Despre presa, cu tineri si/sau prosti
Nu m-am intors bine din concediu si am si dat peste numeroase comentarii, declaratii, interviuri si comparatii prin care tinerii din presa sunt facuti (in cel mai simplu mod) prosti. Pe fata. Prosti, care nu stiu sa scrie, nu cunosc limba romana, nu au ce cauta in presa, nu se stiu descurca etc.
Problema era foarte uzata si acum un an, cand am intrat eu in presa, iar de atunci se mai comenteaza pe alocuri ca majoritatea tinerilor care ajung sa scrie nu stiu pe ce lume traiesc, isi dau cu stangul in dreptul si “argumente” asemanatoare.
Oare aceasta problema sa fie in curtea tinerilor? Oare acei oameni cu “experienta”, care in urma cu 4-5 ani cand au intrat in presa (da, majoritatea considera ca au experienta dupa 3-4-5 ani in presa), au dat din prima zi deschideri de ziar, au scris cel mai corect dintre toti colegii si au fost cei mai destepti din generatie?
Raspunsul e nu. Iar cel mai bun argument al meu e… forumul APPC. Toti se cearta ca niste copii, redactori-sefi si jurnalisti din toate colturile Clujului care si-au pierdut simtul umorului, se bat in titluri si in idei, nu aduc nimic concret in fata tinerilor (prostilor) si se cearta ca la usa cortului. Multi dintre acei oameni cu experienta cred despre noi, tinerii, ca modul in care scriem materialele este unul indescifrabil, intors pe dos si, desigur, prost. Totul se leaga de cuvantul prost. Esti, ai fost si vei fi prost. Ca tot veni vorba de forumul APPC, acel loc unde membrii “discuta” (mai degraba seamana a cearta care se lasa cu bataie – noroc ca toate astea se intampla in lumea virtuala), ma intreb ce proiecte si intentii bune sau foarte bune au avut cei care au o experienta de 3-4 ani in presa. Va intrebati si voi? E mai simplu sa ii faca pe altii prosti.
(nota: sper ca nimeni din cei care citesc acest post sa nu il/o ia personal, nu reprezinta un atac la persoana si nici nu am vreun motiv sa acuz APPC; asociatia a fost mentionata doar ca exemplu)
Lasand descrierile la o parte, am sa reiau, in mare, ceea ce am avut de adaugat si pe blogul lui Mihai Prodan.
Asteptam ca tinerii sa fie totusi sprijiniti, nu jigniti (atunci cand fac primii pasi in presa). Asta ar trebui sa faca toate redactiile care “iau” tineri, APPC-ul, jurnalistii vechi si cu experienta etc. Stim ca lucrurile au degenerat, ca tinerii fac greseli (asta fac toti tinerii in majoritatea domeniilor), dar sa nu repetam sa spunem asta, e foarte usor sa dam din gura cu totii.
De ce nimeni nu ia initiativa? Sa ii invete. Sa le spuna babeste ce si cum. Asa am invatat si asa vom invata cu totii, nimeni nu se naste cu 4 ani experienta in presa. Daca nici asa nu se poate, sa ii spuna in fata, pe nume, ca e prost si ca trebuie sa se trezeasca. Eu unul m-am saturat sa fiu in categoria tinerilor, care sunt facuti incapabili de catre cei “experimentati”, care dupa cativa ani in presa isi permit sa arunce cu flegme in stanga si in dreapta. Nu e bun? Da-l afara, spune-i ca nu are ce cauta in presa. Poate se va trezi sau poate isi va cauta altceva de lucru.
Nu mi se pare normal ca cei cu experienta si cei care se autocaracterizeaza profesionisti sa isi permita sa vorbeasca de cine vor cum vor. Acesti indivizi se poarta ca niste vedete cand e vorba de altii, sunt mandri de semnatura lor si se aranjeaza cat mai apropiat cu putinta fotografiei ce apare langa textul editorialului semnat cu o zi inainte, pentru ca tot Clujul sa ii recunoasca pe strada. Acesti indivizi se poarta ca niste copii, insa, cand e vorba de ei, se cearta, fac scandal, pocesc limba romana si dau un exemplu de tineri amatori in fata cititorilor.
Citeste si:
Poti urmari comentariile la aceasta postare prin RSS 2.0. You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.







