi votat de 41% dintre romani daca ar candida la presedintie

De doua ori cate zece ani in care visam sa ne regasim, sa descoperim adevaratele valori, sa credem in ei/ele, dar mai ales in noi. S-a scurs o viata de caine (la propriu), iar noi, romanii, nu am reusit sa trecem peste nostalgiile trecutului, sa credem ca nu exista fantome si ca oricat ar fi realitatea de cruda, nu putem calatori in timp pentru a schimba ceva.

Am crescut manipulati de Ion Iliescu, ne-am scaldat in saracie crezandu-ne bogati, ne-am vazut buricul Pamantului in vremea lui Tariceanu, dupa care am injurat guvernul Boc pentru ce avea sa vina. Si a venit. Am crescut injurand: la colturi, in fata televizorului, pe bancile scolii, in anturajul cunoscutilor. Am trait cu astea si ne alimentam ura cu regrete, sperante desarte si dorinte stupide.

Ne-am ales fiecare presedinte, ori de cate ori eram chemati/ademeniti/mituiti la vot. O zi credeai, cinci ani injurai. Ne-o faceam cu mana noastra deseori si refuzam sa credem ca vina e a noastra. Ne-am vandut tara, ne-am amanetat copiii. Cu totii o faceam.

Azi, dupa 20 de ani traiti in Romania postdecembrista, o viata de caine, regretam ca ne-am alungat si imspuscat conducatorul. Daca ne-am putea alege maine presedintele si Ceausescu ar trai, am pune stampila pe buletin fara regrete.

Privim cu drag in urma si tanjim la ce am pierdut, am devenit niste machete. Nu ma mai regasesc aici. Plec in 5 minute…

TweetNu-mi dorisem sa stau in casa ori in pat in ziua mea libera, respectiv duminica, dar nici sa merg la biserica ori sa ma aventurez pe strazile ploioase ale Clujului. La invitatia colegilor “sportivi”, am facut deplasarea la Alba Iulia, unde s-a disputat partida dintre “U” Cluj si Steaua Bucuresti.

Am plecat la 13.00 si am ajuns in “Cetate”, la portile stadionului, in jurul orei 15.00. Deoarece meciul urma sa inceapa abia peste trei ore, m-am aventurat putin pe aleile albaiuliene. Am ramas foarte impresionat de pietonala si parcul din fata catedralei din cartierul Cetate, dovada ca si la noi se poate. Nu, nu la noi in Cluj-Napoca.

Am coborat pe gazon in cele 90 de minute, asadar va las sa vizualizati cateva fotografii din timpul si de dinaintea partidei, dupa care sa adulmecati, la finalul acestei postari, frumoasa Alba Iulia. (more…)

TweetAm sa va spun foarte putine: experienta e unica si, chiar daca nu va veti simti ca intr-un roller-coaster, ca sa fiti nevoiti sa zbierati ori sa inchideti ochii, v-ar placea. E doar un zbor liber, in adevaratul sens al cuvantului, iar cand spun liber ma refer la emotiile si sentimentele care iti trec prin nervi si creier in fiecare milisecunda.

Foto: www.rospotters.ro

Am zburat cu cei de la Aventuracard, un club privat infiintat de Attila si Roxana, doi soti super misto, plini de viata. Se fac zboruri de o jumatate de ora sau de o ora, in care aveti posibilitatea sa zburati peste Cluj-Napoca ori prin Cheile Turzii.

Experienta mea a fost scurta, dar intensa. Cred ca am zburat in jur de 20 de minute. Am decolat in 25 de metri, iar pilotul, cu o experienta de 20 de ani in pilotaj, a inceput sa ia cateva viraje care ma intorceau pe partea laterala. Am zburat fara usa: in primul rand deoarece era cald, iar in al doilea rand pentru a putea filma mai bine. In alte tari, avionul Savannah, din categoria STOL (Short Take Of and Landing), nici nu zboara vreodata cu usile puse. Oricum, acestea te protejeaza doar de vant, iar alt ajutor nu iti ofera :) Am zburat, astfel, cu o mana pe aripa si ochii in zare. (more…)

TweetNu sunt fotograf, sunt doar un tip cu aparat foto care surprinde imagini aleator. Nu sunt artist, pentru a organiza o expozitie foto precedata de un vernisaj. Motiv pentru care voi realiza una in mediul virtual: nu costa nimic, intra cine vrea, se uita cine poate :)

Asadar, va invit la prima mea expozitie foto online, intitulata Sincron. Imaginile au fost surprinse atat anul trecut, cat si anul acesta. In fotografii e vorba de socializare, sincronizare, prietenie. Vizionare placuta: