Tânărul jurnalist al anului, cuşeta şi parcul minunilor
Juriul e deliberat! Felicitari! Sunteti printre cei trei nominalizati la Marele Premiu la sectiunea la care v-ati inscris in concurs.
Freedom House si Edipresse AS, va invita sa luati parte la ceremonia de decerenare a premiilor “Tanarul Jurnalist al Anului 2007”, in cadrul careia va fi desemnat castigatorul Marelui Premiu.
Evenimentul va avea loc joi, 12 iunie, incepand cu ora 18.30 in sala Crown Ballroom a hotelului Crowne Plaza. Ne-am bucura sa va avem alaturi de noi!
Din cate stiu eu, juriul nu poate fi deliberat, dar poate insa delibera. Dar nu ma leg de greselile altora. Acest email l-am primit miercuri dimineata, moment in care nu am sarit in sus de fericire ci am stat pe ganduri. Ma intrebam daca poate fi posibil. De ce? Deoarece la sectiunea la care m-am inscris, Jurnalism Interactiv si Bloguri, am trimis 3 materiale postate pe blog in anul 2007 insa de care nu credeam ca vor fi selectionate pentru a intra in concurs. Iata ca s-a intamplat. M-am inscris cu materialele ce fac parte din campania Rusinea de a fi student, deoarece multe dintre cerintele juriului erau ca materialele publicate sa starneasca reactii si sa aiba un feedback oarecum mai amplu. Cum spune si Mihai pe blogul sau, am concurat impotriva a doi jurnalisti de la Hotnews, Bety Blagu si Miron Damian.
Despre Damian nu am auzit nimic pana in ziua de astazi si nici nu cred ca a fost prezent la hotelul Crowne Plaza joi, in ziua decernarii premiilor. Bety Blagu a castigat, din cate vad acum, Marele Premiu. Desi Ioana Avadani, bloggeritza la Hotnews si persoana care reprezenta juriul spunea ca nu exista un premiu in acest an la aceasta sectiune, in cele din urma o vad mentionata peste tot in materialele de presa pe Bety Blagu ca fiind castigatoare. Din cate am inteles eu, Avadani a spus ceva de genul “in acest an decizia a fost ca niciun jurnalist inscris la aceasta sectiune sa primeasca Marele Premiu. Insa, dupa noi, juriul, daca ar fi sa se dea un premiu acesta ar fi acordat lui Bety Blagu”.
Despre concurs mai pot spune ca organizarea a fost destul de proasta iar regulamentul facut de ei a fost incalcat tot de ei. Dar asta facem in Romania, nu? :) O tanara din Moldova care a participat si a castigat le-a aratat tuturor ca regulile sunt facute degeaba. Un paragraf din comunicatul Freedom House spune ca “participantii nu au dreptul sa se inscrie in concurs cu un material ce a participat si la alte concursuri”. Andreea Archip, domnisoara de la Opinia Studenteasca din Iasi, a castigat Marele Premiu la Tanarul Jurnalist al Anului 2007, sectiunea Reportaj, cu un material inscris in Concursul National Studentesc de Jurnalism desfasurat anul trecut in Cluj-Napoca, conform lui Florin Avram, presedintele Asociatiei Studentilor la Jurnalism din Romania (ASJR), care, fiind cu mine in sala la deceranrea premiilor (multumesc inca o data de prezenta) a recunoscut-o pe concurenta de anul trecut.
Lista cu ceilalti jurnalisti nominalizati dar si cu cei care au castigat Marele Premiu in valoare de 5.000 la fiecare sectiune de lei o puteti accesa aici.
Sigur multi veti crede acum ca sunt invidios pe faptul ca au castigat altii si nu eu. Nu e deloc asa. Deoarece toti ma impingeau din spate miercuri sa merg in Bucuresti la gala de premiere, astfel am gandit si eu si am spus ca va fi o experienta placuta si voi cunoaste oameni. Acesta e motivul principal pentru care am mers in Capitala in care vantul nu inceteaza niciodata sa mai sufle. Dar prin cate am trecut pe drum, in Bucuresti si in majoritatea situatiilor petrecute joi, pot spune ca nu a fost deloc o experienta placuta.
