De unde vin eu
De unde vin eu e mereu soare si miroase a flori de cires. Cadrele surprinse in poze sunt mai colorate ca oriunde, copiii cresc intr-o lume nascuta acum cateva secole iar batranii nu se imping in autobus. Strazile sunt curate, blocurile nu sunt gri iar verdele ierbii e mai intens decat Photoshop-ul il poate face.
De unde vin eu exista o cetate medievala veche de aproape un mileniu, insa istoria orasului a inceput cu mult timp inainte, aici fiind prezenta cea mai puternica fortificatie dacica de pe cursul mijlociu al raului Tarnava Mare. Turnul cu Ceas al cetatii este pazit de alte 9 turnuri (Turnul Tabacarilor, Turnul Cositorilor, Turnul Aurarilor sau Giuvaergiilor, Turnul Frangherilor, Turnul Macelarilor, Turnul Croitorilor, Turnul Cizmarilor si Turnul Fierarilor). De unde vin eu se afla singurul colt de Rai de pe continent, aici aflandu-se singura cetate locuita din Europa de Sud-Est. Cei peste 32.000 de locuitori au auzit de legenda lui Vlad Dracul, care a locuit in casa din cetate care-i poarta astazi numele. Povestile cu vampiri spuse in universul stravechi de aici au creat pana acum numeroase filme, videoclipuri si publicatii.
De unde vin eu, mireasma cetatii medievale aduce astazi unul dintre cele mai romantice locuri din tara. Tot aici se afla si liceul Haltrich, construit in varful unui deal, alaturi de o biserica impresionanta. Tinerii care urmeaza cursurile acestui liceu urca si coboara zilnic cele 176 de scari acoperite. Pavajul de pe strazile cetatii au sustinut talpile a mii de turisti si au carat in spate sute de ani de istorie.
De unde vin eu exista un impresionant festival de arta medievala, care se desfasoara anual chiar in inima cetatii. Costumele medievale in care sunt imbracati oamenii, manifestarile artistice pline de amintiri vechi de o mie de ani, dar si de entuziasm tineresc compun o minunata atmosfera. Pentru toti locuitorii orasului din care vin eu, vacanta de vara din vremea tineretii inseamna Festivalul Medieval, 3 zile de muzica veche si sunet de chitara. Cei mai multi aici au mancat pentru prima data celebrul kurtos kolacz si au baut prima bere dupa ce si-au umplut burta cu o portie de mici la gratar.
De unde vin eu pasarile nu migreaza, Internetul nu e la moda iar tinerii nu au conturi pe Hi5 sau MySpace. In acest oras medieval sunt 7 fete la un baiat. Institutiile de invatamant sunt infratite, liceele joaca in aceeasi hora iar materiile sunt predate in limba romana. Cluburile nu traiesc mult, fetele nu se dezbraca pe ringuri si baietii nu o ard la colturi. In acest oras nu se scriu ziare, deoarece lumea nu moare, de politicieni nu s-a auzit iar sportul e departe de primele dorinte de pe listele locuitorilor. Masinile scumpe doar traverseaza orasul, fitele nu isi au locul si numaratul banilor se face dupa zile grele de munca.
De unde vin eu tinerii stau in parcuri pana noaptea tarziu, povestesc in liniste, mananca seminte si nu se imbata. Serile de distractie sunt petrecute la cate unul acasa, cu 2 litri de suc si cateva tavite cu sticks-uri pe masa. Indragostitii isi cer prietenia, rosesc la un sarut si fluiera de fericire dupa fiecare minut petrecut alaturi de perechea aleasa. Vara, mai ales, se iese la gratar pe malul Tarnavii, se pescuieste si se mananca porumb copt in jarul unui foc aprins cu ajutorul catorva crengi uscate de razele incinse ale soarelui de august. Iarna se merge cu sania pe dealuri, ori cu sacul pe potecile necuratate din cetate.
De unde vin eu exista 4 anotimpuri. Primavara aduna toti liceenii pe bancile din centrul orasului, multi dintre ei luand parte la curatenia de dupa iarna. Pomii infloresc in ciuda poluarii produse de cele 100 de masini prezente pe strazile burgheze iar florile modeleaza design-ul moale al cetatii. Vara te cheama la plimbari cu bicicleta, pe trotuarele late care tin de urat, de fiecare parte, soselei care leaga cele cateva cartiere. Seara este momentul povestilor inventate, a hainelor murdarite in fund si in genunchi de la statul pe jos, a plimbarilor linistite pe potecile tacute ale vechiului oras ori a dansatului in ploaie. O data cu venirea toamnei incep amintirile din vacanta de vara, povestite in salile de clasa inainte de inceperea orelor. Anotimpul ii scoate pe parinti in gradini ori in fata blocurilor, unde se arata mai harnici ca niciodata. Tractoarele se aud de la un kilometru iar carutele mai sunt inca trase de cai pe drumul european 60 care strabate oraselul. Iarna aduce pofta de mancare, desfacutul borcanelor puse peste vara/toamna si sentimentul placut pe care il lasa adesea dezghetatul mainilor dupa ore intregi petrecute in compania fulgilor de zapada.
