Ce este constiinta?
In presa, se intampla deseori ca deciziile sa le iei in fractiuni de secunde. Un jurnalist e obligat sa stie cand un subiect este de interes ori ba. In unele cazuri, cand ai timp sa intorci capul in stanga si in dreapta, intre cele doua miscari ai timp sa te gandesti la consecinte. Cand intervine constiinta si totul se bazeaza pe ea, consecintele ar putea avea urmari la care nu te asteptai inainte. Constiinta unui jurnalist include experienta, profesionalism, rapiditate, sinceritate, obiectivitate. Nu e sentimentul acela de tristete dupa ce, ca elev, ai luat o nota mica la scoala. Nici cel pe care il ai daca nota ta e mare.
Ce e, de fapt, constiinta? In presa, e unicul sentiment care ne ajuta si ne indeamna sa ne coordonam pasii, miscarile, sa luam deciziile care stau in spatele titlurilor din ziare ori a postarilor de pe blog.
Tibi Farcas ma indemna mereu sa imi urmez constiinta. Nu stiu cum sa o controlez si nu stiam nici atunci, dar o urmam.
Mihnea Maruta vorbeste intr-un interviu, printre altele, despre constiinta. Iata si doua citate:
(…) primeşti un telefon în care ţi se spune să nu-l ataci pe candidatul X. Ce faci? Dacă eşti redactor-şef, ai trei variante: asculţi, ca să-ţi păstrezi jobul, sau pentru că te gândeşti că în alte locuri e mai rău sau că “trece şi asta, e un compromis minor”, demisionezi sau faci mai departe cum îţi dictează conştiinţa.
Prefer să rămân şomer decât să mă angajez doar de dragul angajării; nu mai am nimic de pierdut decât conştiinţa.
Ne ghidam atat de mult dupa acest sentiment, iar deciziile noastre sunt afectate atat de tare de aceasta senzatie. Ce inseamna, insa, constiinta? Ce facem cu ea in presa? Ne face bine ori ne face rau?
Citeste si:
Poti urmari comentariile la aceasta postare prin RSS 2.0. Adauga un comentariu mai jos sau printr-un trackback de pe site-ul tau.
Ne face bine, dar si rau. E cu dus-intors. Nimeni care a avut constiinta nu s-a imbogatit si nici in politica n-a avut succes. Sau nu stiu eu nici macar un caz.
Mereu auzi, in redactii sau la bere, ca daca nu iti place pleci. La fel, nici eu nu am auzit de vreun caz in care un jurnalist sa demisioneze din acest motiv.
Nu ca vreau sa ma laud, Radu, dar eu am plecat din 2 redactii din acest motiv. De la Ziua de Cluj in 2005 si de la Cotidianul in 2008. Si nu am ramas fara job dupa aceea. Iar cind am decis sa ies din presa, am iesit cu capul sus si din proprie initiativa, nu pentru ca as fi ramas fara oferte.
Felicitari atunci, nu am stiut ca e asa :) Dar tema noastra este “constiinta”.
Ce inseamna constiinta pentru tine? In presa.
Iti raspund pe blogul meu, ok? ca se anunta o poveste mai lunga ;)
ok. multumesc :)
Ma bucur sa vad deschisa o asa tema.
Cred ca e si f necesara.
Cu atat mai mult ma bucur cu cat constat pe zi ce trece ca presa clujeana este ca si inexistenta.
Va tin pumnii in destzelenirea Jurnalimului clujean.
Cititor de presa. Si fost clujean
Multumesc si multumim. Sper sa o ducem la bun sfarsit. Si sa nu ne pierdem constiinta :)
Va tin pumnii !
Ca fost clujean (timp in care mi-am purtat constiintza si eu prin UBB si nu numai), nu vreau decat sa vad ca urbea universitara isi pastreaza blazonul.