Eu stau si rad cu ochii
Frunze verzi, miros de tei, adierea unei brize. Undeva deasupra Clujului, pe Cetatuie, timpul se scurge sacadat, printre notele muzicale emanate de o trompeta in ritm de jazz. Odata pe minut, doi pasi marunti si grabiti urca sau coboara. E liniste, centrul orasului e invaluit in bezna, iar greierii suspina de fericire.
Avioanele care strabat vazduhul intunecat incearca sa strapunga noaptea cu reflectoarele puternice, incat ai impresia ca se apropie o vijelie. Fulgere, zgomot, turbulente. Pasagerii veniti de la Roma la miezul noptii saluta orasul cu manutele lor neobservate. Nava mov coboara incet spre orizont, cautand aeroportul. Incet, incet se pierde in zare. E noapte, iar pret de cateva secunde mai palpaie, inca, luminitele rosii-albastrui. Privesti impresionat ce se intampla, iar dupa cateva secunde… altul.
Stai sus, in varf, numeri blocurile abatute de lumina lampilor galbene, atat de vizibile la tot pasul, daca esti in strada. Doi copii beau bere, trei fete rad la telefon. Potecile sunt timide, invaluite in pustiu, nebagate in seama. Parca noaptea le doare cel mai tare.
Te uiti la Cluj, la orasul nedumerit, obosit, stresat, colorat. Eu nu o fac, eu stau si rad cu ochii. E ultima data, deoarece maine ochii-mi vor fi atenti in alta parte, La Cluj, la luminite, la avioane, la notele de jazz.
Citeste si:
Poti urmari comentariile la aceasta postare prin RSS 2.0. Adauga un comentariu mai jos sau printr-un trackback de pe site-ul tau.
Clujul va fi mai trist daca te vei uita la el fara sa mai razi cu ochii:)
M-ai facut curioasa…In timp ce stai si razi cu ochii, sufletul tau ce face? :)
Tresare.
pentru o clipa, am avut impresia ca sunt in Cluj si traiesc toate emotiile descrise de tine. si uite asa, ziua mea a devenit mai buna
Sa te bucuri de ea :) Multumesc.
Imi vine sa vomit
Pățăști!