In urma cu zece ani construiam autostrazi de nisip, in fata caselor, impreuna cu prietenii mei de atunci. Inainte cu cativa ani, tot cu iei ma jucam cu masinutele in casa zilnic, mai cu pofta atunci cand afara ploua. Tanjesc si acum dupa vremurile acelea, cand nu aveam nicio obligatie, decat cea de a merge la gradinita ori la scoala. Cu scoala a fost mai greu, deoarece cand veneam acasa eram nevoit sa imi fac temele si doar pe urma sa ies la joaca.

Daca as fi fost acum micul scolar de pe vremuri nu mi-as fi facut niciun fel de grija, deoarece ma puteam mandri chiar si in curtea scolii cu asemenea jucarii, care-mi fura ochii si acum, la 23 de ani, atunci cand ma plimb prin mall-uri. Parca as da copiii la o parte, furandu-le telecomenzile din maini.

Vremurile s-au schimbat mult. Tind sa cred ca s-au schimbat in rau, mult mai rau, deoarece foarte putini copii mai stiu sa se joace. Asta spun nu doar studiile, cat si medicii, parintii sau specialistii in domeniu. Pacat de ei, pentru ca nu mai stiu sa aprecieze bucuriile copilariei.

Cine nu si-ar fi dorit, oare, acum 10 sau 15 ani, sa fie mandrul posesor al unei jucarii asemenea acestor elicoptere cu telecomanda? As fi dat orice guma Turbo, orice vara la mare si oricate kilograme de dulciuri ca sa am unul :)

Daca as fi parinte, i-as cumpara fiului meu un asemenea elicopter teleghidat si poate unul chiar si mie. Ca sa va dezvalui un mic secret, ma uit si acum pe Youtube la filmulete cu , yacht-uri, masini, avioane si elicoptere telecomandate. Parca imi fac pofta. Sa nu va mai spun ce senzatie placuta ai atunci cand „conduci” unul.

Închirierea unui apartament nu ar trebui să fie la îndemâna oricui. Pe de altă parte, nu orice apartament ar trebui să fie de închiriat. Dacă te plimbi o săptămână prin Cluj-Napoca cu ziarul de anunţuri în mână, rişti să dai peste adevărate „bombe”. Nu e nevoie să stai mult în ele pentru a-ţi da seama că unele emană un puternic miros de naftalină, că bucătăria e mobilată doar de umplutură, iar în baie, igrasia s-a prelins frumos, din colţul unui perete, încercând să îmbrăţişeze întreaga încăpere.

Într-un asemenea hal se află 80% din zecile de apartamente anunţate în Piaţa de la A la Z ca fiind de închiriat. 80% dintre chiriaşi sunt studenţi, cei care vin în Cluj-Napoca din alte localităţi ale ţării. Cei care visează la modern, lux, cultură, curăţenie, dar aceia care ajung să locuiască în „bombe”, astfel încât li se urăşte de un asemenea oraş.

Pe asemenea apartamente, un proprietar nu ar trebui să ceară niciun ban, spunea un bun prieten zilele trecute. Ba chiar ar trebui să ofere ei bani cuiva pentru a le locui apartamentele bătrâneşti, clasice, pline de igrasie şi naftalină.

Cititi mai multe pe site-ul Grup de Lux

Foto: Sebi Olar

Stiti prea bine cu totii de cate lucruri si facilitati se bucura orasul nostru. Avem, printre altele, mall-uri, parcuri (chiar daca sunt putine), lacuri, cinematografe, fantani arteziene prea colorate, sali culturale, sali de sport, stadioane, bazine si chiar o faleza.

Nu avem, insa, multe alte lucruri, mai simple si mai marunte, ori care necesita investitii masive. Nu avem o linie de tramvai moderna, nu avem o Filarmonica, piste pentru biciclete, carnavaluri, spectacole stradale, calesti trase de cai si multe altele.

Va propun un exercitiu de imaginatie si va invit sa comentati ce v-ati dori sa avem in Cluj-Napoca. Amintiti-va orasele europene pe care le-ati vazut, povestile spuse de prieteni/parinti/bunici sau filmele pe care le-ati urmarit.

