UPDATE Surse oficiale din cadrul UBB au precizat ca numirea Elenei Abrudan in functia de sef de catedra a venit in urma unui… regulament. Dupa cum urmeaza:

1. Nu consiliul profesoral al facultatii a sfatuit-o pe Elena Abrudan sa candideze la aceasta functie. Daca ea a dat o asemenea declaratie, atunci a spus un neadevar. Ma tem insa ca ziaristul nu a reprodus corect declaratia ei. (aici e vorba de declaratia pe care o puteti gasi mai jos)
2. Regulamentul in vigoare prevede ca pentru un asemenea post pot candida doar profesorii si conferentiarii. Asa ca nu putea candida decat cineva, un titular, care are un asemenea grad.

Dupa cum presupuneam in episodul 2, Elena Abrudan a fost “aleasa” in functia de sef de catedra la sectia Jurnalism, din cadrul Facultatii de Stiinte Politice, Administrative si ale Comunicarii.

“Nu trebuie să ne placa la toti, toti autorii care exista si este” sunt cuvintele dansei la un curs de jurnalism cultural. Alte “gafe”, sa le spun asa, deoarece nu cred ca s-au intamplat din neatentie ci din prostie, puteti gasi aici.

Iar ca punctul culminant sa nu fie prea mult asteptat, via Mihai, va prezint o declaratie facuta de dansa, dupa ce a aflat ca “a castigat alegerile”. “Am fost singura candidata la aceasta functie. Consiliul Profesoral a hotarit ca e bine ca eu sa preiau conducerea catedrei si de aceea nu a mai candidat nimeni“. Pai, daca nu a mai candidat nimeni, inseamna ca a luat postul moca. Nici nu s-a zbatut prea tare. Studentii puteau sa nu fie de acord, deoarece doar dansa si-a depus “dosarul”. Iar acum, ma intreb exact ce se intreba si Mihai: Cum se poate ca cineva sa decida ca altcineva poate fi şef, iar la asa zisul concurs, care nu a avut loc niciodata, nu participă nimeni, doar ca sa-i faca loc ei? (tin sa precizez ca opiniile legate de acest subiect vin in urma declaratiei facute de Elena Abrudan si a preluata de la un ziarist, deci nu imi asum responsabilitatea in cazul in care exista vreo greseala).

Daca facultatea aceasta a fost mediatizata negativ in ultimul timp, cu ajutorul lui Rad, sunt curios cum va fi acum, cu ajutorul lui Abrudan. De ce nu vad un tanar pe un scaun inalt nicaieri? De ce vad acolo toti comunistii? Incepand cu Marga, care detine functia de frunte a intregii universtati inca de pe vremea lui Ceausescu. De ce nu si-au depus candidatura pentru functia de sef de catedra si alti profesori care sigur erau in stare sa miste ceva in facultatea asta? Astea sunt doar cateva dintre dedesubturile de care va vorbeam intr-un episod trecut. Nu am apucat sa sap mai bine, iar din povesti de genul asta nu dai apa calului. Insa nu vreau sa renunt, chiar cu pretul facultatii. O facultate la care inveti cum sa iti pui mainile in cap, sa te tragi de par si, nu in cele din urma, sa te urasti pe tine insuti pentru ca ai ajuns acolo si te-ai bagat in asa ceva.

Faza zilei: Am auzit, de la un coleg, cum ca facem presa scrisa si in ultimul an. Am zis ok, probabil mai sunt multe de “invatat”. Si ca sa vezi, mi s-a spus ca, desi suntem in anul 3, la atelierul de presa scrisa invatam ce inseamna lead (sapou), intertitlu etc. Cat si unde vin puse astea, cat de lungi trebuie sa fie etc. Pai daca dupa un an intreg in care am “invatat” numai despre asta materia se repeta, la ce rost 3 ani de facultate? Facem un an si servus. Iar pentru cei care lucreaza deja de ceva timp in presa, acel curs e cel mai penibil posibil. Dupa zeci de materiale scrise in diverse publicatii, sa vine sa te invete unu ce e ala sapoul si cu ce se mananca. Ba sa-l manance el. E ca si cum la 15 ani vine cineva sa te invete sa citesti, cand tu poti citi de foarte multi ani, in fruntea lui, “fraier”.

Va urma…

Citeste si:

• Oftatul dintre ani al unei copilarii apuse (2)
• Umor romanesc pe un site in engleza (0)
• Fotografia saptamanii – The wall (3)
• Reuters Photographers (2)
• Exercitiu de imaginatie (0)