Ziua de miercuri a inceput cu invitatia la gala de premiere din cadrul concursului. Nu imi trecea deloc prin minte sa merg, desi parca ma tenta sa ma aflu inca o data in Bucuresti si sa ma intalnesc cu multi prieteni. Parintii ma indemnau sa merg, prietenii la fel iar de la redactie am primit invoirea (multumesc Cipri) de a lipsi joi.
Am parasit Cluj-Napoca miercuri noaptea, in jurul orei 0. Am gasit cu noroc un loc la cuseta, insa am avut surpriza de a nu putea adormi. Pana in Bucuresti. O noapte pierduta. Atipisem cateva minute dupa Brasov, dar nu cred ca au fost mai mult de 10. Aproape 9 dimineata, iar in Capitala era deja canicula. Oamenii, niste tarani, fugeau (nu stiu unde) ca anormalii, iar daca le stateai in cale aveai sanse mari sa te doboare. Am luat autobuzul 105, care m-a dus pana in Piata Presei Libere.
Au trecut ore intregi pana am gasit o cafenea unde exista si wireless (multumesc Alex pentru indrumari). Dupa ce am baut o cafea mai scumpa ca la Starbucks si mai rea la gust decat cea mai dezgustatoare bautura (ganditi-va voi), mi-am trimis materialele la redactie (cele scrise pe tren) iar apoi am asteptat un semn de la Florin, care urma sa imi spuna la cat ne putem intalni.
In cele din urma am reusit sa vorbesc cu el si mi-a spus ca intra in sedinta. O sedinta lunga, care l-a stors de vlaga iar mie mi-a dat posibilitatea de a admira (not) peisajele din Herastrau. Nu imi venea sa cred ca intr-un parc atat de mare si umblat de atatea persoane sa nu vad pe jos un muc de tigara. Mai ales ca atunci cand stingeam eu una cautam minute intregi un cos de gunoi pentru a arunca mucul. In schimb, parcul minunilor era plin de gâze, furnici, tantari si fel de fel de insecte ucigatoare de nervi.
Dupa cateva ore bune am reusit sa ajungem pe o terasa sa bem o bere (dupa ce Florin sosise), de unde ne-am indreptat catre hotelul Crowne Plaza (de 5 stele spune pliantul). Frumos din partea lor ca au pornit aerul conditionat, deoarece eram sufocat deja de canicula de afara. Uitasem sa spun ca pe Casa Presei exista mai multe antene GSM decat porumbei in gara din Cluj-Napoca (pe vremuri, pentru ca acum le-au pus bete in roate). Evenimentul a inceput la ora 19, cand au fost premiati castigatorii si membrii juriului (mai multe diplome au luat ei decat tinerii jurnalistii).
In Aviatorilor ne-am intalnit cu Maria Tatar (PR Rosia Montana Gold Corporation), alaturi de care am baut o halba de bere diluata cu apa si nu la putin timp dupa am fugit in gara, unde am aflat ca s-a schimbat mersul trenurilor. Deci presupun ca cei care se ocupa de acest mers au hotarat, in timp ce luau masa la pranz, sa schimbe orele de plecare si sosire. De ce? Pentru ca.
Plecare din Bucuresti cu schimbare la Brasov. In brasov am stat 2 ore pana am prins legatura, m-am uitat la un film pe o bordura (la 3 noaptea). Singurele ore dormite au fost intre Brasov si Medias, unde un domn foarte de treaba in loc sa ma trezeasca mi-a tras picioarele jos de pe bancheta. Mi se puteau intampla lucruri si mai urate, deci nu ma plang. La ora 9 am ajuns in Cluj-Napoca, oras dupa care plangeam inca de cand am pus piciorul in Bucuresti.
