Comments on: Eu, unul, multumesc

By: Radu

Radu — Tue, 10 Jun 2008 22:03:19 +0000

Pai daca nu ma impulsionai de la inceput, atunci cu comunicatele, sigur nu aveam eu parte de acel stimulent care m-a facut ca in weekend-ul liber de atunci sa imi caut subiect :) Nu mi-a cerut-o nimeni. Insa, ca sa fiu sincer, nu mai vroiam pol-uri :)) si am zis sa caut altceva de facut. Ti-am spus din primele zile ca tu esti de vina in primul rand ca am ajuns in redactie. Dar sper ca nu ti-a spart nimeni pahare in cap pana acum :P Evident, tie ar trebui sa iti multumesc pentru debutul meu, care a inceput la acel “hai in redactie, eu la ora X ajung. sal mane”. “Andi has signed out”. Nu mai aveam ce face, asa ca am venit. Si e una dintre cele mai bune decizii luate de mine pana acum. Dar sa nu vorbesc de mine, nu e un post in care vreau sa ma vad eu, ci sa se vada Cipri asa cum a fost si e pentru mine. Ceea ce am scris e “destul” de personal, dar nu am nicio retinere pentru faptul ca am postat asta pe blog. Pana la urma de aceea e blog. Multumesc, Andi :)

By: Andi

Andi — Tue, 10 Jun 2008 21:52:27 +0000

mi-a scapat o lacrima. Dar am tras-o repede inapoi ca sa nu fac mizerie. Ba tata…cred ca am fost prea dur cu tine de la inceput…dar asa a fost la randul ei Ioana cu mine. Macar eu te-am luat cu niste comunicate. Ea m-a luat cu “suna-l pe directorul de la ITM ca am murit unu intr-un sant la Dej”. Era 28 iulie, 2006. Parca era ieri. Oricum…sper sa nu fi fost prea tare cu tine in timpul petrecut impreuna in redactie…Cat despre Cipri…sunt sigur ca stie el ce face…ca doar ne-a gasit pe noi…oricum…frumoasa mana ai avut la postul asta :D
numa bine

By: Radu

Radu — Tue, 10 Jun 2008 19:46:49 +0000

Multumesc si eu, Andreea :) Sper sa iti fiu de ajutor.

By: dyutzza

dyutzza — Tue, 10 Jun 2008 19:44:31 +0000

Sa stii ca imi esti si mie, involuntar, de ajutor. Imi sterg dintre semnele de intrebare din capsorul meu. Chiar faci ce iti place, ce isi mai poate dori cineva? SI mai ales asta, redactia, prietenii, ajutorul lor. Ah, vreau si eu! Dar toate la timpul lor.
Trebuie sa recunosc ca ma simt oleaca..asa…adica…ma simt mandra de tine. Si stiu ca am sa fiu si de acum incolo, cand vei avea, cine stie, un propriu “loc de joaca”. :)
Te voi mai intreba, pe ici pe colo, cand va fi timpul, cate ceva :D. Si stiu ca o sa`mi raspunzi cu aceeasi placere si rabdare ca pana acum.
Eu, una, Multumesc, Radu.
>:D<