In ce ati investi daca ati fi primar? Ce ne lipseste, de ce am avea nevoie si ce v-ar incanta sa intalniti pe strazile orasului? Ce nu gasim in Cluj-Napoca? (raspundeti prin intermediul rubricii de comentarii de mai jos)

Cuvintele dintre ghilimele fac parte dintr-o expresie ce apartine, evident, unui clujean. Prima persoana intervievata de Pro TV dupa marea explozie, care a avut loc weekendul trecut pe strada Paris din Cluj-Napoca. Un restaurant a fost ras de pe fata Pamantului, din cauza unei acumulari de gaz, iar alte cateva case si familii au fost afectate. Din fericire, nu au existat victime, motiv pentru care ne putem amuza, noi, cei din Cluj, pe seama expresiei barbatului:

Cat de tare s-a auzit explozia?

Ioi, ca o bomba.

Dupa cum vedeti, orice exclamatie facuta de un clujean incepe cu “ioi“. Cand incepe un clujean discutia, aceasta va fi precedata de “no“. Asadar, video: (more…)

Intr-o perioada in care presa scrisa si mass-media in general a devenit animatorul principal in fata unui popor de clowni, iar jurnalistii s-au transformat, pe de o parte, in evanghelisti, iar pe de alta parte in sclavi, cred ca a sosit momentul sa ne intrebam si sa ne imaginam cum arata viitorul.

Presa se scalda intr-o criza poate mai fierbinte decat cea in care inoata piata imobiliara, iar mogulii si directorii de ziare, redactorii-sefi, editorialistii si toti jurnalistii au inceput sa-si dea cu parerea inca de anul trecut, pe tema migrarii actualului content print catre online (nu putem vorbi inca de inchiderea ziarelor cu totul si mutarea acestora in intregime in online).

Nimeni nu s-a intrebat, insa, cum arata jurnalistul viitorului? Reporterul, editorialistul, sclavul, evanghelistul prezentului. Ce va trebui sa faca el, ce cunostinte va trebui sa aiba? Cu siguranta se va face presa la un alt nivel, insa cum ar trebui sa ne inarmam? Evident ca nu va mai fi de ajuns o lectie de gramatica normativa la o facultate al carui unic scop este profitul, dar nici o “practica” de doua saptamani la un ziar local cu acelasi scop, culmea, ca al facultatii.

Iata profilul jurnalistului viitorului (more…)

Cluj-Napoca e un oras mort. E plin de batrani, fetele sunt prea incruntate, iar cladirile prea gri. Se spune despre oras ca e unul studentesc. Un turist n-ar spune asta. Nici clujenii nu prea spun asta. Doar pentru ca aici vin multi tineri sa studieze? Atunci, mai degraba as spune ca orasul e profitabil pentru rectorii universitatilor. Oras cultural? Pentru ca aceleasi cladiri stau nezugravite de o suta de ani, pentru ca Filarmonica e in lacrimi saptamanal in ziare, ori un teatru clujean ia un premiu pe undeva prin lume?

Foto: Iosif Solomon

As colora cartierele in nuante diferite si le-as transforma in parti mici ale unei scene de teatru pentru studenti, unde sa aiba loc non stop petreceri, evenimente dedicate lor. Marastiul sa fie campusul fetelor, care sa fie vizitate de baietii din campusul din Manastur. In Zorilor si in Buna Ziua as da cele mai mari petreceri, iar in Gheorgheni si Grigorescu as face cele mai tari baruri si cluburi.

Oamenii normali nu ar trebui sa locuiasca in Cluj. Fara familii care merg la serviciu zi de zi sau batrani. Pentru ei ar exista Florestiul. Totul ar trebui sa fie un campus mare, un zambet imens, voie buna, euforie, optimism. Afara cu gunoaiele de festivaluri ale berii. Cu second-handurile. Cu primarii incompetenti. Cu politica si administratiile banale.

