Tribut unui trecut
Vara era cel mai frumos anotimp pentru noi, in copilarie. Si nu doar atunci, ci si acum. De fapt, mereu a fost. Eram cativa prieteni, care ne sunam in fiecare dimineata si faceam planurile pentru intreaga zi. Era vacanta de vara, totul era splendid, inafara de zilele in care se intampla, din pacate, sa ploua.
Imi amintesc zilele in care stateam pe terasa strandului din Sighisoara, urmarind distractia de la inaltime, deseori cu o bere in mana. Printre prietenii cu care ma aflam zi de zi acolo se numara Slim si Mâtzu (cum le spuneam noi). Doi frati, oameni simpli, insa cu un suflet mare. Slim era mai calculat, gandea altfel decat fratele sau care mereu era atras de lucrurile mai traznite. Era o diferenta de doar un an intre ei, Slim fiind la o varsta de 21 de ani acum, iar Mâtzu la 20. Am trecut prin multe alaturi de ei, la fel si ceilalti prieteni ai mei. Slim se numara printre cei amici pe care ii indrageam cel mai tare. In fiecare seara, dupa strand, fugeam acasa si faceam un dus, dupa care ma reintorceam in cartierul unde sta Slim, de unde plecam amandoi sa cutreieram orasul pe bicicleta. Astfel curgeau zilele de vara pentru mine.
Astazi, insa, am primit o veste care m-a facut sa ma intreb, de fapt, cine sunt. Mâtzu a murit. Avea 20 de ani. Stiu ca a fost operat pe creier, avea o tumoare. Era persoana cu care stateam la bere acum cateva luni pe terasa acelui strand. Ne spuneam ca viata e frumoasa, priveam tinerii cum sareau in apa, sorbeam din bere si nu ne gandeam la altceva decat la ziua urmatoare, care urma sa fie la fel de frumoasa.
Am ramas fara cuvinte, un prieten m-a anuntat, pe Messenger. Si el aflase la telefon.
Andrei: dap … viatza`i nedreapta
Andrei: ca ma sunat azi dimineatza si ma intreaba ca ce fac dupa`masa
Andrei: si zic pwla mea nush , pe acasa
Andrei: la care el nu vi la parastas la matza
Andrei: deci iti dai seama … mi`a cazut fatza
Nu stiu ce ramane de facut. Pot doar sa transmit condoleante familiei sale si fratelui sau, care cred ca se afla la capatul puterilor in acest moment. Mi-a fost prieten bun Slim. Si mereu il voi considera asa. De aceea mi-as dori sa fiu langa el acum, sa ii spun ca durerea va trece si ca totul se va transforma in bine. Insa cum arata acel bine? Pentru el niciodata nu a fost bine. Mereu avea ghinion si se confrunta cu multe probleme in viata de zi cu zi. Nu a dat la facultate ci si-a luat o slujba in Sighisoara, una care ii permite sa isi faca rate la anumite lucruri, insa nu sa le si plateasca. Leafa ce o primeste il face sa ii fie rusine cu el. As vrea sa fiu cineva si sa il ajut. Dar ma intreb cine sunt eu incat sa nu pot.
In astfel de clipe te intrebi cine esti. Acum imi dau seama cel mai bine de unde am plecat si regret faptul ca nu am petrecut mai multe clipe alaturi de prieteni.
Citeste si:
Poti urmari comentariile la aceasta postare prin RSS 2.0. You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.







Da , s-a dus dintre noi , insa in memoria noastra ramane , cel putin in memoria mea ramane , cand l-am vazut azi , cum statea acolo , ii spuneam la Slim , mno ui la el , cum era inainte , zdravan … chef de viatza … insa viatza i-a spus “.” , Mi-a zis Slimu ceva care m`a cutremurat pur si simplu … a zis ca Mâtzã i-a zis in acea zi ca va murii , iti dai seama , saraca maica-sa cum s-a simtit ? GOD , life isn’t fair !
nici nu stiu ce sa mai zic…