Ultimul examen din facultate ma astepta la sediul Alpha TV, unde Paul Calin Botez mi-a dat sa fac un script al unei stiri la alegere. Vroiam sa scriu de Bucuresti, insa nu imi venea nicicum in minte o persoana cu care sa fi discutat deschis. Plus ca nu aveam imagini de adaugat in scriptul stirii.
Singurele ganduri care imi treceau prin minte erau legate de mai multi sobolani, care se plimbau liberi pe peronul din Gara de Nord. S-au invatat si cu oamenii si nu mai pot fi speriati nici de galagia pe care o fac trenurile. Au fost singurle momente de liniste petrecute in capitala tarii in care traiesc. Da, admiram sobolanii.
Atat pe drum, in Bucuresti cat si acasa m-a asteptat ceva mai frumos decat un intreg premiu. Sustinerea si felicitarile venite din parte unor persoane fara de care nu as fi vazut nominalizarea asa cum am vazut-o. Parinti, prieteni, sefi, colegi, amici si chiar si necunoscuti. Nu pot decat sa va multumesc, a fost cea mai frumoasa parte din poveste.
Citeste si:
Poti urmari comentariile la aceasta postare prin RSS 2.0. You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.
Tot raul a fost spre bine. Ai ajuns acasa si, pana la urma, nici nu conteaza “Marele premiu” .
Nu conta nici inainte. Am ajuns apoi si la tine iar inainte de asta am vazut si meciul :)
Pana la tarcu minunilor am crezut si eu, da dupa aia e prea de tot. Cu cuseta?
nu inteleg ce e prea de tot si ce e cu cuseta :)
Mda, ce sa zic, e o experienta vazuta de tine. Sa sti insa ca bucurestiul nu e chiar asa rau cum il prezinti tu. Si asta ti-o spune cineva plecat din Alba Iulia si al carui oras preferat ramane Clujul.
Despre premiile FH hehe.. no coment. am fost pe acolo si eu :)
salve s
Evident ca e punctul meu de vedere. Ciudat e faptul ca pana acum imi placea Bucurestiul, de data asta, insa, nu stiu… ceva mi-a schimbat parerea. Oricum nu e problema mea cum arata sau ce se intampla acolo, exista o groaza de locuri in care pot locui in liniste si pace. De exemplu, ca tot veni vorba, Clujul :)
nu am inteles de ce era urat herastraul. ca nu erau mucuri de tigara, sau ca erau gaze? faptul ca erau gaze arata ca in orasul asta putred de poluat din cauza masinilor mai sunt si oaze unde natura e in stare sa traiasca cat de cat armonios. bucurestiul e, cu siguranta, un oras plin de defecte, dar alea nu sunt nici pe departe gazele din parcuri sau antenele de pe casa presei.
Ai inteles gresit. Herastraul mi-a placut. Si e strict opinia mea exprimata mai sus, nu e un material documentat prin care spun ca Bucurestiul e cel mai nasol si mai urat.
“mi-a dat posibilitatea de a admira (not) peisajele din Herastrau” asta spui tu. not-ul ala da de inteles omului ca nu prea ai admirat. ma rog. nu prea conteaza pana la urma. bafta in continuare
oricum, o noapte proasta in tren te poate face sa vezi totul in nuante sumbre. ti-o spune un navetist baia mare-bucuresti:D
@ andreea: Acel “not” are inteles de “nu am admirat nimic deoarece am stat pe aceeasi banca mai multe ore”. Am amintit acea banca in text. Din punctul meu de vedere acel “not” nu inseamna ca “n-am avut ce admira pentru ca e naspa Herastraul”.
