Epilog
O floare uscata intr-un ghiveci si o sticla de 2 litri plina cu apa, langa. Un televizor oprit, de dragul de a evita minciunile si promisiunile celor care conduc tara. Un dulap deschis, in care intra, o data la cateva zile, cate o haina. Incaltamintea e mai mereu murdara, asta din cauza mizeriei de afara, un praf cenusiu, plin de nehotarare, sperante si dorinte. Praf care se transforma intr-o pacura a naturii, dupa fiecare ploaie. Nici atmosfera nu a mai inghetat in aceasta iarna, ca si cand pana si natura a uitat de noi. Suntem fruntasi in problemele altora, ne opunem situatiei din Kosovo, dar totusi suntem prieteni cu americanii si ne incalzim sub plapuma UE… cel putin cu gandul. Astfel arata Romania, privita de la o zi la alta, zile in care foarte multi oameni isi pun problema banilor, multumirilor si fericirilor sufletesti.
Ne intrebam in ce jungla traim, in care emisfera. Ne intrebam cine suntem si cum naiba se intampla ca taranul roman sa castige un salariu jegos, plin de tristete si insuficient pentru o saptamana. Cu o factura la gaz de doua ori mai mare. Cu 4 copii de hranit. O nevasta care mai naste un al cincilea si care nu poate lucra deoarece e cu burta-n nas. 60 de euro pe luna – salariul unui angajat Nokia care tine de coada o matura si freaca cu ea 8 ore pe zi. Managerii te calca in picioare, se uita la tine, te scuipa din priviri si zambesc ca niste vulpi. Ei castiga peste 10.000 de euro pe luna. Legatura intre “occidentul” si “orientul” romanesc este acel praf cenusiu, care, dupa o ploaie, este transformat in pacura naturii. Atat managerii cat si taranii sunt inconjurati de aceeasi mizerie. Taranii, insa, s-au obisnuit cu ea, dar managerii sunt prea orbiti de bani incat sa vada trotuarul.
Nu iti merge cablul, degeaba vrei sa pornesti televizorul. Se intampla, probabil, sa ai norocul de a intampina o defectiune in retea sau sa te trezesti cu abonamentul inchis pentru neplata. Nu ai bani, ai venit cu 60 de euro acasa, iar pruncii, ca niste pui de corb intr-un cuib decolorat, piuie flamanzi, bolnavi si nespalati. Iti vine sa fugi, dar dupa 8 ore de maturat nu mai esti in stare. Te opresti dupa un colt si plangi: nu la jungla am visat… Trebuie sa te ineci in probleme, esti roman, asa ai fost invatat si astfel trebuie sa faci. Pentru multi dintre ei a mai trecut o zi, se pun sa doarma epuizati. Incet incet, floarea ofilita incepe sa se stinga. Viata e langa ea, insa nu si-o poate lua singura.
Decolorata va fi si ziua de maine. Strazi murdare, cladiri afumate si suflete incruntate. Nu faci nimic in cazul tau, astepti ca altul sa o faca. Sa vina bani, vremuri mai bune, zile colorate si salarii pe masura. Nu te speria, ai atipit. Era inceputul unui vis. Problemele nu au disparut, datoriile bat la usa casei iar slujba de maturator iti da un beep. Te poti trezi acum, incepe o noua zi. Afara e urat, e gri. Nu ai dormit decat doua ore, din cauza copiilor care au plans intreaga noapte. Incet incet, pornesti pe drumul lung si incatusat. Un singur gand te linisteste, in iarna asta nu ai inghetat.
Citeste si:
Poti urmari comentariile la aceasta postare prin RSS 2.0. You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.
cu cat citesc mai mult, cu atat mi se revolta tot in mine. poate, o umbra mi se abate in ganduri, aceea a unei false uitari. nu mai vreau sa`mi aduc aminte de asta. m`a durut azi, adica am ramas stupefiata cand una din prietenele mele cele mai bune mi`a zis ca vrea sa`i fie ei bine si ca nu o intereseaza de ce se intampla in jurul ei. de ce sa scimbe ceva cand poate sa profite? am ramas….imi venea sa`i dau o palma. sau poate palma trebuia sa mi`o dau mie ca inca trag speranta. pt ceva mai bun. in fine. iar vreau sa uit.
imi place stilul cu care ai scris :D
lumea a spus ca sunt trist din cauza acestui post. e doar o impresie, nu e deloc asa. tristi sunt cei peste 100.000 de romani care duc o astfel de viata. eu am scris doar din ochii unuia dintre ei
trist, mai mult dezamagit cred…trist dar resemnat. pentru ca obiectiv intr`un mod complet nu poti fi :). dar e trist ca sunt tristi multi romani..OAMENI din fire…