radu baby, de parca nu ai sti, tinerii in general sunt inapti de a face fata unor probleme din societatea contemporana, nu neaparat in domeniul media. si asta evident, este datorita lipsei de interes fata de sistematizare si motivare in ceea ce priveste maturizarea unui adolescent. suntem produsul societatii si al mentalitatilor. debusolati la infinit si nehotarati, fie naivi, fie teribilisti… nu suntem asa ca ne-am trezit noi sa fim altfel decat au fost stramosii nostri, ci pentru ca asta ne-au aratat ca nu au avut ei si ni s-a parut mai interesant decat ce li s-a oferit… e inutil sa dezbati idei preconcepute si mentalitati expirate.
hai te pup :)
am uitat sa precizez, “sunt inapti” trebuia in ghilimele, referindu-ma la parerile “Expiratilor Atotstiutori” ;) Peace out :P
Ce vroiam sa subliniez e faptul ca mai bine se plang ei de noi ca suntem prosti decat sa ne plangem noi de ei ca nu isi dau deloc silinta in a ne invata ceva. Dar cu toate astea m-am invatat inca din facultate.
“De ce nimeni nu ia initiativa?” – îţi pot da un exemplu de redacţie unde tot timpul sunt invitaţi studenţi la jurnalism care au ocazia să facă meserie… dacă vor :D.
Culmea pentru o facultate de profil e că procentul celor care vor e destul de mic, dar există. E muuullt mai bine decât acum câţiva ani, când din 15 studenţi în practică la radio, 13 au început prin a cere voie să intre pe messenger.
Cât despre reproşurile gen “proşti”, de obicei aş zice că atunci când o mulţime de elevi sunt “proşti”, de vină e profesorul.
Nu vorbeam de cei care nu vor, ci de cei care deja o fac. In rest, de acord cu tine.
Sunt de acord cu Andrei, are dreptate cu tinerii jurnalisti.
Dar sincer, presa de calitate din Romania se transforma in presa de consum. Eu zic ca tinerii vor calitate (bine, asa cred), si nu au unde sa o dezvolte. Oamenii cauta altceva, deci si presa trebuie sa fie pe masura, sa se plieze. Din pacate.
sper ca nimeni din cei care citesc acest post sa nu il ia personal,
no comment
Nicoleta, la ce te referi? Daca e vorba despre acorduri, la vestita facultate despre care am mai discutat am invatat (da, s-a si invatat la facultatea aceea) ca exista si aceasta varianta. Sa il ia personal, adica sa il ia in serios. Cel putin asta spunea cursul de gramatica normativa.
mha piq-ule…eu nu prea am legatura cu “treaba voastra” (a se citi jurnalism-ul)….eu cu ale mele….dar din ciclul “m-a facut mama poet, si yo am dat la Poli” :P sunt de acord cu tine.Sunt de parere ca nu varsta,sau ma rog o anumita perioada de timp,iti da experientza,maturitate,intr-un anumit domeniu…..ci lucrurile prin care treci. (anumit domeniu poate fi considerata si viata per ansamblu, de multe ori vezi un copil la 18-20 de ani de 100 de ori mai cu picioarele pe pamant decat unu la 30)
So keep on writting,cine stie , poate chiar “te-asculta” cineva ;)
plm cum mai ziceam ! de ce draqu mai exista birou de corectura? cred ca problema e de fapt “ce scriu tinerii” “ce curaj au tinerii sa nu mai deformeze realitatea” aici e problema : pierd controlul masei ? what the fuck !
Exista corectura, insa chiar se intampla ca tinerii in ziua de azi sa foloseasca o limba romana pocita. E drept, se vad multe greseli cand un text ajunge la editor ori la corectura, insa toti facem greseli, mai ales o persoana care a dat pentru prima data ochii cu realizarea unei stiri ori a unui articol. Insa de aici si pana la a generaliza si a ne eticheta ca fiind prosti e o diferenta ca de la cer la pamant. La ce ma refer eu e faptul ca desi uneori tinerii gresesc, nu ii atentioneaza nimeni, sau de putine ori le explica cinva ce trebuie sa faca, cum sa scrie sau unde gresesc.