@ gadjodillo: Spuneam mai sus ca “Ciudat e faptul ca pana acum imi placea Bucurestiul, de data asta, insa, nu stiu… ceva mi-a schimbat parerea”. Se pare ca ai gasit tu detaliul :)
may be… chestia e ca, in nici un alt oras al tarii, nu ma apuca dracii si sa imi vina sa injur tot ce misca in jur pe o raza de o suta de metri – si asta, de indata ce trenul opreste la peron. poate’s io, poate-i naveta. da’ poate e bucurestiul…
da, subscriu la lista. si eu sunt plecata din Alba, locuiesc in capitala si imi place la Cluj de mor.
:))
plecaciuni si felicitari pentru nominalizare!!! din toata tara, doar tu si cativa oameni (foarte putini) au fost nominalizati.
pune experienta asta la catastiful cu lucruri bune.
te asigur ca foarte curand o sa uiti detaliile nasoale.
ganduri bune!
maria
Multumesc Maria. Detaliile alea au fost intalnite cand stateam singur ba intr-un parc, ba pe o bordura. In rest mi-a placut… berea, Herastraul, Casa Presei (apropo, am si intrat in ea, am uitat sa mentionez), Universitatea Romano Americana (plin de fete dragute), World Trade Center si multe altele. Oricum, sigur voi mai trece eu prin Capitala :)
felicitari … si sper ca la anul sa fie vehiculat numele tau la categoria mari castigatori. desi sincer ma indoiesc ca va lasa bucurestiul sa se scurga premiul spre provincie… oricum pentru clujeni tu esti invingatorul.
Multumesc dar nu stiu de ce nu ma simt deloc asa. Mai am multe de invatat pana sa fiu “castigator”. Dar mi-a prins bine nominalizarea, un sut in fund daca intelegi :)
Radu: daca esti amabil, crezi ca ai putea sa-mi spui si mie care este textul Andreei care a participat in doua locuri. Am inteles ca este vorba de ceva cu usturoi :) . Serios. PS Amical, chiar daca nu suntem amici, iti sugerez sa nu te mai inscrii la Freedom House. In afara ca incalca regulamentul flagrant, membrii juriului este atat de impartial incat isi premiaza fara jena subordonatii. Nu trebuie sa-ti dau detalii pentru ca sunt vizibile si pentru orbi. In cazul AA din juriu a facut parte mentorul ei, tovarasul Daniel Condurache. Oricat de buna ar fi fost, dar eu sunt convins ca nu este, nenea invarte-premiile pe degete ar fi trebuit sa ia pauza de buda. Si tot asa. In concluzie, nu spera la obiectivitate de la Freedom :) . E libera calea doar pe diverse interese, iar nominalizarele sunt de forma ;) . Sorry de noaptea din Bucuresti. Data aviatoare call me :) . Am inceput sa-l stiu bine dupa cinci ani de stat in cel mai mizerabil mare oras. Si la propriu, si la figurat.
:) in sfarsit un comentariu cum asteptam. ai descris in cateva randuri ceea ce vazusem eu acolo. despre premii… nu cred ca erau atat de importante. cel putin nu pt mine. dar am vazut un concurs national organizat dupa bunul plac al fiecaruia. ce speram eu a fost sa cunosc cateva persoane, sa pot povesti cu ei. dar nu, toti au fugit repede in alte directii. la fel si castigatorii. “cum imi iau premiul? a, asa. ok, la revedere, am plecat. ma sunati voi”. ma rog. cat despre materialul Andreei, o data ce il am ti-l trimit si tie (mai ales acum ca nu mai e confidential, doar a participat la 2 concursuri). si da, era vorba de usturoi in materialul sau, dar nu stiu mai multe deoarece nu am fost curios sa il citesc
Radu: Multumesc. Abia astept sa citesc reportajul despre usturoi pe care nu-l poti gasi pe net nici daca esti geniu :) . Din pacate, jurnalistii cu bloguri si cei fara n-au avut curaj sa atace acest concurs penibil, cel putin la categoria la care ma refer. Momentan nici eu nu pot scrie cine stie ce din arii motive pe care le vei intelege rapid daca te uiti la componenta juriului si castigatori. Mai bine cauta pe Hotnews pentru a observa comentariile celor de acolo. Anul trecut am scris mai mult, dar in acest an am facut tampenia de a participa si s-ar putea considera ca n-as fi obiectiv. Ei bine, cred ca sunt pentru ca stiu valoarea juriuli si a participantilor, mai ales a castigatorilor, si a felului jenant in care an de an se aranjeaza premiile la CRP. Doar ca-n 2005 si 2008 au fost prea vizibile aceste manevre. Putem discuta mai mult in particular. Gasesti detalii la pagina contact. Iti urez vikend de Cluj, adica fain :) .
