Prea inaltii si sfintii preoti din Romania au inceput sa militeze pentru indesarea cu piciorul a religiei in scoli. Mai ceva ca pana acum. Patriarhul Daniel vrea sa popularizeze religia in scoli, dar se declara impotriva caracterului obligatoriu al materiei. Saptamana trecuta, mitropolitul Anania a cerut ca religia sa fie materie obligatorie in scoli.

Stati putin! De cand am inceput scoala nimeni nu m-a obligat sa invat ceva. Ceea ce mi se intampla mi se pare a deveni un mod de manipulare, cu timpul, ceea ce a si fost religia pana acum. S-a intrebat oare cineva de ce nu putem doar crede in acest Dumnezeu, fara a fi nevoie sa sarutam sticle, icoane sau diverse, unii dupa altii, amestecandu-ne microbii (si sa nu imi spuna nimeni ca Dumnezeu “curata” microbii de pe acele obiecte, acestea sunt aberatii). Daca exista un asa zis spirit, cred ca se afla in fiecare dintre noi, nu in cer sau in spatele unui altar, asteptand sa ne indoim genunchii in fata lui.

Ceva ma face sa cred ca la acest capitol conteaza banii. E simplu, daca oamenii nu sunt invatati de mici sa creada in ceva ce poate nu exista, sa mearga la biserica si sa dea bani bisericii, adio alimentatul buzunarelor celor care cred ca sunt prietenii lui Dumnezeu dar care, de fapt, nu sunt. Nu prin ceea ce fac.

Pana acum, preotii isi vedeau de curtea lor, se ocupau de slujbe, botezuri, nunti, inmormantari, spovedanii etc. Insa de la un timp, parca, cei care ar trebui sa fie slujitorii spiritului sacru sunt, mai degraba, cersetori. De la un timp vezi, tot mai des, calugari care cer bani pentru construirea unor manastiri din unele localitati de care nici nu s-a auzit. Si nici nu o sa se auda vreodata. Vezi presupusi calugari pe toate strazile din centrele oraselor, vezi practicanti ai diferitelor religii care iti bat la usa si te roaga sa aderi la credinta lor, fie ea ortodoxa, catolica sau de alt fel. Pe langa asta trebuie sa ii si ajuti cu un ban, deoarece da bine la ochiul Domnului. Zic ei… Daca e asa, arca lui Noe a fost construita din banii contribuabililor?

Nimeni nu invie si nimeni nu moare cu un scop (de a ajunge in rai). Oamenii mor de batranete, mor in accidente, mor pentru ca isi iau ei viata, mor din cauza bolilor. Nu Dumnezeu da boala, la fel cum nu Dumnezeu “strica” un fruct ori, ca exemplu, nu el imbolnaveste animalele cu rabie. Accidentele se intampla din cauza oamenilor, a creierului lor, nu a credintei, iar daca cineva o sa incerce sa imi spuna ca rostul meu in aceasta viata este sa cred in cineva/ceva care doar se presupune ca exista, atunci, pentru ca o carte spune ca el m-a creat, si eu o sa incep sa imi pun problema daca exist sau nu cu adevarat.

Citeste si:

• Presa pentru Mile Carpenisan (2)
• Mass-media si nevoia acuta de… online (8)
• Un proiect foto cu suflet/de suflet (5)
• Oana are o idee – Cu dor, o fiica (1)
• Bolnavi de gripa cailor verzi pe pereti (7)