Planta preistorică din centrul oraşului
O rămăşiţă a florei de 100 de milioane de ani se regăseşte la Grădina Botanică din Cluj-Napoca. Cercetătorii văd planta ca un paradox. Tumboa este pe tot parcursul vieţii, circa două mii de ani, în stadiul plantei care încolţeşte.
Gimnospermul pe cale de dispariţie, expus în Cluj-Napoca, este o adevărată fosilă vie. Ocrotită de legi internaţionale, planta este considerată relict mezozoic, fiind considerată una dintre cele mai bizare plante de pe Pământ. Tumboa se mai numeşte şi Welwitschia mirabilis, denumire ştiinţifică latină care înseamnă „extraordinar, minunat”.
Se află la Cluj de peste 100 de ani
Nimeni nu ştie cum planta a ajuns să fie expusă la Grădina Botanică „Alexandru Borza” din Cluj-Napoca. „Nu am găsit nicăieri în istoria grădinii noastre notiţe despre ea. Nici Alexandru Borza nu a scris despre începuturile fosilei aici”, ne-a explicat Felician Micle, directorul de onoare al instituţiei. „Din câte ştiu eu, în 1902 a fost adusă la Cluj de către Universitatea Maghiară de pe atunci, dar Grădina Botanică a fost înfiinţată abia în 1920”, a mai declarat acesta. Alături de planta de 75 de kilograme este expusă şi perechea sa, o femelă de dimensiuni mult mai mici, iar în una din serele grădinii au fost plantate, acum 15 ani, două plante din aceeaşi specie. Acestea nu depăşesc, desfăşurate, mai mult de un metru.
Cercetătorul Chris Bornman a scris în cartea sa, „Welwitschia-Paradoxul Paradisului Uscat”, că botaniştii s-au aflat mereu într-o adevărată dilemă în ceea ce priveşte planta. „Dintre cele aproximativ 375.000 de specii de plante cunoscute de om, nici o altă plantă nu a reuşit să trezească atât de mult interesul botaniştilor precum tumboa, punându-i într-o mare dilemă când a trebuit clasificată“, a notat cercetătorul.
Un supravieţuitor extraordinar
Frunzele plantei care trăieşte chiar şi două mii de ani nu se usucă şi nu cad niciodată. Ele continuă să crească pe toată durata vieţii. Când a fost desfăşurată, o frunză avea peste 8,8 metri lungime.
Pe meleagurile Africii, temperaturile din timpul zilei ating 40°C, urmate apoi de frigul aprig şi vânturile nopţii. Deşi majoritatea plantelor depind în totalitate de rădăcini pentru a absorbi apa din sol, tumboa trăieşte altfel. În deşertul Namib, cantitatea medie de precipitaţii nu depăşeşte 25 de milimetri pe an. Uneori nu plouă deloc ani întregi. În astfel de condiţii, planta continuă să crească, frunzele rămânându-i verzi.
Oamenii de ştiinţă îi intrigă de mult acest lucru. În cele din urmă, s-a descoperit că secretul plantei constă în capacitatea frunzelor de a absorbi umiditatea din ceaţa matinală adusă de vânturile care bat cu regularitate dinspre coastă.
Caracteristici
Welwitschia mirabilis este singura specie a genului Welwitschia şi a familiei Welwitschiaceae. Ea se deosebeşte atât de mult de orice altă plantă, încât oamenii de ştiinţă au încadrat-o într-o familie şi un gen în care ea e singura specie. Ea este răspândită numai în sud-vestul Africii, în zona deşertică a Namibiei. Specia este extrem de veche, fiind o rămăşiţă a florei de acum 100 de milioane de ani. Denumirea speciei a fost dată în onoarea doctorului Friedrich Welwitsch, cel care a descoperit-o în anul 1860.
Articol publicat in ziarul Adevarul. Vedeti aici mai multe articole publicate in presa scrisa si online de Radu Neag
Citeste si:
Poti urmari comentariile la aceasta postare prin RSS 2.0. Adauga un comentariu mai jos sau printr-un trackback de pe site-ul tau.
