O voi face
Mereu am vrut mai mult. De la mine. Uneori ma simt complexat, insa cand ma uit inapoi imi trece. Lumea s-a schimbat. Generatiile s-au schimbat. M-am schimbat si eu in acelasi timp. Imi amintesc zilele ploioase de toamna, cand stateam si admiram curtea scolii in pauza mare. Un univers de cativa metri patrati, care nu ma facea sa gandesc in niciun fel. Eram copil si atat, aveam vise, aveam dorinte, imi placeau dulciurile si fotbalul. Nu eram cel mai bun la jocul cu mingea, insa imi placea sa il practic, astfel imi doream sa fiu mai bun, sa joc mai bine si mai des.
Astfel gandesc si legat de toate celelalte lucruri. Astfel gandeam si in clasa a 8-a, cand profesorul de romana tragea de mine, deoarece vedea ca pot sa dau mai mult, insa eu nu aveam in cap altceva decat calculatoare. De internet nu aveam parte atunci, insa auzisem de el. La liceu am dat la mate-info. Atunci a fost o realizare, acum insa cred ca a fost o pierdere de timp si resurse. Am avut, insa, niste colegi asa cum si-a dorit fiecare. Din cauza ca nu ma descurcam foarte bine la matematica, in clasa a 11-a am avut tendinta sa renunt, sa trec la bio-chimie, unde era mai usor cu matematica. Mi-am zis mai apoi ca nu sunt genul de om care da inapoi, care renunta si care mai bine se da batut decat sa incerce sa mearga inainte. Profesorul de matematica imi spunea mereu ca nu o sa iau bac-ul la matematica. S-a inselat, iar cu toate ca nu ma avea in gratii, l-am apreciat poate cel mai mult dintre toti profesorii din liceu. Mi-a dat de inteles ca daca eu nu fac nimic pentru mine, nimeni nu o sa o faca.
Ce vei face mai departe? era intrebarea venita din partea profesorilor, colegilor, prietenilor, parintilor, dar si din partea mea. Imi doream sa dau la Design, imi placea mult sa desenez si o faceam chiar bine. Insa nu foarte bine, incat sa reusesc sa realizez o mapa destul de groasa cu desene proprii. Era nevoie de un portofoliu destul de bogat pentru a putea intra in examen, insa am decis sa nu stau un an acasa si sa desenez continuu, ci sa merg inainte cu o pasiune mai veche, limba romana – scrisul.
Student in Cluj la jurnalism, primele luni in acest oras m-au lasat rece. Desi imi placea orasul, parca blocurile gri, cele cateva luni ploioase si frigul de pe sutele de stradute ma faceau sa visez la un loc indepartat. Intr-o zi priveam pe geamul apartamentului, unde stateam pe atunci in chirie, o alta curte a unei scoli, asemanatoare cu cea din copilarie. Cativa metri patrati, toamna, noroi si ploaie. Incepeam sa cred ca totul se repeta, ca am facut poate o greseala cu facultatea pe care am ales-o si ca poate o sa pierd iarasi cativa ani fara nicio realizare.
Primii doi ani au trecut repede. Anul I mi-a adus prieteni noi, distractii, insa si experiente care m-au facut sa ma obisnuiesc cu viata de unul singur. A trecut insa prea repede acest an, de aceea mi-am propus sa incep sa fac ceva pentru mine. Mi-am cautat un loc de munca, am inceput de la a fi agent imobiliar. Evident, nu mi-a placut si am renuntat dupa 2 saptamani. Mai mult de jumatate de an am lucrat in Kenvelo, pe atunci era mai mult o placere decat o realizare. Mi-am dat seama, totusi, ca nu sunt facut pentru asa ceva si dupa o pauza de cateva luni am ajuns intr-o redactie.
As descrie prima senzatie pe care am avut-o cand am scris primul text in acel ziar, insa nu pot. Era de bine, in orice caz. Imi amintesc ca stateam la povesti cu cativa colegi care lucrau deja in presa de luni bune si imi spuneam ca as vrea si eu sa o fac, insa nu reuseam nici cum sa fac acel prim pas. Sau poate ca nu incercasem sa il fac. Dupa cateva zile i-am spus redactorului-sef ca imi place ceea ce fac si vreau sa fie ceva serios (eram in redactie pentru practica). Am spus-o cu jumatate de glas, nu stiu de ce. Mi s-a dat sansa si iata ca am reusit sa realizez un prim lucru important pentru mine pana acum. S-a intamplat sa mai scriu si prin anumite reviste, sa realizez stiri pentru Radio Son (Sighisoara) si sa “trec” cateva zile pe la Hotnews, insa fara sa pot numi persoanele din jur colegi ori prieteni.
