Plutimea
O natie de 23 de milioane de suflete. Noi generatii, noi personalitati, noi gandiri, noi sperante. Aceeasi speranta – o tara in care democratia si valorile umane sa fie puse pe primul loc. Rezultatul, dupa 20 de ani?
Prostime. Pulime. Noi, natia noastra, tara noastra. O adunatura de prostanaci, mintiti, ciuruiti, prostiti, mituiti. Suntem ceea ce gandim si teama mi-e sa o spun, dar noi nu gandim. Traim, parca, in neant, in timp ce se intampla atatea in fata noastra, la nasul nostru, pe ecranele noastre. Ne ducem traiul de zi cu zi ca si cand nimic nu s-ar intampla si continuam sa fim inocenti si nepasatori. De 20 de ani. Parca plutim.
Noi radem de ei, le spunem marinari, prostanaci, bunicute, moguli sau oligarhi, ei ne fac derbedei, imputiti, dobitoci si nesimtiti. O vedem, o auzim, dar continuam sa traim in neant, sa plutim. Noi, plutimea.
A fost nevoie de 20 de ani sa aflam ca voturile se fura, ca hotul striga hotul (nu ca nu ar fi), iar tara este pusa la cale in spatele nostru, chiar daca se intampla atat de evident la nasul nostru. Dar noi plutim. Inghitim in sec, mergem si azi la lucru, injuram televizorul si adormim.
Ne trezim intr-o noua minciuna si continuam sa traim. Ia sa ne gandim, inca 20 de ani?
Ca tanar sunt nefericit si ma gandesc tot mai serios daca merita sa raman aici. Dati-mi un motiv sa mai stau, pentru ca motive de a parasi tara am destule.
Foto: picsel.ro
Citeste si:
Poti urmari comentariile la aceasta postare prin RSS 2.0. Adauga un comentariu mai jos sau printr-un trackback de pe site-ul tau.
Pentru că mai întâi trebuie să încerci să-ţi faci o viaţă mai bună.
Chiar dacă nu ne luăm după S.O.V., dar eu zic că merită să încerci să scapi de plafonarea de zi cu zi.
Eu asta plănuiesc pentru 2010. Am amânat destul, am tăcut destul, am înghiţit prea multe.
Dar de ce aici?
Radu, pot sa iti dau un sac fara fund de motive sa pleci. Nu am motive de stat aici. Si eu voi pleca. Ca si tine, am tot cautat motive sa ramin, in ultimii ani. Erau slabe, sentimentale, comode. Cind cautam motive sa raminem, inseamna ca, de fapt, nu am vrea sa plecam, dar avem nevoie de “semne”. Ei bine, eu am pus punct. Nu mai caut motive sa ramin. Deja sint cu fata catre alte parti. Sper sa plec cit mai curind. Iti doresc acelasi lucru.
P.S.: tu esti ceva mai tinar decit mine … eu am 32 de ani. Din acesti 32, 20 i-am acordat unei noi sanse, libertatii, blabla … pentru ca aveam 12 ani in 1989. Nu mai am chef sa acord si urmatorii 20 unei deziluzii. Nu astepta sa treaca asa mult timp si la tine :)
Nu e usor, daca ar fi fost o faceam de foarte mult timp. Dar intr-o zi imi voi lua inima in dinti :)
Unde pleci? Deci nici nu o sa mai am cu cine colabora intr-o buna zi in tara asta. Sper sa ai parte numai de succes(uri) si poate reusim sa mai schimbam 2-3 vorbe pana atunci.
[...] enerveaza cand vad ca noi, plutimea, nu suntem in stare sa ridicam un deget. Sa schimbam ceva, nu sa asteptam schimbarea. Dar ne e [...]
Cautarile mele sint in Europa in acest moment, am vreo citeva tari preferate, in principiu cele nordice sau de factura germanica. Probabil va mai dura ceva pina voi pleca efectiv, pentru ca depinde ce gasesc dincolo … dar am mai plecat o data, acum 7 ani (atunci inspre SUA) si mi-a mers foarte bine. Asa ca sint destul de optimista: in citeva luni, sper sa iti scriu pe blog de pe alte meleaguri :)
Si daca Europa nu merge, am plecat in Noua Zeelanda ;)
In SUA nu, te rog, acolo e fascism, dar in alta forma. In Noua Zeelanda suna bine :)
Oricum ar fi, sper sa iti fie bine si sa ma indrumi apoi si pe mine :))
Dar, pana atunci, Sarbatori Fericite!
Asteapta sa gasesc eu motive :), intr`un articol in Dilema, cu tema aceasta.