De unde vin eu se afla orasul care poarta numele de Sighisoara. Aici, visele inseamna realitate, trecutul istoric nu este invadat de nicio idee politica din zilele noastre, locuitorii au cei 7 ani de acasa iar mediul inconjurator contrazice documentarele imbibate de subiectul incalzirii globale. De unde vin eu e monotonie doar daca ai apucat sa cunosti ipocrizia de dinafara. De unde vin eu e un oras sensibil, un punct imun pe o harta patata de inselatorie, cruzime si calomnie. De unde vin eu exista legende, eroi si povesti de groaza in schimbul razboaielor, banilor si a scamatoriei existente in restul lumii. De unde vin eu e liniste, pace, prietenie, incredere si iubire. De unde vin eu nu mai vine nimeni.
Citeste si:
Poti urmari comentariile la aceasta postare prin RSS 2.0. You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.
frumoasa prezentare, multi si`ar dori sa vina de acolo, sa se intoarca tot acolo..nu ne ramane decat sa profitam de timp si sa cunoastem latura mai putin afectata de “ipocrizia de afara”. avem nevoie. mare nevoie chiar. :)
prezentarea ta a facut sa se accentueze dorul de oras si abia astept sa vina luna mai sa-mi continui traditia, in devenire, sa ma bucur un weekend de zona respectiva
@dyutzza: sincer eu nu mi-as dori sa ma intorc acolo, deoarece am calcat in ipocrizia “de afara” si astfel am devenit unul ca toti ceilalti, fara dor de casa si exasperat de monotonia pe care o gasesc acolo. din pacate
@psaico: imi amintesc ca spuneai de vizita pe care o vei face in Sighisoara. o sa ai ce vedea si mai ales ce fotografia. pentru cei “de dinafara” acel oras e minunat. o spun din punctul de vedere al zecilor de persoane care mi-au spus cat de “wow” e orasul. vacanta placuta :)
am avut ocazia sa vizitez orasul acum cativa ani.un singur lucru regret: ca nu m am mai intors.am stat in jur de 10 ore acolo si a fost minunat.da fapt cred ca imi plac toate orasele inafara de bucuresti.
Am promis de prima oara cand am fost la Sighisoara ca ma voi muta acolo atunci cand voi iesi la pensie. Nu stiu de ce m-am gandit la batranete cand am fost la Sighisoara…era primavara, pomi infloriti, soare firav si multa tinerete pe fetele celor din jur. A doua oara era toamna, eram trista cand am ajuns, dar am cules din cetate o nostalgie blanda care sa ma tina mereu aproape de acele locuri. A treia oara nu stiu cand va fi, dar nu voi lasa sa treaca atat de repede timpul petrecut acolo. E orasul meu preferat, din orice punct de vedere…
pentru o viata dupa pensionare e locul perfect. pana atunci insa, din punctul meu de vedere, e cam pustiu pentru a face ceva, pentru a creste, pentru a avea un job ok si pentru a fi fericit. din celelalte puncte de vedere e frumos, mai ales la privit
si eu vin de unde vii tu!
dar am plecat mai departe de hotarele noastre si tot asa am gasit orasul dupa ce m-am intors. E un loc pe care numai noi sighisorenii il gustam cu adevarat si degeaba zic altii ca e frumos si idilic pt ca noi o simtim…nici nu trebuie sa fim acolo si stim ca ne urmareste. Fara festival si concerte tot o vom iubi pe draga batrana sighisoara care stie tot si nu se plange de nimic!
Ai dreptate. Desi eu simt parca de fiecare data cand ma intorc acolo ca ce a fost mai viu si mai frumos s-a stins ori continua sa se stinga. Lumea a plecat, tinerii nu se mai simt tineri iar batranii nu fac altceva decat sa viziteze vechea piata mare din centru ori sa mearga la biserica atat cat ii tin picioarele.
Iubesc Sighisoara la fel de mult ca si Mediasul, orasul meu natal. Aproape tot ce ai scris aici a trezit in mine amintiri frumoase, prieteni frumosi, ani frumosi. :)
Aproape totul este adevarat :)