@Alexh – faptu k există korectură nu înseamnă k îi okei să scrii articole k p mess. Mă interesează în primul rând CE scriu, ce informaţii strâng reporterii, abia apoi CUM le redactează, că asta se poate remedia, dar când primesc câte-un text în care din propoziţie lipseşte predicatul, e dureros de evident că omul ăla nu şi-a recitit capodopera. Şi îi pot arăta cum să folosească altă formulare, dar nu-i pot arăta să nu-şi bage picioarele.
Dacă vreţi să vedeţi cum scriu de fapt jurnaliştii, tineri sau bătrâni, e dureros de simplu – citiţi-le blogurile, unde nu-i editează nimeni, şi cruciţi-vă la “ştiinţa virgulei”. Nu vorbesc de mesaje pe nuşce forum, deşi până şi alea sunt destinate unei comunicări publice, deci ar cam putea să aibă griji la formă.
Vorba Nicoletei, să n-o ia nimeni personal, că se întâmplă peste tot. Eu mă bucur să întâlnesc tot mai des tineri (zise el, cu un picior în groapă :D) care lucrează excelent.
Tot mai mult am senzatia ca in presa mancatoria/dusmania/ura sunt la ele acasa.
Bingo, Petrişor!
Petrisor, eu nu am facut decat sa mai spun inca o data ceea ce sustii si tu intr-o propozitie. Din pacate asa e.
Adevarul este cat se poate de crud. Nu e normal ca un om pasionat si/sau care traieste din scris sa scrie mizerabil din punct de vedere gramatical. Este inadmisibil chiar. Presa este plina de nulitati si oameni fara calitati. De frustrati in general sau de mediocrii in special.
Desi nu ne simpatizam nu pot sa spun decat ca tema pusa in discutie e absolut justa. Dar dupa ce am citit comentariile de mai sus am ramas uimit sa vad ca isi dau cu parerea jurnalisti care se cred batranii satului. Oameni care nu au nici jumatate din experienta mea sau a ta in presa dar care au calitatea ca “au rezistat”. … neti care se cred mici Dumnezei ai presei si care imi dau mie lectii de presa cand ei nu au facut nici jumatate din cate am facut eu. Ei mai au loc pana cand, Bill Gates va inventa scoate un program de corector special pt ziare. Cand acest program va fi scos pe piata … oneti or sa dispara. Lumea o sa isi aminteasca de ei ca de “baietii care puneau virgule”
Problema era foarte uzata si acum un an, cand am intrat eu in presa…
zici tu Radule.
Pai nu e uzata, ca daca ar fi nu ai avea 18 comentarii.
Una peste alta tre sa scriu si eu aici o opinie.
Intai, e clar din comentariile postate ca majoritatea care le-au pus nu sunt jurnalisti. Sau isi inchipui ca sunt. Dar nu sunt.
Se vede din modul in care argumenteaza, putinatatea ideatica, lipsa de experienta si chiar o invidie fata de cei care scriu de ani, si rezista in media.
2. aronet asta, acest Apas al presei, are aici dreptate. De obicei bate campii cu gratie, asa cum a remarcat exceptional Hossu, in critica din FTR. Dar sunt foarte multi dintre voi, cei care ati intrat acum un an in media care asa predau articolele. Si noi, expiratii, mai facem greseli sau scriem prost: din comoditate, din sictir, din lene, din plafonare sau din neatentie si graba de a da subiectul.
Ideea e sa ne perfectionam cat putem mai mult.
3. mie imi pare bine ca ai intrat in APPC si te astept sa fi activ, sa spui ce ai de spus. Tu nu ai prins adevaratele turniruri din primii doi ani de pe forumul APPC dar crede/ma acea terapie in grup a fost ok. De acea forumul acesta e acum linistit. A.., ca a avut loc recent o polemica, crede/ma, nici pe departe nu a semanat cu ce ai scris tu mai sus. Chiar a fost polemica soldata cu decizii in cazul Ines Radu si cu modalitatea de acceptare a fostilor membri care vor sa revina. Conducerea a facut poll, a chemat poporul sa voteze…a ca au facut-o putini asta e, daca nici atat nu sunt in stare unii sa dea un click pe calculator, asta e…nu putem sa o facem in locul lor.
