Foto: Clujeanul

În perioada în care era student, Emil Boc căuta să câştige bunăvoinţa membrilor PCR prin omagii aduse acestora. La sfârşitul anului 1987, premierul îşi manifesta hotărârea de a participa direct la devenirea comunistă a ţării. Cercetătorii epocii cunosc motivul: activiştii erau clasaţi deasupra celorlalţi.

Emil Boc a semnat în vremea studenţiei un text omagial la adresa PCR, publicat în ziarul local al partidului . Articolul, intitulat „Hotărârea de a participa direct la devenirea comunistă a patriei”, a apărut în data de 10 decembrie 1987 în „Făclia”, ziarul Partidului Comunist Român din Cluj.

Solidar faţă de PCR

Textul, găzduit în pagina a treia a ziarului, era prilejuit de apropierea Conferinţei Naţionale a a PCR şi făcea parte dintr-un grupaj în care lideri ai mai multor categorii socio-profesionale îşi exprimau adeziunea faţă de programul partidului comunist.

De altfel, Boc a fost o perioadă vicepreşedintele Consiliului Uniunii Asociaţiilor Studenţeşti al Universităţii “Babeş-Bolyai” şi şeful Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din România, filiala Cluj, potrivit expertului Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România (IICCR), Mihail Bumbeş.

Alături de Emil Boc, în aceeaşi pagină, mai semnau prim-secretarul Comitetului Judeţean Cluj al Uniunii Tineretului Comunist şi o liceeană, în numele elevilor clujeni.

Activiştii o duceau mai bine

Sistemul de promovare şi avansare al studenţilor din perioada comunistă se făcea pe criterii ideologice. „Era simplu, activiştii erau clasaţi deasupra celorlalte categorii de persoane şi beneficiau şi de alte lucruri şi posturi bune”, ne-a spus Marius Oprea, preşedintele IICCR. „Asta era singura cale de a ajunge sus”, a completat Oprea.

Pe de altă parte, PCR căuta studenţi de seamă, dar nu pe cei mai buni. „Cei din PCR se fereau de mediocrităţi, dar nu vroiau nici genii, deoarece ajungeau să fie depăşiţi intelectual de cei tineri. Aş spune că erau <<selectaţi>> cei cu note între 8 şi 9”, precizează preşedintele IICCR.

S-a implicat şi a ajuns sus

Potrivit lui Mihail Bumbeş, Emil Boc a deţinut funcţiile de preşedinte şi vicepreşedinte între 1987 şi 1989. „Se făceau alegeri, iar cei care se implicau şi dădeau dovadă de un interes aparte faţă de partid ajungeau sus”, a spus expertul IICCR.

„Studenţii buni de atunci erau îndemnaţi să între în politică, dar nu erau obligaţi. Cei care o făceau, însă, duceau un trai mai bun”, îşi aminteşte directorul Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj-Napoca, Doru Radosav. ”Costum, cravată, geantă diplomat. Astfel arătau studenţii din Uniunea Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din România. Se ştie că toţi membrii UASCR-işti au ajuns şefi sau cadre didactice”, a completat directorul.

În urmă cu şase ani, Emil Boc negat că ar fi autorul articolului apărut în Făclia şi a dat vina pe „duşmanii politici”, cu ajutorul cărora apăreau astfel de texte la comandă.

Limbaj de lemn

Iată o mostră din discursul premierului din în urmă cu 21 de ani: „Acum, când întregul popor se pregăteşte să întâmpine prin fapte de muncă marele eveniment din viaţa partidului, unitatea tuturor cetăţenilor ţării reliefează înalta răspundere ce ne revine fiecăruia în parte faţă de destinul nostru revoluţionar. În acest climat de profundă angajare şi răspundere, nu vom precupeţi niciun efort pentru a ne putea onora cu cinste de nobilele misiuni ce ne revin, pentru a întâmpina Conferinţa Naţională a Partidului cu bogate şi frumoase rezultate, alături de angajamentul solemn al participării noastre. Latura politico-ideologică are mfnirea să creeze în rândul studenţilor atmosfera înţelegerii profunde a dimensiunii politicii partidului şi a statului nostru”.

„Noi, studenţii Universităţii clujene sîntem hotărâţi să ne intensificăm eforturile, în domeniile noastre de muncă” - Emil Boc, student

Articol publicat in ziarul Adevarul. Vedeti aici mai multe articole publicate in presa scrisa si online de Radu Neag

Citeste si:

• Juriul miserupe (4)
• Doi pasi simpli sa ajungi in Dubai (P) (0)
• EDITORIAL | Revolta (2)
• Fotografiile anului 2011 (2)
• Nu e nicio revolutie (9)