Inca astept si eu sa “apara” reportajul. Cat despre juriu si concurs, se vede de la o posta cum sunt intre ei. Oricum, din cate vad nu prea ii da multa lume atentie. 150 de inscrisi care s-au transformat in 100 si au castigat cei care nu au nici o legatura cu cerintele concursului. De ex. reportajul cu usturoiul (daca exista, unde e? publicat in ziarul-experiment al scolii? etc.) sau premiul oferit lui Bety Blagu la categoria blog-uri, desi nu are blog. Si nici jurnalism interactiv nu face. Ar fi multe daca ai sta sa le numeri dar nu vad un motiv pentru care ar face-o cineva.
Weekend placut si tie :) (interesanta vorba cu weekend de Cluj, adica fain)
Domnule Radu Neag,
1. N-ai nici cea mai vagă idee dacă eu am blog sau nu. Unii nu-şi fac blog ca să devină vedete. Poate îl şi citeşti şi nu ştii că e al meu.
2. Ce înseamnă “nici jurnalism interactiv nu face”? Asta se înscrie probabil în aceeaşi linie cu faptul că nu aş fi luat premiu, de fapt, ci un soi de diplomă din partea juriului, cum ai scris pe blogul lui Prodan? Ţi-am răspuns şi acolo, repet şi aici: stai liniştit, am primit marele premiu din partea sponsorului, iar banii deja i-am cheltuit. Diplome de consolare nu se dau. Iar dacă te interesează ce înseamnă jurmalism interactiv, ai în urmatoarele trei linkuri peste 700 de exemple.
http://www.hotnews.ro/articole_autor/Bety%20Blagu
http://www.hotnews.ro/articole_autor/B.B.
http://www.hotnews.ro/articole_autor/B.%20Blagu
P.S. Înţeleg că la aproape 22 de ani e uşor să fii subiectiv, dar nici chiar în aşa hal încât să ajungi la minciună doar ca să-ţi pice mai uşor o înfrângere.
Nu e nici un fel de minciuna. Am spus exact ce am inteles din cele spuse de Ioana Avadani. Crezi ca imi place mie sa ma ridic si sa arunc cu minciuni si cu noroi in oameni? Putin imi pasa de ce spun/fac unii si altii. Cat despre infrangere, nu vad la ce te referi. Am ajuns acolo unde ai ajuns si tu si colegul tau de la Hotnews. Pentru asta am venit, nu pt bani. Asta ai facut tu? Se pare ca da. Sper ca i-ai cheltuit cu grija. Si imi pare rau sa vad cat de agresiva ai ajuns de cand esti plecata in Bucuresti. Acolo doar astfel de oameni sunt acceptati? Ei, uite de-aia nu imi place. Si nu e usor sa fii subiectiv, mai ales cand inca 4-5 persoane intra pe blog, fara sa te cunoasca, spunandu-ti ca ai vazut doar putine dintre aranjamentele care s-au facut la acest concurs. A fost de rahat situatia organizarii si a oamenilor care au fot in juriu si, repet, nu a premiilor si a banilor. Tot ce vroiam eu era sa fiu prezent la un astfel de eveniment, sa cunosc persoane pe care nu le-am cunoscut inca si sa schimbam 2-3 idei. Dar am ramas dezamagit. De asta, Bety, nu de “infrangere” sau bani.