Dar nimeni nu te impiedica sa vii cu idei, proiecte viabile si vei vedea ca vei fi sprijinit. Buna sau rea, asociatia este singura care a facut ceva pt jurnalisti in Cluj profesional. Regret, patronatele ne-au angajat, ne dau salarii contra muncii noastre, dar profesionalizare nu a existat si nici nu exista. Appc a facut cate ceva in astia trei ani. Uitate la proiectele de pe site, ca vad ca sigla ai luat-o.
In rest, ca sa incheiem dracu polemica asta: avem nevoie de “asteptati”, avem nevoie sa sange proaspat, avem nevoie unii de altii ca e mare criza de ziaristi, Ziarist devii dupa ani, poate nici atunci, o spun toti cei cu nume adevarat in media.
In rest numai bine si bafta ca ti-am urmarit activitatea si esti foarte promitator.
Tibi, ma bucur ca ai raspuns. Asteptam si o opinie de-a ta. Am dat exemplul APPC deoarece subiectul despre care am vorbit se refera la noi si nu la tot poporul, deci doar noi, putinii implicati, stim despre ce e vorba. Pe de alta parte, ma bucur ca exista asociatia. Cum spui si tu, e singura care a reusit cel mai mult sa ajute tinerii/incepatorii jurnalisti din Cluj si nu numai. Ce vroiam sa subliniez insa e faptul ca, desi multi dintre noi gresim la inceput, nu suntem sustinuti in redactii. Ba dimpotriva, daca nu intrebi nu poti stii unde ai gresit si astfel ajungi sa faci parte din categoria acelor tineri “prosti” care, desi au trecut de primii ani de presa, raman la acelasi nivel. Nu e vorba de mine, nu ma simt atacat si sper ca nu se simt nici altii, insa ce vreau eu sa spun e faptul ca daca tinerii nu au gura sa intrebe ce/cum e bine, macar sa fie atentionati, iar a doua oara sa nu mai repete greselile facute. Daca ar fi sa scriu acest post astazi sa stii ca nu as face-o, mai ales la cate greseli enorme am vazut in presa (online mai ales) facute de fosti colegi de-ai mei de facultate, care au pasit de cateva saptamani in presa clujeana…
Radu, cam târziu intervin şi eu… dar nu e niciodată prea târziu, dacă bine am înţeles mesajul tău.
E clar… există talente, există tineri cae sunt dispuşi să muncească pentru a reuşi ceva, deşi nu sunt neapărat “croiţi” să fie jurnalişti şi, evident, există şi non-valori. De cealaltă parte, cum spui tu, sunt oameni dispuşi să ajute şi alţii care pun etichete după cinci minute.
Eu, spre mulţumirea mea, am dat, de-a lungul anilor, doar peste JURNALIŞTI dispuşi să ajute. Mă întreb: oare ce s-ar fi întâmplat cu proaspătul student Vasile Racoviţan dacă în prima zi în care a păşit într-o redacţie i s-ar fi spus “oricum nu ai nici o treabă”? Din fericire, nu a fost aşa. Redactorul-şef al Monitorului de Cluj de la acea vreme, Victor Popa, a avut răbdare să îmi explice ce şi cum. Şi, încet-încet, am învăţat să scriu ştiri. Apoi, articole mai ample. Reportaje. Anchete. De toate. Cu ajutorul altora. Altfel, e imposibil.
Greşeli cu siguranţă am făcut, aşa cum fac toţi. Dar faptul că mereu a exista cineva care să îmi explice că am greşit, nu să îmi dea în cap pentru asta, m-a ajutat enorm.
Poate şi pentru faptul că am avut parte de astfel de sprijin, nu reuşesc să îi înţeleg – şi nu o voi face niciodată – pe cei care pun etichete. E treaba lor, fac cum vor. Dar nu consider că procedează corect. Până la urmă, e vorba de meseria pe care o practicăm cu toţii. Dacă ne băgăm picioarele, ce am rezolvat? Care mai e viitorul? Tinerii despre care aminteşti tu ce mai fac? Iar aici, APPC trebuie să intervină.
Mă opresc cu aprecierile la adresa APPC, întrucât nemaifiind membru, aş putea fi subiectiv. Oricum, şi acolo, ca mai peste tot în presa clujeană e loc de mai bine. De mult mai bine.