N-am mai scris pe blog, pana azi, de aproape o luna. Nu-mi pare rau, chiar daca v-am lasat pe voi sa va plictisiti. Doar ca eu, timp de o luna…

… m-am bucurat de prieteni, am zambit, m-am distrat, am dansat, m-am plimbat, nu am dormit, am fotografiat, am planificat, am trait cu sufletul la gura, am savurat din plin Zilele Clujului, Festivalul International de Film Transilvania, International Romani Art Festival, am luat parte la concerte, am vizionat filme, am lenevit pe terase, am povestit si m-am bucurat de fiecare clipa.

A fost luna in care am simtit Clujul altfel, iar in acelasi timp m-am simtit si eu altfel. Omul sfinteste locul, dar locul ii este, uneori, recunoscator pentru asta :)

Personal caut de cativa ani o explicatie. Ma intreb daca inca sunt copil in adancul meu. Ori daca iau toate lucrurile ca pe o joaca. Sau daca sunt atat de optimist incat nimic nu ma poate pune la pamant. Nu stiu cum se face dar zambesc mereu. Cu toate acestea, tratez orice lucru cu seriozitate, dar mereu cu zambetul pe buze. Iar cand ma concentrez asupra unui lucru sau ma grabesc sa duc ceva la bun sfarsit si uneori imi mai dispare de pe fata acest zambet, cu siguranta ramane in adancul sufletului meu.

Pentru ca ma bucur de lucrurile marunte. Pentru ca ma bucur de cei care sunt in jurul meu. De parintii minunati pe care ii am, de prietenii care ma intreaba zilnic ce mai fac, de meseria pe care o practic, de fotografiat, de muzica, de orasul in care locuiesc, de colegii de apartament, de mersul cu bicicleta, de cate si mai cate.

Chiar si atunci cand dau de greu continui sa zambesc, iar atunci e momentul in care ma intreb daca iau totul ca pe o joaca, daca inca mai sunt un copil sau sunt intr-adevar o persoana atat de optimista.

Dar aceasta postare nu e despre mine, ci un indemn prin mine. Te indemn sa zambesti, sa te bucuri de lucuri simple. Chiar si atunci cand te plictisesti, nu ai ce face in casa, pierzi vremea pe internet si citesti aceste randuri, zambeste. Cand ramai fara bani, zambeste. Cand nu mai ai ce manca pana maine, zambeste.Nu-i nimic ca e criza, ca esti somer, ca nu mai ai idee cum sa-ti platesti ratele, zambeste.  Zambeste si atunci cand te desparti de iubitul/iubita ta. Zambeste cand pici un examen sau zambeste cand pierzi autobuzul.

Sa zambesti e cel mai bun si simplu lucru pe care il mai poti face in aceste cazuri. Deoarece atata timp cat mai putem zambi, cauza nu e inca pierduta, indiferent care ar fi aceasta. Zambeste si spune-ti ca data viitoare o sa fie altfel. Astfel iti vei da seama incotro sa o iei facand viitorul prim-pas. Fii optimist. Deoarece optimismul este un lux pe care pesimistul nu si-l permite. Iar in fata persoanei pe care o indragesti nu te da in spectacol, nu arunca cu banii si nici nu invarti cheile BMW-ului pe deget. Zambeste-i. Deoarece, asa cum spunea si Paler, un zambet poate saruta un suflet.

Iar despre optimism mai cred ceva. Ca este contagios. Deseori ma intrebam de ce toti pe care ii fotografiez – oameni pe strada, copii, fete si baieti in parc, colegi - zambesc, radiaza de fericire. Nu, nu e pentru ca sunt in fata aparatului foto, ci pentru ca eu ma distrez pozandu-i si zambesc, iar ei fac asta la randul lor. Stiati ca nimic nu uneste mai mult oamenii decat rasul?

Indiferent ca ai pierdut doua minute importante din timpul tau pretios citind aceasta postare, ori ai devenit dintr-o data optimist, nu conteaza. Revino la ale tale, dar zambeste.

Romania nu ma mai reprezinta si mi-e rusine pe zi ce trece ca sunt roman. Politistii au protestat jignitor anul trecut, aruncand cu injuraturi si calcand in picioare uniforma, Basescu (fucking presedintele tarii) renunta la serviciile Politiei (oare nu ar fi mai bine sa-si faca trupe de gherila?). Recent, Vadim recurge la ultraj si se comporta mai urat decat un huligan fara pic de obraz. Dar de ce sa-i fie teama daca are imunitate? Ei fac ceva pe tara asta, ei isi permit, restul sunt plebea. Ce ti-e Basescu, ce ti-e Boc, ce ti-e Crin, Geoana, Vadim, studentii criminali din Timisoara sau fanii stelisti de pe stadion?

E o bataie de joc la adresa natiunii, la adresa noastra. Cel mai tragic e faptul ca romanul sta si priveste circul, il savureaza chiar, il mananca pe paine si ar mai vrea sa vada, sa auda… Dar asta e Romania, mereu pe drumul cel bun.

As construi un vapor, cu care sa fac inconjurul lumii, sa admir marea si sarea, apa si pamantul. Sa vorbesc cu pescarusii, sa imi iau ramas bun de la fiecare prieten bun pe care mi-l fac in porturile in care ma opresc. Sa numar pestii si coralii. De doua ori.

Mi-as proiecta o masina, cu care sa ma pierd prin toate colturile planetei, unde sa adorm sub cerul liber.

As vrea o bicicleta, sa pedalez pe stradutele cochete ale marilor orase europene, occidentale, orientale. Sa fotografiez fiecare zambet, sa colectionez fotografiile, dupa care sa fac cea mai fericita expozitie.

As construi un tren si o cale ferata care sa lege intre ele continentele. Sa privesc pe geam dealurile, raurile, muntii, iar seara sa ma bucur de bezna zguduita de rotile alergande. Sa numar kilometri. La cuseta.

Mi-as face un avion, sa amestec culorile curcubeului. Sa ma intrec cu pasarile si sa trasez pe cer liniute.

As construi o racheta, cu care sa plec in spatiu, sa strabat vazduhul si sa ajung mai aproape de stele. As construi una in plus si pentru tine, sau chiar mai multe, pentru fiecare dintre voi.

As face-o, doar da-mi putin timp…

E intuneric. Pe strada, umbrele sunt agitate. Incolore, asemenea unor fantome, spectrele sunt dovada cenusie a existentei umane. La 7.00 dimineata, oamenii sunt toti la fel: grabiti, zgribuliti, infrigurati. Doar umbrele ii diferentiaza.

In aceasta dimineata, la 7.00

De dupa blocuri, soarele care rasare picteaza in nuante galbene, portocalii si rosii pasii grabiti ai trecatorilor. Fug la munca, la autobuz, la scoala…

Am ramas blocat privind pe geamul de la etajul patru vreme de cateva minute. La 7.00 dimineata poti opri timpul. Rasaritul a inghetat si el, imediat dupa ce tonul cerului s-a modificat din negru, intunecat, infricosator, intr-o mare de culori. Umbrele dispar incet, dar numai dupa 7.00.

Scapi de ganduri, de ceea ce a fost, de ce urmeaza sa vina. La 7.00 poti incepe linistit o noua zi plina de bucurii, o saptamana de succes sau chiar o noua viata.