… ce a fost odata. E prima data cand mi s-a intamplat sa merg acasa si sa ma plictisesc in ultimul hal. Dar sa incep sa povestesc intai de partile bune. Cu o exceptie: am plecat din Cluj in jur de ora 14, iar prin Turda am facut cam o viteza medie de vreo 30 km/h (desi cred ca exagerez cu o asa viteza mare).

Am ajuns in Sighisoara spre seara, era deja intuneric si masinile abia mai circulau. Eram cu 3 prieteni si colegi, care au si ramas la mine peste noapte. Am dat o fuga acasa, i-am salutat pe ai mei, tatal meu abia se intorsese din Germania iar eu nu am stat decat 5 minute cu ei. Am fugit in cetate, prietenii mei vroiau sa vada cetatea. Insa inainte am intrat, in centru, undeva pe colt, intr-o pizzerie. Sucul era rasuflat iar pizza era prea mare. La propriu, era imensa. Dupa circa o ora, fuga in cetate. Cateva poze, cateva cadre video si cumva am ajuns intr-un club care in urma cu cativa ani era atractia principala a tinerilor, ciudat insa, de aceasta data era gol. Mi-am spus ca sigur e din cauza sarbatorilor, toti sunt pe acasa si se pregatesc. Dupa o bere am hotarat sa jucam biliard, desi 2 dintre ei jucau darts. Dupa vreo 2 ore de stat in acel club a inceput sa ne prinda plictiseala si am mers spre casa. Acasa ne-am strans toti la mine in camera si am inceput sa bem vin fiert si sa ne uitam la poze. Am vazut chiar si un film, inainte sa adormim inghesuiti, fiecare pe cate o jumatate de pat. Sper ca s-au simtit bine, eu am facut-o. A doua zi au plecat inapoi spre Cluj, cu o mica oprire in cetate, pentru a prinde cateva cadre si pe lumina.

De aici a inceput calvarul pentru mine. Duminica, dupa ce au plecat ei, m-am aruncat in pat, cu laptopul in brate, unde m-am uitat cred la 4 filme. Apoi era deja seara. Telefoane, prieteni, nimic. Nu mai dadeam de nimeni. Trecusera pe la mine 2 prieteni, cu care cumva cumva am reusit sa ies in oras. Am mers intr-un nou club, The Office, care in trecut era locatia mea preferata, fiind numit No Limits. Ciudat, era si muzica electronica si lume. De admirat asa ceva in Sighisoara in ziua de azi. Eu am plecat in jur de ora 3, deoarece party-ul se racise, iar a doua zi totul a devenit mai mult decat plictisitor.

Partea buna a fost ca i-am intalnit pe ai mei. Nu i-am mai vazut de luni intregi si mi se facuse si mie dor, insa dorinta de a fi din nou acasa, in Sighisoara, nu o simteam. Sunt mandru ca am plecat de acolo, poate sunt mai mult decat fericit. Inca un motiv pentru care spun asta e seara de Ajun. Cluburile inchise, cand ar trebui sa fie cele mai tari party-uri, de Craciun, cluburile erau inchise. Toate. In localuri nu mai eram serviti dupa 1 noaptea, deoarece “se face galagie si lumea anunta politia”. Asa ceva nu credeam ca voi mai vedea, poate se intampla in vremea de dinainte de ’89, insa eu nu imi amintesc. Miercuri m-am intors la Cluj. Chiar daca nu imi propuneam de mult sa ma intorc, o faceam oricum.

Desi e orasul in care am copilarit, pentru mine Sighisoara a ramas ca un sentiment urat. Cand ma gandesc acum la acel oras, la gandul ca as merge curand acolo, e ca si cum m-as gandi la faptul de a merge la dentist. Insa fara dureri de masea. Poate fi cetate, putea fi si Disneyland, insa daca nu mai exista spiritul acela prietenesc, sentimentul pe care ti-l lasa o iesire in oras si o noapte de neuitat cu prietenii, cu nebunii pe dupa zidurile cetatii si baut vin pe ascuns intr-o noapte friguroasa de iarna, dorul dispare. Si oricat de greu as vrea sa cred, tind sa imi dau si eu seama ca ce a fost odata frumos nu se mai intoarce, anii de tinerete au ramas ingropati acolo iar Sighisoara nu mai e cum era inainte. Astfel, eu, care am copilarit 18 ani acolo, nu mai sunt cum eram inainte. Poate orasul s-a schimbat, sau poate eu, insa ceva nu mai e la fel: sentimentul pentru acasa.

Citeste si:

• Cui pe cui se scoate (0)
• Nu cred. Iar preotii romani nu sunt prietenii lui Dumnezeu (10)
• Cum poti, oare, sa nu te indragostesti? (4)
• Despre lucrurile sincere (1)
• Stiati ca… (0)