Despre ziaristi
Un editorial pe care-ti vine sa-l pui pe perete, scris de Lelia Munteanu, m-a facut sa imi reamintesc ce inseamna sa fii ziarist si sa uit ce a devenit, de fapt, presa astazi. Textul integral il gasiti aici, iar mai jos mi-am permis sa postez o parte din el – fara acordul autorului, dar nu-mi pasa daca ma da in judecata, deoarece imi place prea mult :)
***
Lelia Munteanu. Foto: www.gandul.info
Scriu textul ăsta pentru toate ţigăncile împuţite şi toţi găozarii care se aruncă în fiecare dimineaţă în apele murdare ale realităţii româneşti, pentru cei care şi-o iau pe cocoaşă la manifestaţiile de stradă, pentru cei care sprijină poarta partidelor până târziu în noapte ca să obţină o declaraţie ineptă de la vreun politician firoscos, pentru cei care, cu un covrig în mână, păzesc cârciumile de lux, aşteptând să iasă câte un Important cu scobitoarea între dinţi să le zică ce şi cum despre lume şi viaţă, scriu pentru cei care se împrumută de la o leafă la leafă.
Ziarist e ăla pe care îl dau jos pompierii din barcă la inundaţii, care bântuie oraşul pe caniculă, care transmite în redacţie cu stresul să prindă prima ediţie şi şefii îi schimbă titlul şi-i ciopârţesc materialul cum cred ei mai bine.
Ziarist e ăla care trece prin viaţa lui ca acceleratul Bucureşti-Ploieşti prin halta Româneşti, fără să oprească.
Ziarist e ăla căruia i s-a dus smalţul la cadă şi mâine trebuie să scrie despre noile modele de jacuzzi.
Ziarist e idiotul ăla care transmite din tomberonul cu aviare, din râtul porcinei şi tu-l iei la mişto că nu-şi găseşte cuvintele.
Ziarist e ăla care te plimbă prin Wonderland când copiii lui au muci şi febră.
Ziarist e ăla care a visat, ca şi tine, să schimbe lumea şi, noaptea târziu, când ajunge acasă şi bate ca un dement în geamul buticului din colţ să deschidă şi să-i dea o pâine, observă că a mai trecut o zi, aceeaşi mereu, ştergându-şi spaimele pe sufletul lui de rumeguş.
***
Nu prea seamana cu ce se intampla in prezent…
Citeste si:
Poti urmari comentariile la aceasta postare prin RSS 2.0. Adauga un comentariu mai jos sau printr-un trackback de pe site-ul tau.
preferatul meu:
Ziarist e ăla care s-a dus la o şcoală de vară cu lăutari, la o paranghelie politică: „Ce viaţă frumoasă ai!“, i-am zis. „Bagă marfă, 3500 de semne!“. Şi mi-a răspuns: „Până-n doişpe. A murit tata“. Şi l-am iertat pe piţifelnic, deşi corect era „douăsprezece“.
de cîte ori ziariştii uită ce e aia viaţă personală pentru că trebuie să “bage marfă” la ziar?
Cred ca raspunsul corect este: de cate ori e nevoie…
pai ba prodan, daia e ziarist, sa nu aiba timp! nu?
pai prodane, daia a ales ziaristica ca sa nu aiba timp. nu?