Nu lega agresivitatea mea de Bucureşti, că n-are nicio legătură. Agresivitatea este o reacţie la menţionarea numelui meu fără motiv. Îţi dai cu părerea despre un om fără să ştii absolut nimic despre el, după care îl acuzi că e agresiv. N-am văzut în răspunsul tău de mai sus nicio menţiune cu privire la motivele pentru care ai spus că nu fac jurnalism interactiv. Am văzut însă insinuări că aş fi participat pentru bani. Dacă doar atâta te duce mintea, să-ţi fie de bine.
Te-ar încălzi cu ceva dacă ţi-aş spune că nici măcar nu ştiam cine face parte din juriul secţiunii? Că bunul simţ ardelenesc m-a împiedicat să întreb chiar şi atâta lucru? Că eram în acea sală la decernarea premiilor convinsă că a câştigat altcineva?
Îmi pare rău că ai fost dezamăgit atât de concurs cât şi de eveniment în sine. Eu mă feresc de genul ăsta de dezamăgiri refuzând să concurez, în general. Am participat în întreaga mea viaţă la două concursuri, şi la ambele am fost printre premianţi. Ghinionul altora, cine ştie. Dar eu nu înţeleg, dacă voiai să cunoşti oameni, de ce nu i-ai cunoscut? Ţi-a dat cineva impresia că acolo va fi o băută lungă unde se vor depăna poveşti? Scria clar în invitaţie că e o ceremonie de decernare, nimic mai mult.
Şi nu te mai scuza că spui doar ce ai înţeles din vorbele Ioanei Avădani. Ca să înţelegi exact ce s-a întâmplat nu era nevoie decât să nu sari pentru cuvintele “părerea mea personală” şi să te uiţi pe ecranul pe care se proiectau numele câştigătorilor.
Cât despre cei care-ţi spun că ai văzut doar o parte dintre aranjamente… vezi că unii acuză într-un an aranjamentele, iar în anul următor devin concurenţi.
Nu am spus nimic despre interactivitatea materialelor tale deoarece nu am vazut o interactivitate in ele. Poate nu le-am gasit eu, poate nu le-am citit inca pe toate, dar sa nu crezi ca am evitat subiectul. Politica, evenimente, administratie, asta am vazut eu pana acum. Pe de alta parte, da, am scris de tine, dar nu vad unde sau cum te-am atacat, astfel incat reactionezi in acest mod. Am spus doar ca am inteles ca nu exista castigator, dupa care tu ai primit diploma, atata tot. Nu stiu ce astepti sa iti spun dar legat de bani, da, asta am inteles ca ai spus, bani si premiu, de parca in asta a stat concursul. Inca ceva, Bety: e un blog, e si normal sa fiu subiectiv si sa imi exprim parerile. Nu vand nimic pe blog, nu fac presa (astfel incat sa dau informatii corecte ori verificate). Daca eu am inteles gresit, ok, greseala mea, e ok sa corectezi si iti multumesc pentru asta, dar nu cred ca merita sa afirmi ca sunt suparat ca nu am castigat concursul. Eu am spus concret ca ma bucur de faptul ca am ajuns pana acolo, in rest fiecare cu presupunerile sale. Te salut si imi pare rau ca ne-am cunoscut in astfel de circumstante.
Eu cred că tu nu ai înţeles la ce se referea sintagma “jurnalism interactiv”. Ca să nu mai persişti în eroare îţi spun eu că este vorba despre mediul în care se publică articolul. Internetul este un mijloc de comunicare în masă cu caracter interactiv. Adică cititorul poate să interacţioneze cu articolul pe care îl citeşte. Surprinzător, exact aşa cum se întâmplă pe un blog ca şi cel pe care îl scrii tu. Încerc să-mi dau seama ce diferenţă poţi să vezi între o postare pe blog şi un articol într-o publicaţie online astfel încât postarea să fie jurnalism interactiv, iar articolul nu. Temele abordate de articol? Păi deschide articolele alea, vezi câte comentarii au, vezi ce dezbateri au provocat.