E o realizare pentru mine… spun toti. O spuneam si eu, insa asta se intampla in urma cu ceva timp. De ceva vreme am inceput sa simt din nou acele complexe, sa vreau sa fiu mai bun, dar sa si fac asta. Sunt zile in care ma intreb ce am realizat la acel cotidian local, ce crede lumea despre mine, ce parere au cititorii de materialele pe care le scriu. Pot sa spun ca pana acum feedback-ul a fost pozitiv, insa ceea ce ma framanta nu este neaparat acest lucru…
Cred deseori ca nu fac atat de multe lucruri pe cat mi-as dori. Uneori nu prea am subiecte, uneori sunt nemultumit, deoarece vad cum altii pot veni cu materiale de admirat iar eu ma chinui, destul de des, sa ma agat de ceva mai interesant. La o sedinta de redactie, redactorul-sef spunea: vreau sa va vad cum veniti cu materiale care sa va faca mandri de ele. Prin acea propozitie am inteles 3 lucruri: materiale realizate din subiecte si nu stiri din comunicate, mai mult interes si, nu in cele din urma, puteti fi mai buni. In momentul de fata nu simteam deloc ca sunt bun. Niciodata nu m-am gandit ca sunt bun, dimpotriva, am impresia ca nu fac atat de multe lucruri pe cat mi-as dori. Robert Turcescu imi spunea, in urma cu cateva luni, ca esti bun atunci cand, dupa ce iti propui sa ajungi in varf, te vezi acolo. Foarte bun esti atunci cand din acel varf tintesti undeva mai sus, dupa care ajungi acolo. Poate pot fi mandru de 2-3-5-10 materiale de pana acum. Am tintit undeva, insa nu stiu cat de sus. Poate nu mai sus de curtea scolii din tinerete. Lumea se schimba, generatiile se schimba, viata mi s-a schimbat. Toamna a trecut, imediat e primavara. Nu voi mai vrea sa fiu mai bun. Doar o voi face.
Citeste si:
Poti urmari comentariile la aceasta postare prin RSS 2.0. You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.
asa e. asa ma simteam si eu in liceu. profilul asta chiar a fost o pierdere de vreme, desi exista pasiune. i sucked at maths. nu mai povestesc despre ce simt acum. mereu ai impresia ca nu e bine ce scrii, cum scrii, chiar daca ceilalti iti spun ca e ok. si eu am acest complex. marturisesc ca mie imi place cum scrii :P, eu n-am avut curajul sa trec intr-o redactie adevarata, cu un job pe bune, si asta e de apreciat la tine. keep up the good work;)
inspiratia este discontinua. uneori mai buna, alteori mai inferioara. depinde de felul in care poti patrunde in esente. dar sunt povesti ce zic eu acum, le stii deja. bravo pt unde ai ajuns si bravo pt ceea ce vei ajunge:). nu sunt f optimista, cred pur si simplu in ce iti da viata si ce iei de la ea. si stiu ca vrei sa profiti de cat mai multe lucruri frumoase si deloc seci.
plus ca, avand in vedere ca VREAU sa urmez un traseu asemanator (am fost la mate info, vreau la jurnalism, incerc sa scriu cat mai bine, am un blog bla bla) :) sper sa pastram legatura si sa …nu stiu. sa fie cum dorim, poate mai bine, poate mai mult…sa ramanem cineva, nu doar orice. si sa fim mandri. (in sensul bun si pur al cuvantului :P )
ps: complexele probabil stau la baza vointei. zic si eu…. :)
cat timp fac ce imi place sunt mandru de mine. insa uneori simt ca vreau mai mult si nu am de cine si de unde trage. vreau sa insemn ceva si pentru restul lumii, nu doar pentru mine. nu sa fiu laudat, ci sa am un rost pentru ceilalti. cat despre tine, nu vad de ce nu ai putea sa faci tot ce iti propui. eu zic ca e nevoie de putina rabdare :)
nu am :))) si despre ce ai zis…”vreau sa insemn ceva si pentru restul lumii, nu doar pentru mine. nu sa fiu laudat, ci sa am un rost pentru ceilalti” e ceea ce imi doresc si eu..si altii probabil,dar nu cred ca avem timpul necesar sau resursele necesare. stii si tu..cel putin eu la asta ma mai gandesc: incercam ceva ce “deranjeaza” pe cei “de sus” ..care sa zicem ca au “putere”. si uite asa suntem limitati (zic la general). sau daca incercam sa facem ceva, e ff greu, iar eu una nu stiu daca am asa mare putere, putin mai slaba cred, decat ar trebui. multi vrem sa schimbam, asta e si rostul, dar rar se mai si materializeaza asta. la asta meditam sa zic asa: daca mor, ce ramane in urma mea, sau am trait degeaba?” insa taaaare greu mi`ar fi sa fac ce`mi doresc..mai stii totusi ce ne rezerva viitorul? :)