Centrul orasului ar trebui sa fie ca un patut pentru un nou-nascut. Linistit, bland, calduros, sigur, fin. Plin de terase, spatii de recreere, parculete si flori de trandafir. Restul sa se mute in mall-uri, iar masinile sa dispara. Sa vedem doar pasi marunti,  biciclete si trotinete.

Seara sa fie cuprins de magia carnavalurilor, a micilor festivaluri medievale, evenimente muzicale sau alte manifestari artistice. In vitrinele fiecarei incaperi aflate la parter sa fie afisate tablouri si fotografii, explicate in romana, maghiara si engleza, iar pervazurile sa tina in brate mii si mii de plante colorate si frumos mirositoare. Fara fantani arteziene kitschoase, brazi imbroboditi si culori obositoare…

Continentalul sa fie sediul Conservatorului, muzeele sa iasa mai in fata, cu strategii de promovare, Filarmonica sa ocupe actuala cladire a Prefecturii si a Consiliului Judetean, iar Primaria veche si cladirea alaturata acesteia, ocupata de diverse sedii de partide, sa se transforme in sali mici de teatru de papusi si camere unde sa te poti uita la diafilme.

Sa ne dorim, sa ne impunem sau macar sa visam sa devenim o mica Venetie din punct de vedere cultural, o Viena in ce priveste aspectul cladirilor, un Harvard Yard in ce priveste campusurile studentesti si macar un Zurich din punct de vedere al mentalitatii.

Cum ar arata Clujul vostru?

In Sighisoara exista o moara (foto), vizavi de casa parintilor mei, unde doua pietre uriase sfarama, de peste un secol, porumbul celor care au nevoie de faina alba sau de malai.

Tata m-a dus pentru prima data acolo la o varsta frageda, motiv pentru care nu imi mai amintesc mare lucru, dar niciodata n-am sa uit mirosul fainii de malai caldute, care curgea parca la fel ca apa de ploaie printr-o streasina ingusta, dupa ce boabele sanatoase de porumb erau macinate fara resentimente de doua roci mari, zgomotoase.

E mirosul sambetelor din copilarie, cand dis de dimineata mergeam cu un carucior pe doua roti, alaturi de tatal meu, cu un sac la moara. Stateam sus, langa jgheabul in care se turnau boabele de porumb, dupa care fugeam repede jos, sa imi inec degetele in puful rezultat in urma faramitarii acestora. Imi miroseam apoi mainile ore intregi si ma bucuram de aceasta placere nesemnificativa aproape toata ziua…

Cladirea in care se afla moara e impartita in doua incaperi: cea mare, in care (more…)

Andi Daiszler a demisionat de la Monitorul de Cluj din cauza faptului ca i-a fost schimbat titlul unui material despre tinerii anchetati in jaful de la Banca Transilvania din Cluj-Napoca. Titlul aparut in ziar si pe site suna asa: Doi mucosi de Manastur, suspecti in jaful de la BT. Am cerut schimbarea titlului sau scoaterea semnaturii mele de pe materialul online in ziua publicarii, lucruri care nu s-au intamplat. Imi cer scuze cu aceasta ocazie familiilor celor doi “pusti” (asa erau in titlul meu) sau oricaror cititori care s-au simtit (pe buna dreptate) lezati/ofensati de titlu, spune el pe blogul personal.

Andi mi-a fost coleg si datorita lui am ajuns sa lucrez in presa. La recomandarea sa, am facut practica la Monitorul de Cluj, in 2008, unde am si ramas mai apoi timp de un an de zile.

Chiar daca multi il considera un personaj greu de inteles, eu il respect pentru corectitudinea de care da mereu dovada (sau cel putin uneori :) ). De data aceasta a avut „coloana”, cum ii spunem noi, ceea ce putini mai au in ziua de azi, mai ales in astfel de vremuri grele.

Il las acum sa se desparta cu greu de Monitorul, asa cum am facut-o si eu, din cauza oamenilor faini care lucreaza sau au lucrat acolo in acea perioada. Succes pe viitor, Andi :)