TweetMajoritatea dintre noi am auzit de criza la televizor, am citit despre ea in ziare ori ni s-au ascutit urechile cand a fost pomenita la radio. Criza economica a devenit, pentru majoritatea muritorilor de rand, un produs media, o intoxicare care ne umple timpul incat vietile personale ne sunt invadate de griji, frica si precautie. Ne trezim in criza, ne urcam in autobuz in criza, compostam biletul cu gandul la criza, nu mai dam randament la serviciu din cauza crizei. Gandul ne e la un singur lucru, la fel cum toate posturile de stiri din tara ne ofera zilnic emisiuni, stiri sau simple informatii despre criza economica mondiala.

Doar printr-o cautare pe Google dupa criza economica gasim aproape doua milioane (2.000.000) de rezultate. Dar daca am fi trait intr-o epoca in care media nu ar fi existat? Sa nu fi existat ziarele, iar tehnologia sa nu ne permita sa adormim in fiecare seara stresati din cauza stirilor care contin acest cuvant mai mult decat a fost pomenita vreodata Elodia?

Daca e sa privim realist viata de zi cu zi, nu ne ajuta cu nimic aceste informatii abundente. Stim cu totii ce simtim cand le auzim, iar de asemenea realizam ca nu ne fac viata mai colorata in absolut nicio privinta.

Va propun, astfel, un test de imaginatie. Inchideti televizoarele, opriti computerele si puneti deoaparte ziarele. Stingeti si radioul, relaxati-va si ganditi-va la ceva frumos. Incepand de acum, considerati ca nu ati auzit de criza economica decat foarte vag, de la vecini ori colegi de serviciu, insa nu va pasa.

***

E abia ianuarie, insa mirosul diminetii aduce in casa un aer proaspat de primavara si imaginea ghioceilor ce au rasarit deja in fata blocului reinvie optimismul care te caracterizeaza. Cafeaua e mai buna decat intr-o zi ploioasa si posomorata. Dupa ce iesi de la dus ai timp si de micul dejun, dupa care fugi in statie sa prinzi autobuzul care te duce la locul de munca.

Calatorii iti zambesc cu totii. Chiar ii oferi un capat de bilet unui tanar care nu a mai reusit sa isi cumpere unul. Te gandesti in continuare la ghioceii din fata blocului, iar in minte iti vin ganduri frumoase, din copilarie. Abia astepti sa ajungi la locul de munca, sa fii iar intre colegi, sa purtati conversatii amuzante si sa realizati lucruri demne de laudat pentru companie. Discutiile sunt in toi, iar subiectele de conversatie vin rand pe rand, ca in perioada liceului, dupa vacanta de vara.

Ti-ai terminat repede treaba, iar timpul liber te astepata cu bratele deschise. E destul de placut afara, incat iti permiti sa te asezi pe o banca in parc, sa deschizi cartea preferata si sa recitesti, din nou, fragmentele preferate. Iti dai seama ca o plimbare este binevenita, astfel o iei la pas, prin centru, admirand orasul. Zambesti si toata lumea iti zambeste. Copiii bat mingea la coltul strazii, unii batranei fericiti impart flori trecatorilor, iar splendoarea zilei te acopera cu o melancolie coplesitoare.

Ajuns acasa, te asiguri ca ghioceii din fata blocului sunt la fel de gingasi, iar linistea din apartament incepe, incet incet, sa te surprinda. Adormi…

La un moment dat tresari, in casa e intuneric si linistea din incapere s-a transformat intr-o galagie umilitoare. E doar in mintea ta, nu s-a intamplat nimic, iar de asta iti vei da seama cand vei constientiza ca, de fapt, ai avut un cosmar.

Ai visat ca lumea e cuprinsa de criza, televizoarele iti repeta asta non stop, oamenii la radio urla, ziarele se scriu cu aceleasi cuvinte – criza economica -, iar zambetele tuturor au fost inlocuite de fete posomorate, stres si teama.

***

Suntem, intradevar, prea stresati. Tind sa cred ca nu din cauza crizei, ci din cauza faptului ca “unii” vor asta. Am ajuns sa fim dati afara fara niciun motiv, la finele contractului fiind scris, mare, criza economica. Am ajuns sa uitam de noi, de persoanele iubite si de frumusetea zilei. De oameni, zambete, dor si prietenie. Daca s-ar putea, ne-am scoate ochii. Mi-e teama sa o spun, dar cred ca vom ajunge si acolo, atata timp cat criza e la moda.

Mai teama imi e, insa, de faptul ca vom ajunge la un moment dat sa ducem dorul crizei. Sa ne obisnuim atat de mult cu ea incat, intr-o buna zi, sa fim stresati din cauza ca nu vom sti ce sa facem dupa ce se va termina.

Va invit sa va imaginati: Cum va arata viata dupa criza?

——-

UPDATE Mara a deschis seria raspunsurilor cu un comentariu interesant si destul de dureros pentru unii dintre noi: Ce ne-am face fara criza? Daca nu ar fi criza am fi pusi din nou in situatia de a ne asuma propriile greseli.

Va astept, in continuare, cu idei in ceea ce priveste viata dupa criza.

Citeste si:

• Ei cu ei, eu cu voi (9)
• Presa pentru Mile Carpenisan (2)
• Cum va “ajuta” Tişe presa locala (UPDATE) (22)
• Cum poti, oare, sa nu te indragostesti? (4)
• Cum fac jurnalistii romani presa a la National Geographic (6)