Şi astea cu “e blogul meu, scriu subiectiv” spune-le cuiva care nu ştie cu ce se mănâncă viaţa. Toţi scriem subiectiv oriunde am scrie. Că suntem oameni şi avem preferinţe şi păreri iar asta ne face subiectivi. Dar la un moment dat învăţăm şi ce înseamnă să-ţi formezi părerea personală în mod obiectiv.
Iar despre bani tu ai pomenit primul, pe blogul lui Prodan. Rememorează. Că de fapt de-acolo a pornit ceea ce tu numeşti agresivitate.
Cu ce m-ai atacat? Uite un exemplu: “la fel si castigatorii. “cum imi iau premiul? a, asa. ok, la revedere, am plecat. ma sunati voi”” – eu nu mă regăsesc în portretul ăsta generalizat subiectiv. N-am întrebat cum şi când îmi iau premiul, tot din cauza bunului simţ ardelenesc. N-am stabilit absolut nicio cale de contact suplimentară cu organizatorii, pentru că mi se părea penibil să o fac. Tocmai pentru că nu-s fomistă.
Mai vrei un exemplu? “sau premiul oferit lui Bety Blagu la categoria blog-uri, desi nu are blog. Si nici jurnalism interactiv nu face”. Adică spui că am luat premiul pe nedrept şi după aceea zici că nu ştii unde şi când m-ai atacat? Cam scurtă memoria, nu?
Ce mă întreb eu este, dacă tot erai atât de dornic să cunoşti lume, de ce nu ai întrebat-o pe Ioana Avădani, după ceremonie “doamnă, nu e cam pe faţă să daţi premiul la hotnews când şi dumneavoastră aveţi un blog acolo?”? Nu era mai ok să poţi să-ţi dai cu părerea altfel decât printr-o bârfă scurtă pe blog? Sau măcar s-o întrebi la ea pe blog…
Şi de ce să nu sesizezi organizatorii despre situaţia textului tipei din Iaşi? De ce e mai constructiv să-ţi spui cu părerea pe blog decât să faci ceva pentru a corecta greşeala? Înscrierea articolelor se face pe proprie răspundere la orice concurs, nu stau organizatorii să verifice în 4 zări dacă textele au mai participat pe undeva.
Dăm din gură că nu ne doare, dar Doamne fereşte să facem ceva pentru care e nevoie de ceva *oaie.
Şi să ştii că dacă îi arăţi cuiva degetul pe geam şi după acea îl saluţi, nu-ţi va răspunde la salut.
Sa fim seriosi, sa ii anunt pe acei organizatori ca au organizat un concurs prost. Chiar penibil ar fi fost. Vad ca orice spun tu trebuie sa ai gura mai mare decat mine. De aceea nu voi continua. Multumesc mult pentru toate precizarile.
Dacă atât ai înţeles, atunci să-ţi dea Dumnezeu multă sănătate.
Da’ vezi c-o să mai dai de oameni cu gura mare. Poate o să realizezi într-o zi că nu fac atceva decât să vorbească pe argumente. Poate la un moment dat o să reuşeşti şi tu să faci asta. Poate. Sau poate n-ai cum.
Poate nu e treaba ta. Te stresezi prea tare, relaxeaza-te.
Da, ăsta e cursul unei discuţii raţionale. Aia cu “nu mă doare, nu mă doare” n-o ştii?
Gata, că deja am pierdut destulă vreme cu frecţia asta la picior de lemn. Repet, să-ţi dea Dumnezeu multă sănătate.
Nu prea cred eu ca ce a fost aici a fost discutie. Dar ma rog…